2,578 matches
-
schimb demic intens. La acest proces interactiv nu a participat un frate, o ramură balto balcanică (R1a1). Acesta a migrat de timpuriu spre zona forestieră, inclusiv la noi, unde a intrat în contact cu restul civilizației Cucuteni Tripolie, peste care năvălise mai demult verii săi îndepărtați (Hg R1b1). Linia ponto caspică s-a extins în regiunea baltică, Balcani, Anatolia și Caucaz, unde a fondat cultura Yamna. Amestecul, generat de urmașii Hg R1a, în combinație cu descendenții unor populații locale mai vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cărora predomina Hg R1a, au făcut parte atât traco ilirii, cu ramura geto dacă, cât și sarmații. Ar putea însemna că aceste triburi erau mult mai capabile de compromis, permițând o fuziune mai facilă cu autohtonii pe meleagurile cărora au năvălit 145. Incapacitatea de crearea a unor structuri de putere de durată este susceptibilă a dovedi la traco iliri și amestecul profund cu fondul paleolitic și neolitic mai pacifist (matriarhal) care și-a menținut consistența. Ar trebui să facem o distincție
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
putea petrece decât într-un spațiu al extremelor, al ultimelor limite, cum e această vilă a lui Cotrone, unde te afli parcă „la încheieturile vieții”, spațiu-frontieră în care, „la o poruncă, articulațiile astea se desfac, iar pe acolo pătrunde invizibilul, năvălesc fantomele”. De fapt, Cotrone face să se întâmple în stare de trezie ceea ce se întâmplă de obicei în vis. Duhuri, imagini onirice, apariții efective, la hotarul ce desparte vizibilul de invizibil, nebunia de rațiune și viața de moarte - iată domeniul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de libertate, când actele Eului apar ca acte autonome, independente, libere, caracterizate prin „constructivitate” (particularitate specifică „comportamentului pentru rezolvarea unei probleme”, de care vorbește N.K. Maier). Sentimentul de constrângere este determinat, în primul rând, de impulsurile venite din Libido, care „năvălesc ca un puhoi” peste toate barierele noastre, adică ale „Eului” și „Supra-Eului”, căutând plăcerea și numai plăcerea. Găsim în această manifestare „năvalnică” a Libido-ului tenacitatea și perseverența care stau la baza tipului de frustrație descris de S. Rosenzweig sub
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
este a supraveghea” (Kott, p. 56). Supravegherea se manifestă încă de la început: „Cine e acolo?”, întreabă neliniștit străjerul însărcinat, alături de camarazii lui, cu paza castelului Elsinor, cu supravegherea a tot ceea ce se petrece în afara zidurilor acestuia, de unde dușmanul ar putea năvăli pe neașteptate sau s-ar putea strecura pe furiș, nevăzut de nimeni. Pe meterezele castelului-cetate, oștenii stau la pândă, „veghează” într-un spațiu delimitat net de exteriorul amenințător și, nu întâmplător, cei ce îi schimbă în post îi întreabă, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
greu; încet; a înceta; încrezut; îndrăzneală; a îndrăzni; întîrzia; întîrziere; de jos; pe jos; lăsa; livadă; din loc; loc; a o lua; lume; lupta; luptă; spre mare; matern; a merge spre ceva; mergem; mergere; a se pune în mișcare; munte; năvăli; noi; nou început; se opri; oprit; optimism; oră; oriunde; pas; pași; pădure; perseverență; picioare; plec; a pleca cu noaptea; plecat; se pornește mașina; porni; poștă; privi; proiect; rapid; reacție; scandal; scînteie; scop; sens; soartă; a sosi; sosi; spre; stagna; stai
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
În sfârșit, vă spuneam că eram acasă la numărul șapte și că frigiderul era gol; i-am zis să ia o pastiluță sau măcar să gătească ceva bun, dar n-avea chef de nimic, îl durea capul; măcar n-a mai năvălit peste mine... Mai înfometată ca niciodată, am luat taurul de coarne și m-am apucat să fac eu o tocăniță; n-a stat lângă mine nici o clipă: s-a trântit în fața televizorului și s-a uitat la un film horror
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
făcut cineva "de ursită" și trebuie "descântată", atât ea, cât și "casa" pe care o ține: "Ho! Vacă roșă, / Poroșă, / Ho! Vacă neagră, / Poneagră, / Nu-ți amesteca / Blidele / Și lingurele / Și strachinile / Nu te asupri, / Nu te nărăvi, / Nu te năvăli, / Nu te năpăsti, / Copiii nu-mi sărăci! / Nu te amesteca, / Nu te apuca. / Nu amesteca, / Copiii tăi cu-acesteia! / Nu te apuca / Oalele, / Tindeicile / Și strecurătorile. / Casa / Și masa." 91 După botez, una dintre rugăciunile pe care le rostesc părinții
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
undeva, printre ușoare coline, scăldate de razele soarelui strălucitor, un loc al pătimirii neamului românesc. Acolo era iadul, acolo era Noua-Culme “. Drumul spre lagărul Noua-Culme este asemănat de Atanasie Berzescu cu fuga moldovenilor din timpul lui Ștefan cel Mare când năvăleau tătarii. “ La Vadul Oii, trecem Dunărea pe poduri plutitoare în Dobrogea. Cu nori de praf după noi, în uruit de motoare, săgetam întinderea pamântului dobrogean, fâsâind pe luciul șoselei, spre est acum. Nu știam unde mergem. La un moment dat
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
