3,352 matches
-
duce călare la moară, vede opustul, peștii, trestiile, paserile. VI În dumbravă la vânat, primăvara. VII Păstoraș la câmp toamna. VIII Gâște și păsări de ogradă. De ce cântă cucoșul străjile. IX Iarna, când se prind scatii și sticleți. Viscol mare. Morarul povesteșe cum a fost față la nașterea lui Isus "Ce-i mai bun ca boul lui?" X Constantin cel nebun. Cum a aflat Mitiță povestea lui. XI La treer cu Ianoș. Cum se prind țipari și raci. Cum ies popândăii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pot fi plasate abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Despre indicii mai vechi, cu greu se poate vorbi în capitala Molodovei. Mai înainte îi descoperim pe meșteșugari. Orașului nu-i lipsec brutarii, croitorii, cavafii, cizmarii, lemnarii, berarii, pantofarii, lumânărarii, morarii, caretașii, butnarii, cojocarii, ș.a. Iașii, cu “uliți” prăfuite, oferă ambianța necesară desfășurării unor asemenea activități economice, aproape exclusiv axate pe servicii, în detrimentul producției. Cu toate acestea, se prefigurau și excepții. Nicolae Iorga amintește despre o veche manufactură de textile, care
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mea, a refuzat categoric motivând că un debutant nu poate realiza două lucrări de calitatea într-un timp așa de scurt. Răsturnare de situație, prin intermediul altor persoane influente, Mișu află că, Anita Hausner, o artistă de loc din Gărâna, fata morarului, are talent la desen și o invită în tabără. Tânăra era de fapt, aceeași persoană refuzată inițial, pentru că propunerea venea din partea noastră. Anita, deși a lucrat pentru prima dată în ulei, a reușit să realizeze trei lucrări apreciate chiar de
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
de la cercul de pictură de la Forumul German din Reșița, unde cei din familia Hlinka erau îndrumători; era elevă în clasa a XII-a și locuia în Gărâna. La început Vintilă nu a fost de acord, dar auzind că e fata morarului din sat și-a schimbat categoric atitudinea. Anita avea să vină în fiecare dimineață, oferindu-se să ne aducă lapte în schimbul a câteva ore de pictură alături de noi, seara întorcându-se acasă. Lucrul care ne-a șocat pe o parte
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
era un jambon, ce te făcea să vrei să-l guști. Doina urma aceeași temă ca și în primul, ciupercile, fiind parcă o garnitură la jambonul soțului. De, se cunoștea că erau o familie. Ken, era veșnic îndrăgostit de fata morarului, de Anita, ajutând-o să realizeze un vas cu flori, ca și cum le-ar fi dăruit el cu toată dragostea pe care începuse să o poarte pentru ea. Era un visător, cum reieșea și din singurul tablou pe care se chinuia
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
caractere de oameni. Din una-n altă, vine oră mesei, atunci când mănânc împreună cu familia mâncărurile pe care le permit vila mea sărăcăcioasa și micul sau patrimoniu. După masă, mă întorc la han; acolo este gazdă, un măcelar de rând, un morar și doi producători de cărămizi. Cu acești oameni îmi petrec ziua, joc cricca 178 și table, și altele, până când se iscă o mie de dispute și infinite insulte și injurii și cel mai adesea se luptă pentru o quattrino 179
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de ajutor din partea lui George pentru munca lui Poggio. Davidson (1992, 61) sugerează importantă pasajului diodoran pentru heterodoxia secolului al XVI-lea. 30 Potrivit lui Ginzburg (1980, p. 153), aceasta a doua viziune ar reapărea mult timp după mărturia lui Menocchio morarul. 31 Diodorus Siculus, 1.94.2 (1933, p. 321). Comentariul ironic al lui Machiavelli asupra lui Moise în Principele, c. 6 (2005, p. 55) merită să fie citit în lumina acestui pasaj, ca și pasajul despre Numa în Discourses 1
