2,953 matches
-
explică, nu știai? Povesti despre dezbaterea publică și cât de mult o impresionase prestația lui Daniel. Explicația îl liniști pe Mark. Numai Daniel se îndoia. —Eu ar trebui să plec, spuse el, nervos. Nu mi-am dat seama că așteptai musafiri. —Barbie? Barbie nu e musafir. Nu fugi, spuse Barbara. E doar o vizită de curtoazie. Dar ceva din Daniel era deja pe fugă. În drum spre ușă, îi spuse lui Mark: —Întreab-o pe ea. Lucrează în sănătate. —Ce s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dezbaterea publică și cât de mult o impresionase prestația lui Daniel. Explicația îl liniști pe Mark. Numai Daniel se îndoia. —Eu ar trebui să plec, spuse el, nervos. Nu mi-am dat seama că așteptai musafiri. —Barbie? Barbie nu e musafir. Nu fugi, spuse Barbara. E doar o vizită de curtoazie. Dar ceva din Daniel era deja pe fugă. În drum spre ușă, îi spuse lui Mark: —Întreab-o pe ea. Lucrează în sănătate. —Ce s-o întreb? spuse Mark. Da, reluă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu desene, vin cu griji, cu gânduri și cu planuri. Ana vrea să ajungem noi primii pe Tărâmul Culorilor, ca să-l găsim pe Prinț și să-i spunem despre ce e vorba, înainte de a se trezi deodată cu atâția musafiri nepoftiți în Castel. Adică vrea să ajungă ea prima - că pe mine nu mă vede, dar voi știți că suntem împreună, eu mă țin scai de Ana, n-o slăbesc din ochi și, dacă ar fi nevoie, aș putea s-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
contrazic. Dar poate c-am putea juca o tură după ce mi se va da o cameră de locuit și șansa de a mânca ceva. Adăugă: De fapt este timpul să se ia o hotărâre și să fiu tratat ca un musafir, nu ca un prizonier, din moment ce, te asigur, sunt foarte doritor să-i ajut pe savanții voștri cu tot ce pot. Era singura modalitate la care se putea gândi pentru a amâna o provocare imediată. Și, evident, dacă putea primi cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
-i făcu semn lui Unu. Cât durară aceste scurte formalități, simți mereu în spatele lui prezența lui Breemeg. Așa că nu se găsi nepregătit când curteanul spuse pe tonul unui superior care se adresează unui subordonat: - Domnule Onda, ce ați pregătit pentru musafirul nostru? Era deci pe cale să afle nume. Sau - cum se dovedi - numai un nume. Dar și-atât era de-ajuns. Vocea Doi - Onda - spuse pe un ton care dovedea că-și accepta rolul de grad inferior: - Domnule, am testat chimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
dovedi - numai un nume. Dar și-atât era de-ajuns. Vocea Doi - Onda - spuse pe un ton care dovedea că-și accepta rolul de grad inferior: - Domnule, am testat chimic fluidele care erau folosite în capsulă pentru hrană, uh! a musafirului nostru. Și am pregătit o supă care combină elementele hrănitoare pe care le-am determinat. El era cel mai solid dintre cei doi bărbați - cu excepția capului, care era alungit, în timp ce Vocea Unu avea o față pătrată. Onda era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
atinse un dispozitiv lateral. Gosseyn observa cum curteanul înghițea în sec - pur și simplu gâtul îi tresărea ca atunci când înghiți. Dar înainte ca omul să-și recapete aplombul oficial, băiatul îl expedie. - Poți să pleci Breemeg. Mă ocup eu de musafir, mulțumesc. Apoi îl salută pe Gosseyn cu o mișcare a mâinii. Incidentul se încheie; Breemeg, căruia i se închisese ușa în nas, fie pândea pe-afară, fie era ușurat că i se dăduse voie să plece.., 7 Supus - cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
se putea hotărî să-și folosească super-creierul - și ceva avea să se întâmple; ce anume, asta nu mai putea spune. "...În fond, intenția mea era să mă întorc în apartamentul imperial de pe navă, s-o ajut pe Strala și pe musafirii care fuseseră transferați la bord de Gosseyn Doi". în schimb, îl fulgerase gândul acela despre Enin; și, într-un fel sau altul super-creierul său defectuos elaborase acele detalii secundare și-l adusese unde se afla băiatul, aici, pe această planetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
lui Gosseyn Doi - și-i salvase viața. Fața o avea la fel de slabă ca atunci. Dar părea mai matur decât îl știa memoria lui Gosseyn. Dar era o diferență aproape insesizabilă. Ce era mai important, era încântat să-i aibă ca musafiri în căsuța lui. - Ați venit într-un moment potrivit. E ziua mea liberă. Sau - zâmbind - noaptea mea liberă; așa că v-aș putea fi de vreun ajutor. Oricum văd că în momentul acesta aveți nevoie de o baie și de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
