KorAP: Find »[drukola/base=moral & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...67 68 69 ...73 >

1,819 matches

Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738

93, 123 principiul egalității umane fundamentale, 26, 66, 103, 109-110, 163 principiul libertății umane fundamentale, 103, 163 principiul non-discriminării, 112 principiul responsabilității/libertății individuale, 103 principiul tratării ca (liberi și) egali a tuturor cetățenilor, 23-26, 66-67, 95, 109, 111 prioritatea moralului asupra politicului, 37-38 problema "bazelor morale" ale egalității politice problema "cetății ideale", 111 problema condițiilor de legitimitate ale războiului, 112 problema dreptății globale, 111-112 problema dreptății rectificative, 112 problema "fundamentelor morale ale democrației", 112 problema "mâinilor murdare", 97 problema "semnificației

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Political Philosophy and Politics", în What Is Politics? The Activity and Its Study, (ed.) Adrian Leftwich (Polity Press, Oxford, 2004), pp. 135-146), Paul Kelly (Liberalism, Polity Press, Cambridge, 2005, pp. 92-111), Charles Larmore ("What Is Political Philosophy?", în Journal of Moral Philosophy 10 (2013), pp. 276-306), Alice Baderin ("Two Forms of Realism in Political Theory", în European Journal of Political Theory 13, 2 (2013), pp. 132-153), Eva Erman și Niklas Möller ("Political Legitimacy in the Real Normative World: The Priority of

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
și Niklas Möller ("Political Legitimacy in the Real Normative World: The Priority of Morality and the Autonomy of the Political", în British Journal of Political Science 45, 1 (2015), pp. 215-233 sau "Why Political Realists Should Not Be Afraid of Moral Values", în Journal of Philosophical Research 40 (2015), pp. 459-464), Christopher Bertram ("Realism, Moralism, Models and Institutions", în Journal of International Political Theory (2016), DOI: 10.1177/175508821 5626939), Mathias Risse ("What Difference Can It Make: Why Write Books on

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
King Arthur", în Political Studies 63, 4 (2015), pp. 919-934)). 59 Mă tem că este destul de probabil că politica lui Williams, un gânditor extrem de atent și pătrunzător în alte ocazii, de a nu elimina orice echivoc în interpretarea tezei "priorității moralului asupra politicului", a fost, precum și în cazul altor moraliști, una intenționată (fapt ce nu constituie, în mod evident, o practică filosofică respectabilă). 60 Eva Erman și Niklas Möller, "Political Legitimacy in the Real Normative World: The Priority of Morality and

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Newey sau de modul în care cei doi termeni sunt înțeleși în cadrul dezbaterii dintre Robert Jubb și Enzo Rossi, din partea realismului, și Eva Erman și Niklas Möller, din partea moralismului (vezi mai ales Robert Jubb și Enzo Rossi, "Political Norms and Moral Values", în Journal of Philosophical Research 40 (2015), pp. 455-458 și Robert Jubb și Enzo Rossi, "Why Moralists Should Be Afraid of Political Values: A Rejoinder", în Journal of Philosophical Research 40 (2015), pp. 465-468). Nu în ultimul rând, aceasta

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Legitimacy in the Real Normative World: The Priority of Morality and the Autonomy of the Political", în British Journal of Political Science 45, 1 (2015), p. 226. 2 Ibidem, p. 226. 3 Robert Jubb și Enzo Rossi, "Political Norms and Moral Values", în Journal of Philosophical Research 40 (2015), pp. 455-458. 4 Bernard Williams, In the Beginning Was the Deed (Princeton University Press, Princeton, 2005), p. 5. 5 Jubb și Rossi, "Political Norms and Moral Values", p. 457. 6 Michael Freeden