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Sf. Dumitru, era birtul La Curcan, cu bucătă ria lui văzută din stradă, unde-și Împrăștia aburii și mirodeniile tingirilor, cratițelor, tigăilor și cuptoarelor, și cu interminabilele lui liste de bucate Înaintea cărora rămâneai, neștiind ce să alegi, ca găina morarului din fabulă, după cum puteți judeca și dumneavoastră citindu-le aci și potrivindu-le fiecare la timpul ei și după gustul dumneavoastră, dar neapărat după o sardea de Lissa, câteva măsline și un țoi, cu bruma pe el, de țuică de la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui șmilovici din Udricani, cu mură turile Înfundate de șoimăsul sinagogii din Sticlari, mai-marele peste toți pepenașii, castraveții, gogoșarii, pătlăgelele, gogone lele și merele murate din lume, și cu pâinea, cea mai bună din tot Bucureștiul, a lui Steinberg, fost morar și acum brutar pe Văcărești (fiindcă, Îmi spunea Max Herdan, este necesar ca orice brutar să Înceapă prin a fi morar); astea toate, cititorule, sunt lucruri, te rog să mă crezi!, nu numai esențiale pentru „bunul meșteșug al vieții noastre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lele și merele murate din lume, și cu pâinea, cea mai bună din tot Bucureștiul, a lui Steinberg, fost morar și acum brutar pe Văcărești (fiindcă, Îmi spunea Max Herdan, este necesar ca orice brutar să Înceapă prin a fi morar); astea toate, cititorule, sunt lucruri, te rog să mă crezi!, nu numai esențiale pentru „bunul meșteșug al vieții noastre“, dar și memorabile În amin tirea brutală și fanfaroană a unuia ca mine și a câtorva alții ca mine, introduși de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
e putred de bogat!“. Ea nu-i căina astfel pe toți avuții, ci numai pe cei pe care averea îi făcea atât de vulnerabili, încât săracii trebuiau să aibă milă de ei. Singurul obez pe vremea foametei din 1947 era morarul Matache. La câți lihniți vedeam zilnic, era normal să cred că morarul cel sferic avea să explodeze. Și că de aia spunea mama că e putred. Pântecos pe dinafară, pe dinăuntru, morarul începea să se descompună. Doar că era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ci numai pe cei pe care averea îi făcea atât de vulnerabili, încât săracii trebuiau să aibă milă de ei. Singurul obez pe vremea foametei din 1947 era morarul Matache. La câți lihniți vedeam zilnic, era normal să cred că morarul cel sferic avea să explodeze. Și că de aia spunea mama că e putred. Pântecos pe dinafară, pe dinăuntru, morarul începea să se descompună. Doar că era o descompunere îndelungată, deoarece a murit pe la optzeci de ani, și tot gras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Singurul obez pe vremea foametei din 1947 era morarul Matache. La câți lihniți vedeam zilnic, era normal să cred că morarul cel sferic avea să explodeze. Și că de aia spunea mama că e putred. Pântecos pe dinafară, pe dinăuntru, morarul începea să se descompună. Doar că era o descompunere îndelungată, deoarece a murit pe la optzeci de ani, și tot gras. Nu știu nici azi ce poate să însemne „putred de bogat“, însă îndurarea creștină conținută de precizarea „Săracu...“ mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
știu nici azi ce poate să însemne „putred de bogat“, însă îndurarea creștină conținută de precizarea „Săracu...“ mi-a rămas în minte ca un necaz intrinsec avuției: în felul său, bogatul e sărac. Și-n plus, sfârșește în ridicol, ca morarul căruia a trebuit să i se facă un sicriu lat, fiindcă într-unul normal nu încăpea. Când l-au plimbat ai lui pe ulițele mahalalei spre cimitir, lumea vorbea numai despre sicriu, nu despre mort. „O să-l îngroape pirpindicular“, spuneau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
încăpea. Când l-au plimbat ai lui pe ulițele mahalalei spre cimitir, lumea vorbea numai despre sicriu, nu despre mort. „O să-l îngroape pirpindicular“, spuneau babele, care nu realizau diferența dintre lateral și vertical. Ce pricepea tot poporul era că morarul Matache se dovedea de departe cel mai bogat mort din cimitir. Săracu’ de el! Deslușindu-mi mai apoi raporturile cu opulența și cu averile nemăsurate, rotunjite prin jaf, am băgat de seamă că superbogații noștri sunt majoritatea obezi, cu guși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
La "interviul" acesta care nu a fost difuzat pe nici un canal de televiziune și pe nici un post de radio, a luat parte fără să se amestece și persoana care răspundea de buna desfășurare a acestei unități de real interes public: morarul-șef. Acesta om practic și cu mila lui Dumnezeu -, impresionat de cele auzite, precum și de ținuta noastră vestimentară, de aspectul nostru deplorabil, a acționat rapid și eficient. Ia veniți cu mine, măi flăcăi! Dați-vă jos desagile astea. Așa. Stați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
