2,502 matches
-
om simplu, ca toți ceilalți, care vorbea o limbă neaoș moldovenească, presărată cu multe regionalisme și expresii populare. Într-un cuvânt, un om obișnuit, un ins ce se pierdea în mulțime, cu convingeri și posibilități de exprimare comune multora dintre muritori. Nu se deosebea prin nimic de miile de trecători care circulau pe marele bulevard. Și ce ai de gând în continuare? Profesor la o școală... Undeva prin împrejurimi... Mulți însă renunță la învățământ. Se spune că intelectualii sunt umiliți și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
s-a ivit imediat. O voce de bărbat dădu o scurtă, aproape imperceptibilă, dar limpede comandă: Stinge! Pentru a da un asemenea ordin specific, unui boss obișnuit să comande, dacă nu e os de rege sau de sultan, ci un muritor obișnuit, are nevoie de experiență îndelungată în domeniu și de foarte multe exerciții făcute de unul singur în fața oglinzii. După ce farurile s-au stins, se puteau distinge clar siluetele a două persoane. Un bărbat cam de vârsta lui împreună cu o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în libertate, se vor simți mai bine, vor fi mai fericiți? Partea a III-a Cu toate că în ultimele două zile soarele s-a arătat mai cu zgârcenie, căldura acumulată în timpul verii încă se menținea până și în cămările gospodarilor, iar muritorul de rând nu primise nici un semn de la mama natură că vremea se va înrăutăți. Bidaru, ca și mulți alți trecători din preajmă, plecase după mici cumpărături, îmbrăcat subțire aproape ca în miezul verii. Era cam la o jumătate de oră
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
orice instrument improvizat: frunză de salcâm, solz de pește, fluier, iar mai târziu, acordeon, vioară, chitară, mandolină. Întins și slăbuț ca arcușul unui violoncel, cu auz fin, timbru plăcut, voce de artist consacrat și memorie muzicală ce impresiona pe orice muritor, s-ar fi realizat în domeniul muzicii dacă, măcar după terminarea clasei a șaptea, nu ar fi fost înscris în anul întâi la "Școala Profesională de Mecanizatori în Agricultură", care-și avea sediul într-o vale aproape de podul Șerbănești, vizavi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fericite clipe din viața mea s-au consumat în fața Ceasului de la Universitate. Gladiola a venit la întâlnire. Ea s-a aruncat, iar eu am prins-o direct în brațe. Nu-i mai dau drumul niciodată. Ura!... Sunt cel mai norocos muritor!..." etc. "[...] 1 septembrie 1963. M-am prezentat la post, la școala... în aceeași localitate cu ea..., Inspectorul [...] la coborârea din șaretă și-a rupt pantalonii...". Nu mă interesează. "[...] 20 ianuarie 1964, ne-am cununat pe ninsoare. La întoarcerea de la Starea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
întâmplare printre pomi, butuci de vie și flori. Așezate pe colț, la încrucișarea a două artere principale, atât grădina cât și locuința constituiau un loc de odihnă și de recreare ideal, un adevărat colț de rai, la care jinduia orice muritor. Prietenia dintre cei trei a rămas aceeași și în timpul liceului, chiar și mai târziu, numai că în timp ce Mișu Borza terminase Universitatea din Iași și Costică Bidaru pe cea din București, Lică Ignat nu a găsit nimic mai bun de făcut
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
momeală momeli, s.f. Mijloc viclean folosit... Într-adevăr, substantivele ce denumesc moluște, melci, limacși, calmari, sepii, nu existau nici în Dicționarul limbii române, nici în Enciclopedii de tipul Wikipedia, nici în dicționarele altor limbi de care se poate sluji orice muritor accesând www. Hallos.ro și nici în manuale electronice. Ex profesorul Bidaru și-ar fi dorit să consulte un dicționar clasic, de hârtie sau vreun manual pe care să-l răsfoiască cu mâna lui, însă acestea au fost de mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Cum e Fecioara între sfinți/ Și luna între stele). Portretul luceafărului apare oglindit în ochii preafrumoasei pământence. Văzut din lumea de jos, eroul imposibilei nuntiri pare unicul reper de lumină întro lume menită întunericului, stea fixă după care se călăuzesc muritorii: Pe mișcătoarele cărări/Corăbii negre duce. Luminând tărâmul fetei de împărat, el intră sub zodia iubirii, a fiorului sufletesc, dar și a timpului omenesc. Invocațiile fetei de împărat au rezonanțele unui descântec stilizat, forțând apropierea celor două lumi întrun spațiu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. III, XIV, în PSB, vol. 15, p. 107) „Cu dreptate s-a cuvenit să îmbrace Mântuitorul trupul, ca, unindu-se trupul cu Viața, să nu mai rămână muritor în moarte, ci, ca unul ce a îmbrăcat nemurirea, să rămână nemuritor în înviere. Căci odată ce a îmbrăcat stricăciunea n-ar fi înviat dacă n-ar fi îmbrăcat Viața. Și iarăși moartea nu se arată în sine, ci numai în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