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
și Enzo Rossi, "Political Norms and Moral Values", în Journal of Philosophical Research 40 (2015), pp. 455-458. 4 Bernard Williams, In the Beginning Was the Deed (Princeton University Press, Princeton, 2005), p. 5. 5 Jubb și Rossi, "Political Norms and Moral Values", p. 457. 6 Michael Freeden, "Interpretative Realism and Prescriptive Realism", în Journal of Political Ideologies 17, 1 (2012), p. 6. 7 Ibidem, p. 6. 8 Ibidem, p. 6. 9 Vezi, spre exemplu, William Galston, "Realism in Political Theory", în

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Philp, Political Conduct (Harvard University Press, Cambridge, 2007), pp. 71-73. 12 Edward Hall, "Bernard Williams and the Basic Legitimation Demand: A Defence", în Political Studies 63, 2 (2015), p. 477 (sublinierea lui Hall). 13 Jubb și Rossi, "Political Norms and Moral Values", p. 457. 14 Eva Erman și Niklas Möller, "Why Political Realists Should Not Be Afraid of Moral Values", în Journal of Philosophical Research 40 (2015), p. 461. 15 Ibidem, p. 461 (sublinierea lui Erman și Möller). 16 Ibidem, p.

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Legitimation Demand: A Defence", în Political Studies 63, 2 (2015), p. 477 (sublinierea lui Hall). 13 Jubb și Rossi, "Political Norms and Moral Values", p. 457. 14 Eva Erman și Niklas Möller, "Why Political Realists Should Not Be Afraid of Moral Values", în Journal of Philosophical Research 40 (2015), p. 461. 15 Ibidem, p. 461 (sublinierea lui Erman și Möller). 16 Ibidem, p. 461. 17 Ibidem, p. 462 (sublinierea lui Erman și Möller). Vezi și Eva Erman și Niklas Möller, "Practices

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
lor de persoane libere și egale. Ca atare, a concluzionat Larmore, ideea, sugerată de Habermas, potrivit căreia o concepție a legitimității poate fi pe deplin autonomă față de principii morale impuse "din exterior" politicului este o idee falsă (Charles Larmore, "The Moral Basis of Political Liberalism", în The Journal of Philosophy 96, 12 (1999), pp. 599-625). După știința mea, niciun realist radical nu și-a asumat sarcina de a răspunde în vreun fel acestui argument al lui Larmore. 30 Alice Baderin, "Two

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
studenților, prin intermediul publicațiilor lor și al activității profesorilor de filosofie" (Ibidem, p. 120). Realiștii radicali pe care i-am avut în vedere în această observație sunt, desigur, cei care - pe urmele celebrului și controversatului Richard A. Posner ("The Problematics of Moral and Legal Theory", în Harvard Law Review 111, 7 (1998), pp. 1637-1717, The Problematics of Moral and Legal Theory (Belknap Press, Cambridge, 1999)) - susțin în continuare, ca argument împotriva moralismului, că filosofia politică moralistă și argumentarea morală abstractă în general

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
care i-am avut în vedere în această observație sunt, desigur, cei care - pe urmele celebrului și controversatului Richard A. Posner ("The Problematics of Moral and Legal Theory", în Harvard Law Review 111, 7 (1998), pp. 1637-1717, The Problematics of Moral and Legal Theory (Belknap Press, Cambridge, 1999)) - susțin în continuare, ca argument împotriva moralismului, că filosofia politică moralistă și argumentarea morală abstractă în general nu au - sau nu pot avea - niciun fel de influență semnificativă în realitate, fie și doar

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
această privință, ea este mult mai limitată în anvergură decât doctrinele morale comprehensive, precum, printre altele, utilitarismul, perfecționismul sau intuiționismul. Dreptatea ca echitate se focalizează asupra politicului (sub forma structurii de bază), care nu reprezintă decât o parte a domeniului moralului" (John Rawls, Justice as Fairness: A Restatement (Belknap Press, Cambridge, 2001), p. 14). 18 De vreme ce cei mai mulți dintre filosofii politici moraliști sunt adepți ai ceea ce John Rawls a numit "liberalism comprehensiv", i.e., își întemeiază (și consideră că sunt îndreptățiți să-și