toaletă și încercă prima sa experiență de a urina. Apoi merse la chiuvetă, luă o perie de acolo și, cam stângaci Își pieptănă părul. Apoi se spălă pe mâini și pe față și se șterse pe un prosop pregătit pentru musafiri, care atârna într-o agățătoare. (Cu o seară înainte nu fusese acolo decât prosopul de baie al lui Lyttle, pe care îl folosiseră și ei.) În timp ce își executa programul de dimineață, își lăsă atenția să se îndrepte către cealaltă dublură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
din ce în ce mai nedumerită. - Da. Era vocea lui Dan Lyttle. Mai adineauri ai venit aici și mi-ai comandat să-ți pregătesc micul dejun. Și eu l-am pregătit, nu-i așa? - Și? - Ei, bine, - tonul bărbatului era destul de neutru - tu ești musafir în casa mea și mă tratezi ca pe un servitor. Asta vreau să spun: care este presupunerea ta? Urmă o scurtă pauză, apoi: - Eu sunt Împăratul, Toată lumea face ce spun eu. - De unde zici că vii? - Dzan. Universul Dzan. Era vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
un joc pe video pentru tânărul tău prieten. Când m-am întors, acești bărbați se aflau aici unde îi vezi. Chiar atunci când Dan Lyttle dădea aceste explicații, unul dintre cei doi bărbați în haine civile făcu prima miscare venită din partea musafirilor nepoftiți: se ridică în picioare. Era un individ de înălțime potrivită și cam rotofei. Avea pe fața rotundă un zâmbet strâmb, în timp ce aștepta politicos ca Dan Lyttle să termine ce avea de spus. După care rosti pe un ton dulceag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
gânduri. Iar intrușii fuseseră înșelați de banalitatea imaginii unui om care mănâncă. Lyttle se aplecă din nou spre el, și, de data asta, șopti: - Acela este Mașina Jocurilor! Identitatea lui! - Hei! Era un strigăt venit dinspre purtătorul de cuvânt al musafirilor nepoftiți. Gosseyn și Lyttle reacționară imediat. Gosseyn spuse: - Dacă mai vreau ou, zici? Apoi se șterse iarăși la gură, ca și cum șoapta ar fi avut vreo legătură cu întreținerea curățeniei. Așeză apoi prosopul peste cartela perforată. Se ridică. Și se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
sfătuiesc să cooperezi fără nici o rezervă mentală, sau de orice fel. După aceasta, el făcu o mișcare - periculoasă pentru el, după părerea lui Gosseyn. Având la dispoziție doar gâtul acela subțire cu care să execute mișcarea, dădu din cap spre musafirul - prizonier, își ridică din nou capul până ce acesta reuși să stea într-un echilibru precar deasupra corpului; și se așeză, Gosseyn rămase nemișcat. Se simți o clipă copleșit. Fuseseră rostite atâtea cuvinte încât simți nevoia unei reacții, de apărare, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
mergem, zise el, jovial. Gosseyn spuse: - Care este numele dumitale? - Oreldon. Tăcut, Gosseyn arătă spre culoar. Când treceau pe lângă panoul exterior, Gosseyn se opri. - Se pot închide ușile, întrebă. Figura rotundă a omului emana bună dispoziție. - Aveți dreptate, spuse. Fără musafiri, cât voi lipsi. Înaintă și era gata să apese un contact dar Gosseyn îi interzise. - O clipă, te rog. Aș vrea să verific conexiunile. N-am nevoie să dai alarma, mă înțelegi? Deblocă capacul și îl deschise. Numără și găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și sora lui, își va înfrâna, astfel, orice pornire punitivă imediată. Când Gosseyn-Ashargin îl urmă pe valet în vasta sală de recepție, îl văzu pe Eldred Crang stând în picioare la fereastră. Detectivul venusian non-A se întoarse la intrarea musafirului și-l privi gânditor. Se măsurară o vreme în tăcere. Lui Gosseyn i se părea că-l interesa mai mult Crang decât putea să-l intereseze pe acesta Ashargin. Își dădu seama de poziția lui Crang. Un non-A ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
un străin. Se întoarseră la palat la timp pentru masa de prânz și, mai întâi de toate, Gosseyn nu-și dădu seama că marea criză se declanșase. Mai erau doi meseni în afară de Enro, Patricia, Crang și Nirena. Opt în total. Musafirii purtau uniforma și însemnele de mareșali. Discutau cu Enro. Conversația se referea la o comisie de anchetă ale cărei lucrări aveau ca obiect ceea ce ei numeau o revoluție. Cei doi ofițeri constituiau comisia. Îi observă curios. Amândoi păreau, după comportament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