muritor și avea să fie adus prin moarte jertfă pentru toți, motiv pentru care Și 1-a și alcătuit Mântuitorul. Dar să rămână mort iarăși nu era cu putință, odată ce s-a făcut templul Vieții 66. Deci a murit ca muritor, dar a înviat pentru Viața din El. Iar dovada învierii Lui sunt faptele Lui”. (Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. IV, XXXI, în PSB, vol. 15, p. 127) „Îndrăznirea fericitului
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
supraviețuirea și statornicia pe aceste meleaguri bântuite de furtunile învârtejite ale istoriei. Truditorii pământului, care își lucrau țarina cu dragoste și sudoare, au învățat din experiența milenară că numai prin muncă se poate asigura rodnicia pământului, că viața nu dă muritorilor nimic fără muncă (Horațiu) și că omul e făcut pentru muncă după cum pasărea e pentru zbor (proverb). Convins de valoarea economică și educativă a muncii, țăranul își deprindea odraslele cu forme ușoare de activitate încă din copilăria timpurie, pregătindu-le
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
stimulează sau frânează acțiunile, ne veghează, judecă și apreciază faptele. Poți să minți pe alții, să fugi oriunde, Dar de tine nu te poți ascunde. Conștiința - ea e vajnic păzitor Și, totodată, martor și judecător. Conștiința este zeu pentru toți muritorii, afirmă dramaturgul antic grec Menandru și, totodată, infailibilul și incoruptibilul judecător, care hotărăște în fiecare clipă, când vrem să-l ascultăm și a cărui voce ajunge chiar și la acela care nu vrea să o asculte, oricât de mult s-
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
de liră, aceștia compuneau și recitau cîntece de lupta și de slăvire a eroilor și a zeilor. Ondinele sau Undinele, din mitologia germanică și scandinavică, erau duhuri ale apelor prezentate ca fete tinere și seducătoare, care își alegeau bărbații dintre muritorii de rînd104. Poetul va fi cunoscut frumoasa nuvelă germană Undine de Friederich de la Motte-Fouqué, apoi nuvela Undine a lui Fernando Fenneberg, tradusă de Lucreția Silvianu, în "Familia" din 11/23 sept. 1866, și, fără îndoială, fermecătoarea Loreley a lui Heine
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Eminescu a căutat cu tot dinadinsul să țină ascuns numele Casandrei. Cînd, după moartea ei, a compus poezia Aveam o muză, pe care zice el "am îngropat-o în zare", referindu-se la frumusețea ei, a scris: "O dată-n viață muritorul vede În visul său un chip așa d-ales! Eu fericit c-amant al blondei Lede Nebun de amor, eu o vedeam ades." Iar într-o însemnare fugară, din 1883, deci din pragul primei întunecări mintale, el nota, printre altele
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
propulsează la un alt nivel decât al nostru (logica alterității). E imposibil de înțeles efervescența emoțională care însoțește marile întâlniri sportive fără a ține cont de raportul față de cei care nu ne seamănă, de deosebirea dintre campionii de pe stadion și muritorii de rând. „Scopul nu e fericirea, ci senzația de putere”, spunea Nietzsche 18. Rezultă că pentru majoritatea oamenilor e o adevărată fericire să admire forța la nivelul ei cel mai înalt, să fie martori ai „marelui stil”, adică aptitudinea de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
fericiți. Logicii tradiționale de disimulare îi succedă o logică a supraexpunerii imaginilor fericirii ieșite din comun. Grecii considerau că zeilor le displăceau manifestările de triumf și succesele prea mari care-i înălțau pe oameni mai presus de condiția lor de muritori. Cât despre mass-media hipermodernă, ea dă un relief fără precedent Olimpienilor (staruri, top-modele, play-boys, sportivi, miliardari) care par a fi atins un nivel superior de existență. Acum nu mai consumăm doar lucruri, ci supraconsumăm și spectacolul hiperbolic al fericirii personajelor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