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
se încadrează în "tradiția modernă a filosofiei politice care, de la Locke, Montesquieu, Rousseau, Hume, Smith, Jefferson, Kant sau Mill și până astăzi, este unită în concepția potrivit căreia există o justificare morală solidă pentru liberalism" (Robert B. Talisse, Democracy and Moral Conflict (Cambridge University Press, Cambridge, 2009), p. 44). 19 Jahanbegloo, Conversations with Isaiah Berlin, pp. 45-46. 20 Waldron, Law and Disagreement, pp. 209-312. 21 i.e., Bruce Ackerman, Social Justice in the Liberal State (Yale University Press, New Haven, 1980), John

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Justice in the Liberal State (Yale University Press, New Haven, 1980), John Rawls, Political Liberalism (Columbia University Press, New York, 1996), Thomas Nagel, "Moral Conflict and Political Legitimacy", în Philosophy & Public Affairs 16, 3 (1987), pp. 215-240, Charles Larmore, Patterns of Moral Complexity (Cambridge University Press, Cambridge, 1987), Charles Larmore, "Political Liberalism", în Political Theory 18, 3 (1990), pp. 339-360, Thomas Nagel, Equality and Partiality (Oxford University Press, New York, 1991), pp. 154-168, Gerald Gaus, Justificatory Liberalism: An Essay on Epistemology and Political

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
1, 2 (2003), pp. 167-178) 25 La fel cum stau lucrurile, după cum ne-a atras atenția Charles Larmore, în cazul standardului de argumentare neutralist susținut cu referire la filosofia politică în cadrul liberalismului politic centrat pe rațiunea publică (Charles Larmore, "The Moral Basis of Political Liberalism", The Journal of Philosophy 96, 12 (1999), pp. 599-625). 26 În afară de observațiile pe care le-am prezentat, se pot ridica, desigur, și cel puțin alte două întrebări cu privire la argumentul lui Waldron. Una dintre ele este întrebarea

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Perfection, p. 14. 40 Cheryl Misak, Truth, Morality, Politics: Pragmatism and Deliberation (Routledge, New York, 2000), Robert Talisse, Democracy After Liberalism: Pragmatism and Deliberative Politics (Routledge, New York, 2005), Robert Talisse, A Pragmatist Philosophy of Democracy (Routledge, New York, 2007), Talisse, Democracy and Moral Conflict. 41 Așa cum sugerează Matt Sleat, "Justification, Pluralism and Pragmatism: The Problems and Possibilities of a Peircian Epistemic Justification of Liberalism", în European Journal of Pragmatism and American Philosophy 2 (2009), pp. 38-58, Michael Bacon, "The Politics of Truth: A

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Talisse, "cei mai sofisticați conservatori" (i.e., conservatori de tip nord-american sau ceea ce noi, europenii, am numi liberali) au o astfel de concepție, fiind de părere că "demnitatea nu este cea mai importantă valoare în cadrul unei societăți libere" (Talisse, Democracy and Moral Conflict, p. 187). Talisse nu a acordat, însă, atenția necesară înțelegerii - și conștientizării caracterului abstract al - ideilor exprimate de cele două principii. Invocarea celor două principii în versiunea abstractă prezentată de Dworkin nu echivalează, desigur, cu invocarea unei interpretări particulare

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
umane fundamentale", în Transilvania 3 (2013), pp. 1-7. Îmbrățișez aproape în întregime și argumentarea oarecum similară pentru o versiune a acestei teze oferită recent de Richard Arneson, în "Basic Equality: Neither Rejectable nor Acceptable", în Do All Persons Have Equal Moral Worth? On 'Basic Equality' and Equal Respect and Concern, (ed.) Uwe Steinhoff (Oxford University Press, Oxford, 2014), pp. 30-52. 3 De altfel, după știința mea, puținele tentative ale filosofilor contemporani de a ataca validitatea acestui principiu - precum cele ale lui

