2,926 matches
-
labe de leu din secolul al XVII-lea, un fost grefier la Procuratură, pensionat pe motiv de delirium tremens înainte de termen, îi învață pe petenți să scrie cererile. Ca de pildă: „Subsemnatul (nume, pseudonim), poet (prozator, epigramist) cu (fără) talent, născut (făcut) la data (țara, religia), strada, județul, etajul etc., doresc (solicit, cerșesc, reclam) etc. etc. suma de, puncte puncte, se taie cu un x ce nu corespunde“. E simplu, numai că lumea nu mai știe să scrie cum se cuvine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
una dintre bătăliile cele mai importante ale războiului revoluționar, a fost ridicat, În amintirea sa, un monument comemorativ. Scurt tabel cronologic al vieții lui Ernesto Che Guevara 1928 Ernesto Guevara se naște, pe 14 iunie, În Rosario, Argentina. Este primul născut al lui Ernesto Guevara Lynch și al Celiei de la Serna, familie din clasa de mijloc. 1932 Familia Guevara se mută de la Buenos Aires la Alta Gracia, o stațiune din apropirea Córdobei, din cauza astmului cronic al lui Ernesto. Din aceeași cauză, Ernesto
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mintea și inima mea. Cea dintâi - învățătoarea Geta Brăescu din primele două clase primare ale școlii Petru Maior din cartierul Izvor al Bucureștilor... De la dânsa am deprins dragostea de învățătură și cumințenia cea nu foarte excesivă, care sunt necesare celui născut să-și petreacă viața printre cărți, nu atât pentru a urca pe culmile ambițioase ale vieții, ci pentru că această modestă bucurie a inimii era scrisă în chiar zodia lui... Apoi, în primele patru clase de liceu de la Matei Basarab, chiar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
care sforăiau țepeni, unii peste alții, căzuți eroic în apărarea simbolului național. Adevărați eroi, domnule! Cinste lor! Eternă recunoștință! Patria ubi bene! (Patria este acolo unde mi-e bine!) Și lor le era foarte bine. Dormeau somnul nevinovat al întâilor născuți. După un somn reparator, scurt și zbuciumat, presărat cu vise fantastice în care predominau scenele sângeroase cu lupte la baionetă împotriva ungurilor hrăpăreți ca la Mărășești, pe Siret, împotriva nemților, care nuș' ce naiba mai căutau și ăștia pe-aicea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
motive: întâi, pentru că am socotit mereu că toate cocoșările mele n-au fost zadarnice, adică au avut un rost și au făcut bine cuiva (inclusiv mie). Apoi, fiindcă sarsaneliada asta mi se părea firescul însuși, anume pregătit pentru femei, ca născutul, crescutul copiilor, trebăluitul prin cratițe, călcatul, cusutul. Și-n al treilea rând, deoarece cărăușeala era în ochii mei o probă de bărbăție, virtute după care am tânjit mereu. E drept că motivul 3 se bătea cap în cap, viguros și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și se îngrijesc de creșterea și educația sa. Amprentele acestor prime influențe educative, imprimate pe scoarța cerebrală nescrisă încă, imaculată, au efecte puternice asupra psihicului sensibil și hiperreceptiv al copilului. Dar când începe să funcționeze școala familiei? Imediat după ce noul născut și-a anunțat intrarea în viață prin țipătul victorios pe care îl emite. Din acel moment mama devine pentru copil cea mai importantă persoană, ea asigurându-i hrana, căldura inimii și dragostea de neînlocuit a sufletului matern. Sub soarele binefăcător
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
la care sunt supuși, astfel că toți trăitorii au prilejul să învețe în orice clipă a existenței lor. Prima lecție a oricărei ființe umane este oferită de momentul venirii pe lume, când oxigenul ce-i inundă plămânii îi provoacă noului născut acel țipăt cu care își trâmbițează intrarea în viață. Ca și în școala instituțională, nu toți participanții la școala vieții sunt la fel de dotați, la fel de interesați și la fel de sârguincioși. Unii învață din experiența proprie și sunt dornici să tragă foloase și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de lucruri vechi și de tămâie ce pluteau în încăperile familiare, toate aceste diverse lucruri împreună, amestecate în umbră, sub invizibile bătăi de aripi de îngeri, formară acolo ceva nou, neașteptat, de o nobleță și de o candoare incomparabile. Noul născut sorbi tot amestecul acesta cu prima sa înghițitură de aer. "Et ce fut l'âme de M. Bornier." Fantezie de poet, desigur. Oare doctrinele și sistemele care încearcă să explice misterioasa formațiune a sufletului uman sau să lămurească procesul prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de al patrulea copil în familia unchiului meu Gustav, care a primit numele de botez Petru iar noi îl strigam Peidy. Astfel toți cei șase copii pomeniți mai sus erau verișorii mei primari, din partea mamei. Diferența de vârstă dintre primul născut, inclusiv sora mea Henriette-Sieglide, și ultimul născut era de peste douăzeci de ani. Primul act de identitate al mamei, după revenirea în România, este eliberat de Parohia romano- catolică Steierdorf, la data de 25 noiembrie 1946 și atestă faptul că
