1,985 matches
-
sale, pentru suferințele sale și pentru asigurările care i s-au dat, zace acum înconjurat de ruine ce-i dovedesc justețea suspinelor. U. Astfel, pe când își continua fără întrerupere treburile oficiale și își accepta destinul aici în Viena, s-au năpustit pe capul său și restul necazurilor, o dată cu izbucnirea războiului în anul 1788. El a pierdut un capital de 30.000 de guldeni rezultat dintr-o herghelie de 216 cai, din culesul viilor care i-au fost incendiate pe timp de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
fi originea parfu murilor, a căror structură chimică rămîne foarte asemănătoare cu cea a feromonilor organici, căci, chiar și astăzi, ingredientele care le compun sînt de proveniență animală. Cu această teorie, se deschidea o cale pe care unii s-au năpustit, dar răsturnînd din nou datele problemei. Departe de a folosi ca argument pierderea totală a estrului, se subliniază că femeile nu puteau să-l ascundă complet deoarece ciclul lor, mai abundent decît al celorlalte mamifere, le trăda deseori arătînd tuturor
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
cu furca în fața saivanului, iar nenea Miculeț bătea ostentativ toba. Bunicul le-a opus rezistență cât a putut, iar bunica, fire mult mai aprigă și spirit năvalnic i-a ocărât, ceea ce i-a îndârjit și mai tare, și s-au năpustit asupra ei, lovind-o. La trei ani s-a repetat povestea, de data aceasta a doua căruță, al doilea rând de cai, ultimele parcele de pământ fertil, lăsându-le doar câteva oi și capre, cât să-și poată hrăni familia
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
aici până la Dunăre și Marea cea Mare și Neagră. Prin datul sorții, Basarabia rar a avut parte de liniște și pace, căci toate nenorocirile, care de veacuri au venit și mai vin și astăzi asupra ei, de peste Nistru s-au năpustit asupra acestei provincii românești. Neamuri fără de lege și fără Dumnezeu, străine de civilizația noastră străbună și de cea europeană în general, au atentat și mai atentează încă, fără rușine, la tot ceea ce poate avea un popor mai scump pe lume
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
din scrisori, atâtea câte sunt, nu par chiar încurajatoare. Virgil Ierunca îl asigură că "va dedica o emisiune mult mai târziu" antipoemelor lui Smarandache (n-a făcut-o niciodată), întrucât, precizează criticul, acum "susține doar scriitorii asupra cărora s-a năpustit Securitatea". Revistele cărora le trimite poeme îl refuză politicos, solicitându-i literatură anti-ceaușistă. "N-o să mai citesc nici ziare românești din exil, umflă și astea realitatea ca "Scânteia", dar, desigur, în sensul opus. O să termin și cu emisiunile înveninătoare. Ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
din tunel, trenul se repezi la vale cu o iuțeală năucitoare, înfiorând codrii cu șuierul mașinii și huruitul asurzitor al roților pe șine. Nălucind pe la ferești, copacii alergau îndărăt, vâjâind și plesnind cu frunzele în geamuri, parcă vrând să se năpustească înăuntru. Pe partea dreaptă, un perete de un verde crud, primăvăratec, se înălța până la cer, cu copaci agățat pe el... mirându-te cum de se țin acolo. În cealaltă parte, prăpastia se prăvălea în văi adânci până în șes... și privirea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
afla ascunsă torța din cauza unei adieri de vânt, despre strădania de a-l convinge pe Kipara de a returna oamenilor făclia, rătăcirea omului-curcan sălbatic cu torța pe umăr, Încredințat că a scăpat de cei care Îl urmăreau, când oamenii-șoim se năpustiră asupra lui și-i smulseră torța din păr. Charles Mountford plin de entuziasm conchidea: „Pentru noi, ele sunt un mijloc de a petrece o seară plăcută, o variație În preocupările noastre zilnice, În timp ce pentru băștinași ele sunt exteriorizarea credințelor și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
24 martie 1770, Cook atinge extremitatea nord-vestică a Noii Zeelande, care va primi ulterior denumirea de Cape Farewell. Continuă Înaintarea pe o vreme cețoasă prin strâmtoarea ce-i va purta numele. Dacă la Început atitudinea băștinașilor a fost războinică, aceștia năpustindu-se spre bărcile englezilor, noile descinderi pe țărm, spre sud sud-vest au fost mai prietenoase, maorii dorind să facă troc, mai ales cu arme, fără să manifeste intenții dușmănoase, deși nu slăbeau din ochi navele din pirogile lor. Cook a