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
a fost, după știința mea, David Estlund, în "The Survival of Egalitarian Justice in John Rawls's Political Liberalism", în The Journal of Political Philosophy 4, 1 (1996), pp. 68-78 25 Charles Larmore, "What Is Political Philosophy?", în Journal of Moral Philosophy 10 (2013), p. 277. 26 Ibidem, p. 277. 27 Ibidem, p. 277. Așa cum am sugerat în capitolul despre realismul moderat, nu sunt foarte convins că este pe deplin întemeiat să-i atribuim lui Williams opinia că filosofia politică trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Realism in Analytical Political Theory: A How-To Guide", în curs de apariție în Methods in Analytical Political Theory, (ed.) Adrian Blau (Cambridge University Press, Cambridge, 2016), https://reading.academia.edu/RobertJubb. 37 Robert Jubb și Enzo Rossi, "Political Norms and Moral Values", în Journal of Philosophical Research 40 (2015), pp. 455-458, Robert Jubb și Enzo Rossi, "Why Moralists Should Be Afraid of Political Values: A Rejoinder", în Journal of Philosophical Research 40 (2015), pp. 465-468. Vezi și capitolul despre moralismul realismului

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Be a Hypocrite: School Choice for the Morally Perplexed (Routledge, New York, 2003), Brian Barry, Why Social Justice Matters (Polity Press, Cambridge, 2005), Paul Gomberg, How To Make Opportunity Equal: Race and Contributive Justice (Blackwell, Malden, 2007), Robert Talisse, Democracy and Moral Conflict (Cambridge University Press, Cambridge, 2009), Martha Nussbaum, Creating Capabilities: The Human Development Approach (Belknap Press, Cambridge, 2011) sau Harry Brighouse și Adam Swift, Family Values: The Ethics of Parent-Child Relationships (Princeton University Press, Princeton, 2016). 38 Există, de ceva

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589

să zicem a Marii Metropole. De la același post de radio se pot auzi și multe alte lucruri, precum slăbiciunile celorlalte metropole: lașități, capitulări, eșecuri diplomatice, greșelile unor acorduri sau pacte, de exemplu; știri ce pot avea un efect negativ asupra moralului insulei, unde tradițiile locale par a spune că soluțiile nu pot veni decât din afară. Dacă situația internațională este într adevăr ireversibilă, de ce am sufla contra vântului? Responsabilitatea străinătății este deci total trecută sub tăcere. Să presupunem, de asemenea în cadrul

POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO (1996) [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972

auto-organizare a echipei, pentru că ea constituie mecanismul principal al integrării jucătorilor în ansamblul unitar, al vieții de echipă. Asigurând o eficiență sporită a acțiunii colective, în obținerea performanței, capacitatea de autoreglare determină atracția jucătorilor spre o echipă și implicit stimulează moralul echipei . Sportivii sunt atrași spre o echipă sau alta, dar în primul rând, spre un club sau altul, de nevoia de a-și manifesta sentimentul de apartenență pentru culorile clubului respectiv. Majoritatea sportivilor de valoare se simt atrași de cluburi

Polo pe apă by Silviu Şalgău (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
prestigiu a echipei respective, - sentimentul de apartenență, - succesul în activitatea comună, - diferitele stimulente externe. Direcția de acțiune a coeziunii este aproape într-un singur sens, pentru că indiferent de sursă ea produce aceleași efecte: unitatea, solidaritatea conduitelor individuale ale sportivilor, creșterea moralului echipei. Moralul echipei presupune o coeziune puternică, o solidaritate și rezistență deosebită a membrilor echipei la presiunile externe. Un înalt nivel al moralului echipei presupune capacitatea de adaptare la nou, în timp ce echipele cu un moral scăzut se manifestă prin neîncredere

Polo pe apă by Silviu Şalgău (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]