1,825 matches
-
fi pătruns de acea simetrie intelectuală a cugetării antice este o muncă zadarnică, o literă fără înțeles. Ca și în Scrisoarea I, unde este cuprinsă în versuri ideea inutilității strădaniei de a deprinde mecanic forme gramaticale și sintagme latinești cu murmurele lor blânde, un izvor de horum-harum/ câștigând cu clipoceală nervum rerum gerendarum, și în acest articol se incriminează învățarea seacă și pedantă a unei limbi moarte. Esențial ar fi, spune poetul- gazetar, ca tinerii să-și însușească spiritul antic în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să te aștept, înseninată, fără lacrimi (II 2). Ultima imagine pe care o vede cu ochii minții Ifigenia înainte de moarte este tocmai aceea a nunții ei la care ia parte natura întreagă : Iată cum cad luceferii la nunta mea ! Și murmurul apelor, și foșnetul brazilor, și geamătul singurătății, toate sunt așa cum le-am știut ! (III). Se observă cu ușurință că elementele cosmice implicate în ritualul nunții sunt cele din Miorița, iar similitudinea pasajelor sugerează o dată în plus apropierea dintre o tragedie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
amândouă fețele.” Proverb armenesc 650. „Cuvântul este omul, iar marii maeștri ai artei cuvintelor sunt cărțile. În ele se adâncește mintea și se întrupează năzuințele spiritului; ele sunt confidenții orelor de solitudine, ele sunt cele care răspund celor mai tainice murmure ale inimii, când sufletul plin de dorințe sau de mâhniri caută un sfat în această tăcută lume a elocvenței.” Sibil 651. „Am ajuns într-o epocă în care cartea este un lucru foarte important, mai ales pentru acela care, trecut
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
spre ideile care mă interesau. Geometria locului parcă se complică printr-o dictare preeminentă, poate și printr-un impuls energizant venit de undeva de deasupra copacilor. Lipsit de o componentă umanist-filozofică, locul meu, asupra căruia foșnetul frunzelor era ca un murmur de oracol, mă rog, ca o voce în surdină nu neapărat din Delfi, ar rămâne fără valoare culturală, fără distincție și poezie, fără imaginație și gândire. Prezența celor doi magiștri înnobila acum spațiul meu și-l pregătea într-un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
oră. Purpura însângerează frunza viilor și a copacilor. În vale, ca într-o albie, cetatea veche a Iașului, cu albele turnuri și turle de biserici, cu clădirile lui vechi, cu grădinile pline de flori, stă pitit și abia își trimite murmurul până aici. Departe, dealurile Cetățuii și Galatei adună ultimele raze de soare pe acoperișurile cetăților bătrâne" (Fantome). Cu spiritul său boem, cu chipu-i mereu neliniștit, hoinar și neconvențional, "poetul florilor", cum restrictiv a rămas în istoria literară (idee întărită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de aici de la poalele castelului va deveni un oraș Înzestrat cu toate drepturile și libertățile...“ Pe măsură ce vorbele lui răsunau În sala mare, pe fețele celor prezenți se Întipărea o neliniște crescândă. În Încăpere Începea să se audă din ce În ce mai lămurit un murmur surd. Ducele Bertold ședea, adâncit În gânduri, pe tronul său. Fratele său, Conrad, căruia ca de obicei nu-i scăpa nimic, aruncă duhovnicului princiar o privire care spunea multe. Ca urmare, părintele Bernhard se apropie pe neobservate din fundul estradei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
asemenea legi și drepturi pentru prostime! Nu mai puțin mirați erau nobilii, ministerialii, cavalerii și vasalii. De abia după câteva clipe de tăcere se auzi ici și acolo câte un șoptit ușor, care se transfor ma Încet Încet Într-un murmur general. În timp ce zgomotul surd creștea, credinciosul Hil debrand părăsi Încă o dată sala, pentru a se asigura că poruncile sale fuse seră Îndeplinite și că paznicii erau pregătiți. Se aflase că trimiși ai Împăratului țeseau intrigi printre vasalii celor doi prinți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prin vad și călăriră mai de parte printre viile ce se Întindeau pe deal. Sus se vedea o capelă unde podgorenii se rugau Sfintei Fecioare să le apere recolta de Înghețul timpuriu. Când pe partea dreaptă Începu să se audă murmurul unui pârâiaș, Conrad se Întoarse spre Haro și-i spuse să-l aștepte. Coborî de pe cal trecându-i frâul slujitorului și se Îndreptă, printre buruieni Înalte, către o coli bă bine ascunsă, pe care cine nu cunoștea locurile n-o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a avut inspirația fericită când a purces cu trecutul neamului de la Adamclisi. Trecem prin micile localități Marion (4.150 locuitori), Pulaski (700 locuitori) și poposim În marginea localității Christiansburg cu 2.000 locuitori. E liniște, aerul e curat, se aude murmurul unui izvor. După două zile și o noapte de volan, gust farmecul unei nopți rurale. Mergem spre nord până la New Market și de aici luăm direcția spre est. Washington D.C. La 11 septembrie ora 11 a.m. am intrat În Washington
