4,012 matches
-
Împlinesc paisprezece ani. Într-o duminică, după slujba de la biserică, Sophie Sassoon mi-a șoptit În ureche: ― Puiule! Îți apare o idee vagă de tot de mustață. Spune-i mamei să te aducă la salon. O să o rezolv eu. O mustață? Era adevărat? Ca domnișoara Drexel? M-am repezit la baie ca să văd. Doamna Tsilouras Își dădea cu ruj pe buze, dar, de cum a plecat, m-am pus În fața oglinzii. Nu chiar o mustață În toată regula: doar câteva fire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la salon. O să o rezolv eu. O mustață? Era adevărat? Ca domnișoara Drexel? M-am repezit la baie ca să văd. Doamna Tsilouras Își dădea cu ruj pe buze, dar, de cum a plecat, m-am pus În fața oglinzii. Nu chiar o mustață În toată regula: doar câteva fire de păr Întunecate deasupra buzei superioare. Nu era așa de surprinzător cum părea. De fapt, mă așteptasem la asta. Precum Centura Soarelui sau Centura Bibliei, există pe acest pământ variat al nostru o Centură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vânătoare din doc. Dedesubt se vedea marginea boxerilor lui jerpeliți. Avea o cană de cafea Într-o mână și am observat că Își vopsise unghiile cu negru. Lumina dimineții, care intra pe geamul lateral, Îi scotea În evidență barba și mustața nerase. Alături de părul lins, răvășit, vopsit, acești muguri portocalii erau ca viața renăscând Într-un peisaj pustiit. ― Bună dimineață, dragă, spuse el. ― Bună. ― Nu prea ești În apele tale, așa-i? ― Îhî, am spus. Am fost destul de beată aseară. ― Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
velur cu franjuri. Părul argintiu Îi atârna până la gulerul helăncii bej. Pantalonii Îi erau evazați și În picioare purta o pereche de botine până la gleznă, cu fermoar pe o parte. Purta și ochelari cu rame subțiri, argintii, și avea o mustață căruntă. ― Bine ați venit În New York, a spus el. Eu sunt doctorul Luce. Îi strânse mâna tatălui meu, apoi mamei, și, În cele din urmă, veni la mine. ― Tu trebuie să fii Calliope. Zâmbea relaxat. ― Să vedem dacă-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ceva vreme și pe-acolo erau aruncate tot felul de cutii de mâncare și sticle. ― Treaba ta e să mă ții treaz, spuse camionagiul. Când a văzut că nu răspund imediat, s-a Întors spre mine. Avea ochii roșii. Și mustața de tătar, și perciunii lunguieți Îi erau roșcați. ― Să vorbești Întruna, spuse el. ― Despre ce vrei să vorbim? ― Să mor dacă știu! țipă acesta, furios. Dar apoi spusebrusc: ― Despre indieni! Știi ceva despre indieni? ― Indienii americani? ― Îhî. Iau o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
au luat cupluri care se certau și care se plictisiseră unii de alții. În fiecare caz oamenii mă luat drept băiat adolescentul În care mă transformam clipă de clipă, din ce În ce mai tare. Sophie Sassoon nu era pe-acolo ca să-mi epileze mustața, așa că Începu să-mi crească, devenind o pată deasupra buzei mele superioare. Vocea continua să mi se Îngroașe. Fiecare zdruncinătură din drum Îmi mai cobora puțin, În gât mărul lui Adam. Dacă mă Întreba cineva, Îi spuneam că sunt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dintr-o dată, luase o cotitură și devenise altceva. Tessie nu știa cum de se Întâmplase una ca asta. Deși Încă o recunoștea pe Calliope În chipul meu, fiecare trăsătură Îi părea schimbată, Îngroșată, și-apoi aveam barbă și perciuni și mustață. În ochii lui Tessie, exista ceva criminal În Înfățișarea mea. Nu putea să nu se gândească la faptul că apariția mea făcea parte dintr-o reglare de conturi, că Milton fusese deja pedepsit și că pedeapsa ei de-abia Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
motorului, sunetul stomacului unui monstru. Din senin, zgomotul infernal se opri. Un geam negru lateral se coborî încet și se ivi capul unui om între două vârste, suferind de calviție, cu ochi mari și puțin exoftalmici și cu o bogată mustață roșcată. Una peste alta, îmi dădea impresia unui om bun ce a avut de suferit în timpul vieții sale, bucurându-se de fericire doar în ultimii ani. Cred că ai greșit adresa, zisei eu înainte de a apuca el să deschidă gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