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Heyerdahl, antropolog, etnograf, arheolog, călător și explorator norvegian, realizează cercetări antropologice asupra polinezienilor din 304 „Lumea Întreagă a rămas un moment cu gura căscată, demonstrația vikingului Thor a fost cu adevărat spectaculoasă, savanții au tăcut pentru moment, apoi s-au năpustit asupra proaspetei teorii, sfâșiind-o. S-a Înșelat Thor Heyerdhal, a exagerat? Poate. Dar nu e puțin adevărat că nemaipomenitul voiaj al lui „Kon-Tiki” a ridicat din nou gradul de interes față de misterele Perului. Iar pe norvegianul Heyerdhal l-a
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
câțiva fulgi stingheri mi se lipesc obraznic pe nas. Cad Într-un fel de transă, cu ochii pironiți pe vălurile Încrețite ale uriașilor de bazalt. Mă desprind cu greu din această fascinație de „Fată Morgană”a Împărăției Munților... Vântul se năpustise asupra mea șuierând printre stânci. Privii În jos, și mă cuprinse amețeala. Bezmetică Încerc să negociez cu Atotputernicul!!! Trufia m-a prins În cursă! Și mă putea costa viața! Încă o dată Karma mi-a surâs!!! Mă scutur cu putere pentru
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cântă fără răgaz, noaptea acoperă pământul cu negrele-i aripi. Mă trântesc repede În pat, parcă nedorind să Împart cu nimeni minunatele senzații ale acelei după-amiezi. Stingem lumina și un nor de țânțari, ascunși perfid În așteptarea noastră, s-au năpustit lacomi pe epiderme. Ne-am plesnit ore În șir, o vreme am stat treji, pe urmă am Învățat să ne apărăm dormind. Vecinătatea Ecuatorului se simte. Dimineața un soare neiertător strălucește aproape trei sute șaizeci și cinci de zile pe an. La fel
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
gara Iași. Se simte totuși prezența pelerinilor care caută instinctiv direcția către Catedrala Mitropolitană. Pelerinii „vechi” (cu ghilimele), cei care cunosc deja cea mai scurtă cale pentru a se înscrie la coadă, nu stau prea mult pe gânduri și se năpustesc de-a lungul bulevardului, peste șinele de tramvai și strada plină de gropi. O parte dintre aceștia se opresc în micile magazine alimentare de la parterul blocurilor de locuințe, pentru a-și „completa” provizia de apă și alimente. Mă îndrept la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nu era de mirare că unii, pe care-i bătea pe umăr, Înnebuneau În fața noastră. Era unu’, chiar din Târgu-Mureș, mai În vârstă, avea vreo 45 de ani, și când l-a lovit pe umăr a Înnebunit și s-a năpustit asupra ofițerului SS. Normal că doctorul a scos pistolul - fiecare avea pistol - și l-a Împușcat În inimă. Nu mai mergea la gazare, mergea la crematoriu. Asta era viața În lagăr. Norocul meu era că am făcut croitoria, aveam și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu-ți convine, dar așa este. „Barbaria, după cum spunea Alexandru Paleologu, aristocrat al gândirii și boier de lume în purtări, are printre altele, o instinctivă pornire împotriva creației, are un fel de simț obscur al valorilor și, de câte ori poate, se năpustește asupra lor.” Dacă monument vine de la latinescu’ moneo care înseamnă a atrage atenția, a avertiza, arătați-mi ceva, de interes public, construit după 1989, care ar putea atrage atenția, să te oprească din drum și să te lase cu gura
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
-ți că Uniunea Sovietică ar Îngheța pe loc. Imaginează-ți că cetățenii Germaniei de Est, tineri și bătrâni, femei și bărbați, s-ar Însufleți așa de tare văzându-și vecinii fugind În vest, Încât Într-o bună zi s-ar năpusti de-a dreptul peste Zidul Berlinului și s-ar apuca să-l dărâme. Niște oameni probabil că au avut chiar astfel de discuții, iar pentru că le-au avut, milioane de est-europeni au reușit să iasă de după Cortina de Fier și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
explodat în cele din urmă în mai 1987. Conflictele provenite dintr-o asemenea situație nu sînt deci o invenție românească. Influxul evreiesc în România din timpul secolului al nouăsprezecelea a fost simțit ca deosebit de ofensiv de către naționaliști, din cauză că evreii se năpustiseră asupra orașelor. Iași, capitala istorică a Moldovei, avea o populație din care mai mult de 50 % erau evrei 33. Faptul că Moldova a devenit focarul antisemitismului românesc nu constituie un accident: după pierderea a mai mult de jumătate din Moldova
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