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
În această seară, doamnelor, domnișoarelor și domni- lor, orchestra Ion Vasilescu și tânărul domn, nimeni altul decât Vasileee Cristian ! strigă Ion Vasilescu, urmat de un ropot de aplauze. Studentul urcă timid pe scenă. De la mese se aud comen- tarii, un murmur care ar dărâma pe oricine cu emoțiile lui Cristi. Dar el încearcă să nu le bage în seamă. O privește pe domnișoara fără nume, care pentru prima dată de când a intrat la Răcaru se uită în sfârșit la el. Este
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aflat secretul nemuririi ne mai poți minuna, amice, se ridică Fernic și-l îmbrățișează. Ai înnebu- nit, ce veste să bată o așa realizare ? Iar Cristi bagă mâna în paltonul său, scotocind după ceva, și într-un târziu, după nenumărate murmure și șușoteli, scoate câteva foi mototolite. — Să bem, dragii mei ! În cinstea acestor coli de hârtie. Fernic i le și smulge din mână și rămâne uluit când înțelege ce sunt. — Să bem nu doar pentru tangourile care vor răsuna pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Sinaia, la Pelișor, cu câteva zile în urmă. Pe străzi, puținii oameni care ieșiseră erau îmbrăcați sobru, în culori cât mai închise, își țineau privirile triste în pământ, îngândurați și părând să se roage. Nu se auzea un cuvânt, un murmur, aveai impresia că se vorbea în șoaptă și în case, iar timpul părea să fi înțepenit pe loc. Regina Maria fusese poate printre cele mai îndrăgite perso- nalități politice ale românilor, fără de care nu s-ar fi pus bazele României
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
noaptea aceea, dar pe care Jayne a refuzat s-o joace, rescriind-o. - Cu ce să mă îmbrac? am întrebat. După o pauză lungă. - Cred că un zâmbet ar fi suficient. - Adică aș putea merge nud ca un idiot hlizit? Murmur, aproape inaudibil: - Tot ce trebuie să faci e să dai din cap și să zâmbești vreo zece minute în fața profesorilor și să faci cunoștință cu directorul. Poți asta fără s-o iei razna? Fără să scoți un pistol? Apologetic: - O să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
rând. Biblioteca avea două etaje și încadra una dintre laturile unei curți largi, ferestrele ei apărând ca niște panouri translucide emițând o lumină albă și moale care se filtra în întuneric. De unde stăteam puteam vedea umbrele părinților mișcându-se încet, murmurul lor din interiorul clădirii devenind un fundal sonor îndepărtat, iar în spatele lor se distingeau lungi rafturi de cărți. În curte se găsea statuia din bronz a Grifonului Buckley Griffin, mascota școlii, jumătate-vultur, jumătate-leu, înaltă de șase metri, înălțându-se deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
albaștri plini de lumină, cu rochița roșie de mătasă fluturând, cu cortelul roșu în dreapta, în care grămădește toate folicelele ce culege. Se aude țârâitul greerilor și cosașilor acum în vremea când m-am oprit sub arbori ca să scriu aceste rânduri, murmurul miilor de insecte, o clipă freamătul vântului în frunzișuri care vine slăbit din depărtare, crește apropiindu-se și scade depărtându-se; mugetul unei vite, departe, în sat, glasuri nelămurite de oameni, undeva pe drum; hârâitul unei țărci, țârâitul unor vrăbii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe când intrăm în cort, vin cântări de jale. Facem un drum la Iași în cea dintăiu Duminică după ce ne-am așezat în tabără. Trenul, seara, ne duce prin singurătăți mute, printre dealuri și văi fără locuinți omenești, fără lumină, fără murmurul firii parcă. Peisaje încremenite de vis, negre peisaje moarte, prin care un tren fantomatic trece. Din când în când alergăm pe lângă iazuri sau pe lângă păduri de trestii. Trestiile nu se mișcă, stau neclintite, ca-ntr-un farmec. Iazurile lucii ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de neliniștile, nemulțumirile populației care se refereau la situația de fapt din viața noastră, de această dată spusă fără menajamente, fără teama că nemulțumitul ar putea fi arestat. Eșecul mitingului putea fi