barele reci ale singurătății și pustietății și mă năpustisem asupra tuturor. Erau slabi și neajutorați. Erau prea firavi pentru voința mea. Eram stăpânul lor! La picioarele mele stătea el, cel care câștigase sprijinul tuturor. Părea un aristocrat din Secolul Luminilor. Mustața roșie, învârtită în mod caracteristic foștilor baroni, nu făcea decât să-l ridiculizeze și mai mult. Era lipsit de apărare și conștient de greșeala pe care o făcuse. Își găsiseră nașul! Nu mai auzeam șoapte, nici ecouri. Acum, mintea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
e frică de ce nu pot vedea, de ce nu pot ști. E înspăimântător să știi că ai putea prevede viitorul și te-ai putea feri de ce aduce el rău și totuși să nu fii capabil încă. Ai pierdut vreodată trenul la mustață? E același lucru. Ar fi fost mai bine să nu fi știut nimic? Cum ar fi fost să-l știi pe Sergiu mort la câteva zeci de metri de ochii tăi? Poți salva ce-ți e în puteri și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
rezervată, Închisă În ea, cu un anumit dispreț față de cei din jur, pe atît cealaltă e deschisă spre viață, debordînd de sănătate. Totuși... Maigret zîmbi uitîndu-se la Lecoeur care, odată cu trecerea timpului, făcuse burtă și avea cîteva fire albe În mustața roșcată. Ochii lui albaștri erau naivi, aproape copilărești, și totuși Maigret Își amintea de el ca de unul dintre cei mai buni colaboratori. — De ce zîmbiți? Pentru că eu am văzut-o În viață, iar, după aceste fotografii și după ce ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Lange nu-i catolică? — Părinții, da. Copiii au fost botezați și au mers la prima Împărtășanie. Pe urmă... Dacă nu cumva e divorțată? — Ar trebui mai Întîi dovedit că a fost căsătorită. Lecoeur se uita la Mairget, jucîndu-se cu vîrfurile mustății roșcate. — Nu le-ați mai văzut pe nici una dintre ele, nu-i așa? — Niciodată. — Dar ați stat un timp la La Rochelle? — Am fost acolo de două ori. Să fi fost zece zile În total. De ce? — Pentru că, În dimineața asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
că vorbise la telefon cu asasinul domnișoarei În lila. Maigret nu regreta că renunțase la siestă. 5 Telefonista plecă; cei doi bărbați rămaseră nemișcați. Maigret trăgea alene din pipă. Lecoeur avea Între buze o țigară care amenința să-i pîrlească mustața. Fumul plutea deasupra capetelor. În curte, vreo doisprezece polițiști CRS făceau gimnastică. Tăcerea dură destul de mult. Amîndoi aveau multă experiență și cunoșteau toate tertipurile meseriei. Avuseseră de-a face cu tot felul de criminali, cu tot felul de martori. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
măruntă. Câteva persoane, cărora li se vedea doar spatele, se refugiaseră În fața intrării. Comisionarul reveni destul de repede și le spuse: — Domnul Pélardeau coboară imediat. Se Întoarseră cu fața spre ascensor, și Maigret putu constata la colegul lui, care Își netezea mustața, o oarecare febrilitate. Sus se auzi o sonerie. Ascensorul urcă, se opri un moment și ajunse din nou la parter. Își făcu apariția un bărbat Îmbrăcat În haine negre, cu tenul roz și părul cărunt. Aruncă o privire În hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ar fi, nu va fi nici pe departe la fel de interesantă ca seara ta. ― Sper să ai dreptate, spune Lauren, râzând. Hai că trebuie să plec. Trebuie să mă epilez pe picioare, am de pregătit măști de față, am de ras mustața. ― Tu n-ai mustață! ― A-ha! Înseamnă că mă pricep. ― O s-o faceți, nu? ― Poți să pui pariu că da. Mi-a ajuns s-o fac pe aia greu de băgat în pat și apoi să descopăr că nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fi nici pe departe la fel de interesantă ca seara ta. ― Sper să ai dreptate, spune Lauren, râzând. Hai că trebuie să plec. Trebuie să mă epilez pe picioare, am de pregătit măști de față, am de ras mustața. ― Tu n-ai mustață! ― A-ha! Înseamnă că mă pricep. ― O s-o faceți, nu? ― Poți să pui pariu că da. Mi-a ajuns s-o fac pe aia greu de băgat în pat și apoi să descopăr că nu mă poate satisface, când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aer grav până la ocol. Aproape că simțeam genunchii tânărului Nishi tremurând ușor. Înalt de statură, cu o înfățișare nobilă, guvernatorul ne aștepta deja împreună cu doi grămătici în camera de primire împodobită cu sulițe și armuri ce sclipeau întunecat. Își lăsase mustață pe chipul său