al lui Iorga. Iorga însuși a numit acest conflict folosind expresia perseverare diabolicum 175 . Iar atunci cînd el a ajuns la cunoștința "presei populare" din Strada Sărindarilor, ziariștii l-au considerat drept un subiect atît de senzațional încît s-au năpustit în cîteva trăsuri și căruțe, încălcînd demnitatea academică și lăsîndu-i pe avocați să adune firimiturile. Iată comentariul lui Emil Condurachi: "Recenziile asupra Istoriei românilor a profesorului Giurescu au depășit tot ce se știa pînă acum în domeniul recenziilor de carte
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ferestrei din salon, deși folosesc și măsuța pliantă adusă din „camera interioară“, pentru a-mi ține pe ea cărțile și hârtiile. A trebuit să închid ferestrele din cauza fluturilor de noapte, niște fluturi uriași cu aripi nisipii și portocalii, care se năpustesc înăuntru ca niște mici elicoptere. Lămpile, patru în total și în bună stare de funcționare, sunt tot de origine chorneyană. Lămpi frumoase, de modă veche, cam greoaie, din alamă, cu abajururi grațioase de sticlă mată. Am învățat să mânuiesc lămpile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a fost prima mea amantă. Când ne-am cunoscut, eu aveam douăzeci de ani, iar ea treizeci și nouă (cel puțin așa pretindea). Fie din cauza unei iubiri ratate, fie din cauza educației mele puritane, am rămas virgin până când Clement s-a năpustit ca un uliu asupră-mi. Era o mare actriță? Da, cred că era. Desigur, femeile joacă tot timpul teatru. E mai ușor să apreciezi calitatea artistică a unui bărbat. (Wilfred, de pildă.) Va trebui să vorbesc puțin despre teatru, pur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de ajutor. Nu-i ușor să-i descrii înfățișarea. Are o frunte înaltă și un profil foarte atrăgător. (Uneori te poți îndrăgosti de un profil.) Linia frunții lunecă printr-o curbă fină către un nas mic și drăguț, care se năpustește spre tine, deși nu are vârful în vânt. După aceea urmează o linie dreaptă ce sfârșește într-o bărbie hotărâtă, în care se cuibărește cea mai vagă dintre gropițe. Buzele sunt ferme, nu prea pline dar frumos modelate, și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
încă pentru mine tot ce ai însemnat. O ușoară grimasă ciudată, asemănătoare unui zâmbet, i se așternu pe față și își scutură din nou capul, fără să se uite la mine. Nu puteam spune nimic mai mult, trebuia să mă năpustesc cu teribila întrebare: — Ai același... soț... cel cu care te-ai măritat... atunci? — Da, e același. — Nu i-am cunoscut niciodată numele... nu-ți știu numele de femeie măritată. — Sunt doamna Fitch. Numele lui este Fitch - Benjamin Fitch. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să ne mai întâlnim niciodată! Ah, Doamne, cum aș vrea să mor! — Termină cu văicăreala asta! Nu pot s-o mai suport! În timp ce striga, Hartley alerga de colo-colo prin bucătărie, ca un animal turbat, ba repezindu-se spre ușă, ba năpustindu-se înapoi la masă. În agitația de care se lăsa răvășită, apucă la un moment dat șervețelul de ceai și-l vârî în buzunar. Spectacolul acestui chin covârșit de panică începea să mă îngrozească, și acum mă simțeam și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am involuat către o viață de o simplitate primordială și către obsesii personale cu caracter aproape de fetiș. Când m-am plictisit să adun pietre, am început să zac ceasuri întregi pe podul de stâncă boltită, dedesubtul căruia apa năprasnică se năpustea și se retrăgea din Cazanul lui Minn; îmi bălăbăneam picioarele pe marginea podului, lăsându-le să se scalde în zburătorul curcubeu de spumă. Încercam o sumbră plăcere fatalistă să urmăresc valurile, năvălind în groapa rotundă, adâncă și misterioasă, autonimicindu-se în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
va dori să mă vadă aici, și așa mai departe. Dar nu m-am gândit că aveți intenția să răsturnați întregul sac de înșelăciuni în capul ei. — Nu, nu! Hartley sări în picioare și se repezi spre ușă. M-am năpustit după ea, și înșfăcând-o de umăr, am apucat pânza rochiei, care s-a rupt ușor. Când a simțit rochia rupându-i-se, s-a oprit. Pe urmă s-a întors la masă și s-a așezat din nou, îngropându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și el, cu impresionantă agilitate, în direcția casei. Locul în care drumurile noastre s-au întâlnit și care era, într-adevăr, singura cale mai ușoară dinspre casă către turn, a fost podul lui Minn, stânca boltită pe sub care marea se năpustea în cazan. Amândoi ne cățăram și lunecam către acest firesc loc de întâlnire, și am ajuns pe pod, înfruntându-ne unul pe celălalt de la o distanță de trei metri. M-am întrebat cu iuțeală și cu oarecare îngrijorare dacă mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]