previzibil oricărui participant, dacă acesta asculta cu atenție murmurele oamenilor de rând. Evenimentele organizate în ajunul Crăciunului, în condițiile participării la cozi interminabile pentru o ciozvârtă de resturi de la un porc și adesea fără speranță de a o obține, pot conduce la rezultate imprevizibile. Neavând prea mult de lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de la început într-o banală existență, la țară, la Coșula, unde mi se părea că începe și se sfârșește lumea, unde cerul era atât de aproape uneori încât puteam atinge vestmintele lui Dumnezeu, aripile fragile ale îngerilor și chiar asculta murmurul heruvimilor, serafici, acolo, într-o uitare totală de lume, într-o existență căreia lumea mi se părea că-i este datoare, că de acolo începe și se sfârșește totul. Însă curând mi-am dat seama că de fapt era capătul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
frumoasă, îndemnându-ne „să nu plângem pe cei ale căror vieți au trecut la învierea României de mâine, ci mai degrabă pe cei care în astfel de clipe nu au știut să și facă datoria către țară și neam“. Un murmur de aprobare a trecut prin public. Unii din cei prezenți au trebuit să simtă că viitorul îi va înfiera, cel puțin... moralmente, căci toate adevărurile ies la lumină. călătoria d-nei didina cantacuzino la iași Didina s-a dus la Iași
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
aș fi renunțat. Atât că, ghicindu-mi frământarea, energica Adi nu mi-a lăsat timp să mă răzgândesc, ci m-a luat scurt: „Hai că nu te mănâncă, grăbește-te că-ntârziem.“ Ce era să fac? Am urmat-o fără murmur, pe drum tot gândindu-mă cum să mă comport când mă voi afla în fața marelui om. Voi fi ochi și urechi, dar mut, am decis până la urmă. Voi fi însoțitorul mut al colegei mele, care, prietenă cu Mițura, obișnuită a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de la corectură, cu mare grijă să nu scape cumva în numărul de a doua zi al Gazetei literare numele căzut sub interdicție. O interdicție care a durat treizeci de ani. Nu se poate totuși susține că Paul Georgescu executa fără murmur tot ce i se cerea de sus, mai ales că încă dispunea de influență în sferele înalte ale puterii, în acei ani din urmă ai regimului Dej. Nu înghițea chiar orice și de la oricine, iar pe unii activiști îi sfida
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ea. Și să vedem ce se întâmpla în curtea școlii, în timpul în care Șăfu se îndrepta spre ora de chimie, cu mișcările lui chinuite. Curtea școlii aducea puțin a închisoare. Asta e bine de știut. Nu se auzeau decât niște murmure, litanii de deținut. Profesori care predau, ceartă, fac morală. Zidurile erau înalte, tencuite simplu, fără complicații inutile. Rașchetate. Mai era prin preajmă și un teren de baschet. În spatele unuia dintre panouri, ferestrele erau zăbrelite, zăbrele negre care să oprească mingea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
părea scoasă din O mie și una de nopți. Camionul și-a făcut apariția, ca și cînd ar fi fost covorul fermecat, fîlfîind pe stîncile de deasupra portului și, pe măsură ce viteza Întîi ne Încetinea zborul sinuos În jos, Însoțit de murmure, din locul favorabil În care ne aflam părea că tot orașul se ridică să ne Întîmpine. În Iquique nu era nici măcar o barcă, argentiniană sau de alt fel, așa că n-avea nici un rost să rămînem În port și am hotărît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
lui Kon e totuși neînsemnată față de proporțiile insultei aduse. Pietrele gri au obosit să se tot roage de zeii lor protectori să-i distrugă pe cuceritorii disprețuiți, iar acum arată numai o epuizare neanimată - ce folosește doar pentru a trezi murmure de admirație din partea cîtorva turiști. Ce rost a mai avut munca plină de răbdare a indienilor, a celor care au construit Palatul lui Inca Roca, a abililor sculptori În piatră unghiulară, atunci cînd s-au confruntat cu comportamentul violent al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
precum sînt și eu, dar nu ești conștient de cît de utilă e contribuția ta pentru societatea care te sacrifică.“ I-am văzut dinții și zîmbetul Îndrăzneț cu care prevestea istoria, i-am simțit strîngerea de mînă și, cu un murmur Îndepărtat, l-am auzit luîndu-și rămas-bun. Noaptea, vibrînd la contactul cu vorbele lui, m-a luat din nou prin surprindere, Înfășurîndu-mă și pe mine În ea. Dar În ciuda cuvintelor lui, acum știam... Știam că atunci cînd marele spirit care ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]