lebădă, cu un singur ochi, cu un singur dinte și la care „nu se uită niciodată nici ziua soarele, nici noaptea luna”. În preajma acestor locuitoare ale celui mai deplin întuneric „stau trei surori înaripate, cu șerpi în loc de plete, Gorgonele, spaima muritorilor, pe care nimeni nu le-ar putea privi fără să-și dea duhul”. Nimeni în afara eroului neînfricat ce ar avea puterea să o înfrunte pe Gorgo. Delirul tragic: rătăcire și cunoașteretc " Delirul tragic\: rătăcire și cunoaștere" Acest spațiu aflat în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de asemenea prezent. Tezeu a văzut ceea ce nu poate fi văzut. S-a uitat în ochii morții. Căci Tezeu este unul dintre puținii eroi care, în viață fiind, au coborât în împărăția morților și s-au întors vii de acolo. Muritorilor de rând nu le rămîne decât să se uluiască de minunea, de miraculosul (thaumastos) acestei morți fără cadavru, al acestui trup răpit de zei: de cei din adâncuri? De cei din văzduh? Le mai rămâne și un loc de veci
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nopții și corbi cobe. Și arătându-mi groapa asta-a groazei Mi-au spus c-aici, în bezna grea a nopții, Puzderii de strigoi și șerpi cu șuier, Broscoi umflați și-arici, tot mii și mii, Înalță-atâtea vaiere-ascuțite, Că orice muritor care le-aude Pe loc își pierde mințile sau moare 1. Locuri unde va fi înjunghiat Bassianus, azvârlit apoi într-o groapă întunecată ce-i va sorbi de îndată sângele, groapă „hâdă și hămesită” semănând cu o gură de iad
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
două figuri antitetice, amândouă stăpânite de aceeași neagră melancolie, amândouă confruntate cu o sumă de informații primite de altundeva, dintr-un univers aflat în afara granițelor umanului. „They have more than mortal knowledge” („Mi-au dovedit că știu unele lucruri necunoscute muritorilor de rând”), va spune despre vrăjitoare Macbeth în scrisoarea trimisă soției sale. E ceva ce l-a uluit de-a dreptul: „I stood rapt in the wonder of it” („Stăteam ca vrăjit”), adică, dacă ne uităm mai îndeaproape la termeni
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
furtul copilului, ca probă la care va fi supusă femeia narcisistă; tot lui i se datorează dezlegarea enigmei de către Bătrânul filozof, căruia îi va dărui alți ochi: Care să-i îngăduie să vadă, în sfârșit, Ceea ce rămâne nevăzut pentru restul muritorilor. În locul mirajului, gata oricând să dispară, să se spulbere dacă te apropii prea mult de el, Moș Crăciun impune necesitatea unei credințe bazate numai și numai pe constatările privirii: „Iată-te, așadar, silit să crezi doar ceea ce vezi cu ochii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
va ajunge din nou acasă. Pe „drumul cel mare”, el întruchipează omul dornic să scape de povara trecutului, de amintiri, dar și omul pe care cei întâlniți în cale îl fac „să-și descopere și să-și recunoască înrudirea cu muritorii de rând, cu oamenii obișnuiți”. Aidoma fantomei rătăcitoare, și el este o făptură a interstițiului, și el rătăcește într-un spațiu incert, în care desprinderea totală de viață nu s-a produs încă, dar nu s-ar putea spune nici
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mod simbolic, orbul (Homer, de exemplu) își sporește cu atât mai mult capacitatea de înțelegere, în sens etimologic, cu cât el este scutit de distragerea aferentă viziunilor cotidiene, banale și triviale. Concentrarea asupra interiorității permite accederea la adevăruri admirabile interzise muritorilor de rând. Și apoi, pentru a percepe încheierea unei vieți de fecioară nasul este de ajuns, pentru că atomii solicită atât simțul olfactiv, cât și vederea - formele și înlănțuirile decid. Se mai spune și că (iar anecdota contează pentru stabilirea filiațiilor
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pe oameni să se ocupe de ei cu atât mai mult cu cât nici nu le pasă de viitorul și destinul lor. Asemenea concepții fac imposibilă o religie. Mai rău, ele ruinează credințele grecești ale momentului care, bazate pe frica muritorilor de aceste forțe nemuritoare și capabile de răutate, făceau posibilă existența unui cler sau a unei puteri politice acționând în numele zeilor și legitimând ordinea, opresiunea, supunerea prin invocarea unor divinități înrolate cu forța, împotriva consimțământului lor - și pe bună dreptate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fără mormânt cu flori, cu sau fără reputație - nu prezintă niciun interes; a consimți la tot ceea ce presupune o viață plasată sub semnul pulsiunii de moarte: iată păcatul de moarte... Pentru a rezolva problema morții, pentru a trăi ca un muritor și a ajunge senin la ceasul fatal, Philodem se sprijină pe o teologie. Paginile lui Epicur consacrate acestei chestiuni sunt completate cu texte ale omului din Gadara, printre care îndeosebi cel intitulat Cum trăiesc zeii. Regăsim aici tot ce știm
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]