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
meu Gustav, care a primit numele de botez Petru iar noi îl strigam Peidy. Astfel toți cei șase copii pomeniți mai sus erau verișorii mei primari, din partea mamei. Diferența de vârstă dintre primul născut, inclusiv sora mea Henriette-Sieglide, și ultimul născut era de peste douăzeci de ani. Primul act de identitate al mamei, după revenirea în România, este eliberat de Parohia romano- catolică Steierdorf, la data de 25 noiembrie 1946 și atestă faptul că bunicii paterni dinspre mamă au venit din
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Irod, pe altă cale au plecat în țara lor.) 268. DESPRE CURĂȚIREA STĂPÂNEI NOASTRE ȘI PREZENTAREA PRUNCULUI ISUS, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 2,22-39. 1. Primul. L-au adus pe Pruncul Isus la templu, ca să fie înfățișat Domnului ca întâi născut, și au adus jertfă pentru El (o pereche de turturele sau doi pui de porumbel). 2. Simeon, venind în templu (L-a luat în brațe) spunând: („Acum slobozește pe slujitorul Tău, Stăpâne, în pace”). 3. Anna (venind mai apoi, dădea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a arătat lui Iosif din Arimateea, după cum se meditează cu evlavie și se poate citi în viețile sfinților. 311. DESPRE A TREISPREZECEA APARIȚIE. 1 COR. 15,8. I s-a arătat Sfântului Pavel după Înălțare: („Ultimului dintre toți, ca unui născut înainte de vreme, mi s-a arătat și mie”). Li s-a arătat cu sufletul chiar și părinților sfinți care erau în limb1; apoi, după ce i-a scos și a luat din nou trup, li s-a arătat deseori ucenicilor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
1726, de exemplu, evreii din târgul Onițcani (Orhei, Basarabia) au fost acuzați că au omorât un copil creștin-ortodox, iar sângele colectat l-au trimis „marelui haham din Cracovia” - se spune În Cronica Ghiculeștilor - „pentru ca să ungă cu acest sânge pleoapele noilor născuți ai neamului lor” <endnote id="(43, p. 53)"/>. Un reflex al acestui tip de credință s-a manifestat În 1913, În Rusia, când evreii au fost inculpați că omoară creștini ca să-și vindece - cu sângele lor - unele boli de ochi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
poetul George Coșbuc a versificat această legendă, compunând poezia Armingenii, În care a inserat metafora orbirii evreilor, chiar dacă la figurat : Și Dumnezeu orbit-a firea Ovreilor Împinși la rău, Încât să n-aibă nicăirea Vreun chip de-a făptui perirea Născutului din Dumnezeu <endnote id="(113, II, p. 315)"/>. După cum se vede, cele trei legende populare au câteva aspecte În comun. Pe de o parte, Încercarea evreilor de a-l ucide pe Isus eșuează de fiecare dată și, pe de altă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu o putea vedea mai des. Comentează, printre altele, apropos de nașterea fiicei lui, cum bebelușul, odată născut, trebuie menținut atașat de mamă pentru măcar trei minute, deoarece atunci are loc schimbul de informație între organismul mamei și al noului născut. În maternitățile din vest cordonul ombilical este tăiat aproape instantaneu, ceea ce duce la o întrerupere o fluxului de energie și informație. Paradoxal, Udita a fost și el la conferința șamanică din Iquitos, dar nu ne amintim să ne fi văzut
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în poiana de la Prisacă. Oarecum ofensat de întrebare, Costache îi răspunse: „Apăi domnule administrator, mata nu știi că cei din familia noastră suntem bine văzuți de boier? Mătușa mea, Vasilica, a fost doica boierului, alăptându-l când el, ca nou născut, a rămas fără mamă; tata știi că a fost în slujba bătrânului boier, ca ajutor de administrator, având sub poruncă paznicii de câmp și de pădure, iar eu îl ajut la treburile dumisale, după cât mă pricep și eu. De asta