slab. Când japonezii se înclinară după obiceiul lor, fără să bage de seamă mâna pe care le-o întinsese el, guvernatorul strânse încurcat din umeri. Cu toate acestea, schimbul de saluturi dintre urările în stil japonez ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de parcă nu-i mai văzuse În viața ei. În ce-l privește pe unul dintre ei, pe Wilson, vânătorul alb, știa că nu se uitase cu adevărat la el niciodată. Era potrivit la statură, cu un păr nisipos și o mustață țepoasă, o față foarte roșie și ochi albaștri teribil de reci care se terminau la colțuri cu niște riduri pale, albe, care se Încrețeau jucăuș când zâmbea. Îi zâmbea ei acum și ea Își mută privirea de pe chipul lui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
asta și faptul că pisicile Își pot purta singure de grijă erau ultimul noroc al bătrânului. Acolo, În Michigan Jim Gilmore venise-n Hortons Bay din Canada. Cumpărase fierăria de la bătrânu’ Horton. Jim era mic de statură și negricios, cu mustăți și mâini mari. Era un potcovar bun și nu prea arăta a fierar, nici măcar când Își punea șorțul de piele. Locuia deasupra fierăriei și mânca la D. J. Smith. Liz Coates lucra pentru Smith. Doamna Smith, care era o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
chipul ei pentru că era mereu vesel, dar nu prea se gândea la ea. Liz Îl plăcea foarte mult pe Jim. Îi plăcea cum arăta când venea dinspre magazin și deseori Îl privea din ușa bucătăriei când pleca. Îi plăcea și mustața lui. Îi plăceau și dinții lui albi când zâmbea. Îi plăcea foarte mult că n-arăta a fierar. Îi plăcea că D. J. Smith și doamna Smith Îl plăceau. Într-o zi Își dădu seama că-i plăcea părul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și privit din spate se vedea cât e de furios. Dick spuse ceva În ojibway. Eddy râse, dar Billy Tabeshaw părea foarte serios. Nu-nțelegea engleză, dar Îl trecuseră sudorile cât se certaseră cei doi. Era gras și avea o mustață rară, de chinez. Ridică țapinele. Dick luă topoarele și Eddy culese fierăstrăul din copac. Porniră, trecură pe lângă casă și ieșiră pe poarta din spate. Dick lăsă poarta deschisă. Billy Tabeshaw se-ntoarse și o Închise. Apoi dispărură În pădure. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
luă și ieși. Imediat ce acesta plecă, hangiul intră și Începu să vorbească cu paracliserul. Se așeză la masa lui. Vorbeau În dialect. Paracliserul era amuzat de ceva. Hangiul era scârbit. Apoi paracliserul se ridică-n picioare. Era scund și avea mustață. Se aplecă peste fereastră și se uită-n stradă. — Uite-l că intră. — Unde, la Löwen? — Ja. Schimbară din nou câteva vorbe și apoi hangiul veni la masa noastră. Era bătrân și Înalt. Se uită la John. Chiar că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bun, și mai păstra Încă gustul de struguri. La masă mai erau Fontan și madam și băiatul mic, André. — Ce-ai făcut azi? mă-ntrebă Fontan. Era un bătrân scund, cu un corp obosit de la munca În mină, cu o mustață gri, lungă, și ochi strălucitori, și era de pe lângă Saint-Etienne. M-am ocupat de carte. Citești cărți bune? mă-ntrebă madam. — Vrea să spună că scrie cărți, ca un scriitor. Un roman, Îi explică Fontan. — Pa, pot să mă duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
când cei din jur nu sunt foarte atenți la el și reușește, totuși, să „guste” puțină spumă. Așa e cum i a spus mama. La gust nu e rea. Aduce, chiar, cu ceaiul de mușețel. Dar... Ia, uitați-vă, ce mustață și barbă are frățiorul meu! Ce mai faci, moșulică? Auzind clinchetul zglobiu al unui glas binecunoscut, băiețelul - care n-a prea înțeles ce-a spus Sorina - zâmbește, apoi reușește să îngaime: Nu papa. Păi, mămica nu ți-a spus că
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
o să-ți dau câteva din perele mele, Tudorel îți oferă niște prune, Cristinel chiar și-a lăsat crengile jos, jos de tot ; ia câteva din merele lui!”... Iar bunicul, care este, într-adevăr, ostenit, primește c-un zâmbet în colțul mustății tot ce-i dau dragii lui „nepoței”. Micile ajutoare ale bunicilor Mult se mai bucură copiii când au ocazia să stea prin preajma bunicilor, atunci când aceștia trebăluiesc prin ogradă, ori pe la bucătărie... Să le dea o mână de ajutor, că or
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]