la asta. Gosseyn tresări și se trezi. Lumina zilei se revărsa prin ușa deschisă spre coridorul ce ducea la living. Se ridică în coate întrebându-se dacă nu cumva Crang se întoarse, fără să bage de seamă că are un musafir. Coborî din pat și se spălă făcând mult zgomot, fluierând tare și fals. Trăia o experiență cu adevărat neobișnuită. Trebuia să-și facă cunoscută prezența, astfel încât gazda să nu fie luată prin surprindere și să cedeze impulsului să-l doboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mergem, zise el, jovial. Gosseyn spuse: - Care este numele dumitale? - Oreldon. Tăcut, Gosseyn arătă spre culoar. Când treceau pe lângă panoul exterior, Gosseyn se opri. - Se pot închide ușile, întrebă. Figura rotundă a omului emana bună dispoziție. - Aveți dreptate, spuse. Fără musafiri, cât voi lipsi. Înaintă și era gata să apese un contact dar Gosseyn îi interzise. - O clipă, te rog. Aș vrea să verific conexiunile. N-am nevoie să dai alarma, mă înțelegi? Deblocă capacul și îl deschise. Numără și găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și sora lui, își va înfrâna, astfel, orice pornire punitivă imediată. Când Gosseyn-Ashargin îl urmă pe valet în vasta sală de recepție, îl văzu pe Eldred Crang stând în picioare la fereastră. Detectivul venusian non-A se întoarse la intrarea musafirului și-l privi gânditor. Se măsurară o vreme în tăcere. Lui Gosseyn i se părea că-l interesa mai mult Crang decât putea să-l intereseze pe acesta Ashargin. Își dădu seama de poziția lui Crang. Un non-A ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
un străin. Se întoarseră la palat la timp pentru masa de prânz și, mai întâi de toate, Gosseyn nu-și dădu seama că marea criză se declanșase. Mai erau doi meseni în afară de Enro, Patricia, Crang și Nirena. Opt în total. Musafirii purtau uniforma și însemnele de mareșali. Discutau cu Enro. Conversația se referea la o comisie de anchetă ale cărei lucrări aveau ca obiect ceea ce ei numeau o revoluție. Cei doi ofițeri constituiau comisia. Îi observă curios. Amândoi păreau, după comportament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
la asta. Gosseyn tresări și se trezi. Lumina zilei se revărsa prin ușa deschisă spre coridorul ce ducea la living. Se ridică în coate întrebându-se dacă nu cumva Crang se întoarse, fără să bage de seamă că are un musafir. Coborî din pat și se spălă făcând mult zgomot, fluierând tare și fals. Trăia o experiență cu adevărat neobișnuită. Trebuia să-și facă cunoscută prezența, astfel încât gazda să nu fie luată prin surprindere și să cedeze impulsului să-l doboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nici vorbă să ajung până la ele. Oare Casa Domnului n-ar trebui să fie mereu deschisă, și mai ales noaptea, și mai ales iarna? Nu, se pare că nu suntem bineveniți la orice oră. Când Domnul nu e pregătit pentru musafiri, știe să se ferească. Sau poate că și El are orele lui de somn. M-am întors descurajat și mai epuizat decât oricând. Iar a trebuit să stau până mi s-au obișnuit ochii cu bezna. Eram exclus din lume
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
copii, pe care a încercat să-l ucidă cu revolverul sedusa domnișoară Gorjan, fata Generalului Gorjan. Jurații au compătimit-o și au achitat-o, iar la urmă sala a strigat: Jos Bastaky! Dar mama l-a întrebat cu nerăbdare pe musafirul nostru, cum se face că încă tot n-au deschis cufărul străinului. — Cum se face însă, scumpă doamnă Agata - i-a întors o conu Costache, prefăcându-se mirat - că dumneata le afli pe toate chiar înaintea mea? Știa prea bine
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Afară era sumbru, fulgii se lipeau de geam, își arătau o clipă desenul înstelat, apoi se topeau, dar înăuntru le era bine, era lumină, se simțeau la adăpost, iar discuția se depăna mai ușor decât oricând. Era ca și cum ai avea musafiri, dar nu și grijile de gazdă care vin odată cu ei. Timpul se topește ca fulgii de zăpadă, știi că ai câteva ore suspendate, în care nu trebuie să faci nimic-nimic, doar să plutești de-a lungul câmpurilor albe, ca și cum ai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]