așezați pe sacii de floarea-soarelui care așteptau să fie decorticați. Leu era cu noi examinând cu atenție noul decor în care ne aflam. Așteptați-mă puțin. Uite, aici sunt mieji de floarea-soarelui. Luați și mâncați fără frică. Mă întorc imediat. Morarul a plecat. În moară era cald. Ușa era închisă, iar motoarele încălzeau spațiul din interiorul morii. Ne uitam uimiți la procesul de obținere a uleiului; semințele erau "dezbrăcate" de hainele lor, apoi luau drumul presei care storcea din ele undelemnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
într-un flux continuu, plăcut la vedere și binemirositor, de parcă ar fi fost miere de albine ori poate sfântul mir atins de frunțile noastre păcătoase la biserică, după terminarea slujbei, de cuviosul preot. Nu peste mult timp a revenit și morarul-șef. Ținea în mână o pâine. O pâine obișnuită, făcută din făină albă, frumos rumenită și proaspătă, de formă dreptunghiulară. S-a apropiat de noi mai mult alergând. Iertați-mă copii; am întârziat puțin până s-a copt pâinea. Iat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a vieții asupra morții. Oamenii din moară priveau la omul cu pâinea în mână și la copiii stând în picioare completamente aiuriți, pierduți. Cei de pe verandă se îmbulzeau uitându-se curioși pe geam ca la un spectacol nemaivăzut și răscolitor. Morarul-șef s-a uitat mai atent la noi și a înțeles că treceam printr-un moment cu totul special. Te văd cel mai răsărit dintre voi. Cum te cheamă? Mircea. Uite, Mircea, ține pâinea asta. Vezi că încă frige; n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fața udată de lacrimi. Extraordinar! Măi băieți, măi băieți, nu mai plângeți, nu mai plângeți că-mi rupeți inima și sufletul; las' c-o să fie bine, o să fie bine, măi băieți. Of Doamne, câtă suferință și nedreptate! Și a plecat morarul-șef plângând de mila noastră, clătinându-se ca un om grav bolnav, preluând cu sine necazurile unor copii chinuiți pe nedrept. Cei de pe verandă continuau să se uite cu interes și afecțiune la grupul de copii îmbrățișați într-o profundă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
hai, luați-vă porumbul și veniți că vă așteaptă șefu'. E rândul vostru la măciniș. Mircea a pus în buzunarul scurtei sale un coltuc de pâine pentru mama și, luându-ne în brațe săculețele, l-am urmat pe ajutorul de morar. Așa, măi băieți, așa zise șeful. Vărsați aici. Bine. Acum dincoace punem săcușorii voștri să curgă făina. Și, rând pe rând, boabele de porumb "dintele calului" treceau în săcultețele noastre sub formă de făină albicios-gălbuie, până ce și ultimul bob a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
noastre sub formă de făină albicios-gălbuie, până ce și ultimul bob a fost măcinat. Ei băieți, de-acu o luați și voi încet, încet spre casă. Văd că parcă s-a mai înseninat ceva. Dar nu ne-ați luat uiumul, domnule morar-șef, zise Mircea. Ce uium, măi Mirciucă, ce uium? Ce să vă mai iau și ce să vă mai las? Cât să vă iau? Cu ce să mai ajungeți acasă, când aveți și voi aicea o baniță amărâtă de făină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ce să vă mai las? Cât să vă iau? Cu ce să mai ajungeți acasă, când aveți și voi aicea o baniță amărâtă de făină... Mergeți cu bine și Dumnezeu să aibă grijă de tinerețea voastră! Vă mulțumim frumos, domnule morar-șef, vă mulțumim din toată inima. Vă lăsăm cu bine! Și am pornit la drum cu Leu în frunte. Oamenii prezenți în curtea morii înțesată de căruțe, se uitau cu milă și cu dragoste la șirul de patru copii însoțiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-i făcuse Mircea cu atâta efort la venire. După rația de pâine și ulei consumată la moară, eram cu toții ceva mai vioi; până și Leu parcă ar fi avut chef de glume și de joacă. Băieți, nu ne-a spus morarul-șef că ne va fi mai bine? Uite, parcă dă o geană de soare. Și pășea cu siguranță pe cele patru piciorușe întremate, privind optimist la grupul de copii pe care-l conducea ca un adevărat ghid calificat. Morarul-șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
spus morarul-șef că ne va fi mai bine? Uite, parcă dă o geană de soare. Și pășea cu siguranță pe cele patru piciorușe întremate, privind optimist la grupul de copii pe care-l conducea ca un adevărat ghid calificat. Morarul-șef! Da... De atunci și până astăzi, la vârsta de 75 de ani, trăiesc mereu și mereu cu aceeași senzație inexplicabilă, puternică, euforică și halucinantă ori de câte ori pronunț numele de morar sau moară, sau dacă numai mă gândesc la ele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]