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Costache Gheorghiu toți membrii acesteia aveau diferite îndatoriri și îndeletniciri, potrivite cu vârstele. Dar trebuie să ne oprim ceva mai mult timp și să arătăm întâmplări petrecute unui erou mai deosebit și acesta ar fi Săndel, cel de al doisprezecelea născut (și ultimul!) al Mariei. în gospodăria lor ar fi trebuit să viețuiască patrusprezece suflete de copii, numai că din cei doisprezece născuți patru s-au prăpădit până a împlini cel mult trei ani, datorită unor boli ale copilăriei, care bântuiau
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și să arătăm întâmplări petrecute unui erou mai deosebit și acesta ar fi Săndel, cel de al doisprezecelea născut (și ultimul!) al Mariei. în gospodăria lor ar fi trebuit să viețuiască patrusprezece suflete de copii, numai că din cei doisprezece născuți patru s-au prăpădit până a împlini cel mult trei ani, datorită unor boli ale copilăriei, care bântuiau pe vremea aceea în satele țării noastre, unde nu existau dispensare și asistență medicală. Cele ce le știm despre acest mezin, Săndel
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
grijă de el, ca frate mai mic. Chiar după nașterea lui, preotul Mironescu și preoteasa sa, care nu putuse să aibă copii, au insistat cu multă stăruință pe lângă Maria și Costache să accepte ca ei să-l înfieze pe noul născut. Preotul era bine cunoscut, fiind de loc dintr-un sat apropiat, Trohan, iar soția lui era fiica preotului Cehan, din Armășoaia. Numai că soților Gheorghiu nu le-a convenit această propunere, deși erau conștienți că în familia preotului copilul ar
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mulțumire și negrăită fericire că mă aflam lângă ai mei, în capitala Franței!... Deoarece nepotului i se născuse încă un copil în Belgia, în prima decadă a lunii ianuarie ne-am deplasat cu o mașină la Liège pentru botezul noului născut. După oficierea botezului, ai mei au plecat spre Paris, iar eu am mai rămas o săptămână pe loc, timp în care am cunoscut și modul de viață și trai din Belgia, constatând că aici viața e mai ieftină și că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
roman- tisme a été le style populaire par excellence. Premier né de la démocratie, il fut dorloté par la masse.” „Operele romantice sunt primele - de la inventarea tiparului - care au beneficiat de mari tiraje. Romantismul a fost stilul popular prin excelență. Întâiul născut al democrației, el a fost copilul răsfățat al maselor.” (trad. mea, A.M.) Acest stil popular se acordă cu un anumit tip de discurs care se recunoaște în epocă prin exces, prin structura hiper- trofiată, hiperbolizantă. Y Gasset remarcă însă mișcarea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
à la guerre", cu metode tradiționale, dure dar eficiente: frecții cu gaz pe cap pentru păduchi și băi cu leșie și "masaje" generale cu un ciocălău de porumb pentru râie, de ieșeam din mâinile minunate ale mamei ca un nou născut roșu aprins și cu pielea subțiată cu câțiva milimetri. Mi-a plăcut cartea, prindeam totul din zbor, mi-a plăcut enorm să citesc, să aflu, să descopăr. Din clasa întâi până la terminarea Școlii elementare am luat în fiecare an premiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lăuntric. Așa am plâns-o chiar pe ea, după 26 de ani, când a murit. * Astăzi, 12 august 1990, se împlinesc 35 de ani de la moartea fratelui mai mare al mamei (eu sunt cronicarul familiei, eu țin minte tot). Întâiul născut (în 1893), din seria celor șapte copii din prima căsătorie a bunicului, era, după părerea unanimă a fraților săi mai mici, cel mai înzestrat dintre ei toți. Îl chema, ca pe tatăl său, Ivan, în casă i se spunea Vanea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
întâi, mutarea la București, în iunie-iulie, apoi, în august, sosirea rudelor din U.R.S.S. O „delegație” formată din trei persoane: cele două surori mai mari ale mamei, tanti Manea și tanti Aniuta și soțul celei dintâi, unchiul Iașa (fratele, întâiul născut, murise cu un an înainte, iar soț, tanti Aniuta nu avea, divorțase de mult de el). Cele două surori „de dincolo” și cele trei surori din România (acum toate „bucureștence”) nu se văzuseră din 1918, deci de 38 de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să mi-l arate. Preocupat de starea Doinei, m-am gândit prea puțin de el. De fapt, aproape deloc. A rămas pentru mine aproape o abstracțiune. Cât de puțină milă am cheltuit pentru propriul meu copil, pentru singurul meu fiu, născut mort. O singură dată, la mult timp după aceea, am fost zguduit de o violentă criză de vinovăție, am simțit o insuportabilă remușcare, o stare vecină cu teroarea, de parcă eu însumi l-aș fi ucis, ceea ce într-un fel putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]