de-avalanșe zadarnic până-n mare." Simțim cu fiecare poem al lui V. Nicolescu o detașare care permite respirația necesară pentru a crea imagini voit alese și de aceea ușor sărăcite de văpaie; văpaia, cum ne spune însuși poetul, devine transparentă: "Năvălind ca sămânța fierbinte a vulcanului,/ iarba foșnind din pahare, în gâtlejul speranței,/ arzând prin acvarii și-n miezul tăcerii, ninsoare verde-a pământului,/ iarbă." Există o față exterioară a lumii, reprezentată de-un dans ușor, superficial, menit sa acopere o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
până la burta cailor și florile de toate neamurile se împreună. "Cosmosul meu" este leagănul acestui univers, în care poetul vorbește de o ciudată pășune a Ardealului cu arbori străvechi, cu scorburi mari, cu viespi și roiuri de furnici care vor năvăli: "să-mi spargă pieptul cu fântâni/ și-n hohote să năvălească-n mine". Tehnica imaginii este expresionistă, vizionarismul lui tinde spre absolut; de aici și permanenta stare faustică, de nemulțumire, de încercare de autodepășire. Poezia satului este scrisă într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
meu" este leagănul acestui univers, în care poetul vorbește de o ciudată pășune a Ardealului cu arbori străvechi, cu scorburi mari, cu viespi și roiuri de furnici care vor năvăli: "să-mi spargă pieptul cu fântâni/ și-n hohote să năvălească-n mine". Tehnica imaginii este expresionistă, vizionarismul lui tinde spre absolut; de aici și permanenta stare faustică, de nemulțumire, de încercare de autodepășire. Poezia satului este scrisă într-un ton elegiac: ținutul este dur sau pustiu, satul își dezvelește existența
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mirabile ca sâmburele de ghindă eminescian menit să nască o pădure. Poetul vede în iarbă permanența vieții, dar și o luptă a contrariilor, luptă care face posibil progresul: Vine iarba, înspăimântă orașele/ nemăsurat le încearcă din adânc/ simt forfotind, măsurând, năvălind,/ grăunțele, sâmburii, spicele, pășunile pe care s-au întemeiat". Poetul este extaziat în fața puterii ei miraculoase, aude semințele țipând în somn și cum alunecă firele cotropitoare de iarbă; năvălește pe calea ferată, răstoarnă pietrișul terasamentelor, aude în flăcări trăsnind iarba
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
iarba, înspăimântă orașele/ nemăsurat le încearcă din adânc/ simt forfotind, măsurând, năvălind,/ grăunțele, sâmburii, spicele, pășunile pe care s-au întemeiat". Poetul este extaziat în fața puterii ei miraculoase, aude semințele țipând în somn și cum alunecă firele cotropitoare de iarbă; năvălește pe calea ferată, răstoarnă pietrișul terasamentelor, aude în flăcări trăsnind iarba, mușcă hărțile de previziune și de calcul, dar în același timp, apare necesitatea de a o stăvili în folosul civilizației: "împotriviți-vă ierbii, nu vă lăsați ierbii"1. Poemul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ființe se devorează într-o ciclică disperare inconștientă. Nu întîmplător, acțiunea se desfășoară noaptea. O noapte ploioasă, de septembrie, cînd totul miroase a mucegai, a stătut, cînd umezeala a uniformizat culorile, cînd iritate de îndelungate ceasuri de așteptare nătîngă, instinctele năvălesc devastator. O stare de semi-somnolență, de slăbiciune neputincioasă, metamorfozată în ferocitate, domină atmosfera acestei prelungite agonii, în care tragedia te face să rîzi, comedia să plîngi" (Goana pe nisip, Editura bybliotek, 2012, p.71). E o viziune originală, profundă, și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
putut convinge, prin numeroasele vizionări ale piesei, de realitatea dintr-o altă zi a păsării de pe fața nevăzută a lunii. Spre finalul reprezentației, actorii, cutremurați și angoasați de aerul pe care-l respirau pe scenă, au ieșit au descins, au năvălit! printre spectatori, indignați, cântând, chemându-se la o luptă neîntârziată pentru aducerea în lumina concretă a reflectoarelor a părții invizibile din lună! Dar cum unii spectatori din lojile fundamentale mizau pe propria lor gândire, ce le permitea să nu vadă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ascunde. Cînd fulgeră, să nu stai în ușa casei. Procopiile [Sf. Procopie, 8 iulie] se țin de săteni ca să nu fie loviți de fulger. Fulgerul, șarpele din nori, îl alungi cu nuiaua de alun. (Gh.F.C.) Fum Cînd fumul din sobă năvălește uneori în casă e semn că vre mea o să se schimbe. Cînd fumul din hogeag* se suie drept în sus e semn de vreme bună; cînd se împrăștie pe pămînt, va vremui. Să nu te piși în drum, că-ți
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în scară. Marcu a așteptat pînă ce baba a dispărut într-o altă încăpere și atunci a țîșnit sub o masă acoperită de un lințou lung și înflorat, tocmai la timp pentru a nu fi zărit de baba care a năvălit în cameră. Poate îi auzise zgomotul pașilor sau scîrțîitul ușii ce dădea în balcon. S-a uitat nedumerită, dar n-a cercetat spațiul prea multă vreme. O fi crezut că-i vîntul sau fantoma soțului. Era sperioasă, totuși n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Doar cîmp. Nu știa nimeni de ce s-au oprit sau de fapt nimeni nu-ndrăznea să-ntrebe pe șofer sau pe profi, care poate știau mai multe, aveau vizibilitate mai mare prin geamul ăla din față, prin care tot orizontul năvălea înăuntru. Era tăcere. Deși poate toată lumea intuia cauza opririi. Proful de religie i-a îndemnat să reia cîntecul. Își legăna brațele ca un dirijor, cîntînd primele versuri. Copiii au încercat timid, dar nu se lega. Mintea le era umplută de
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
unde-ar găsi prize pentru ele. Cînd se gîndeau, nehotărîți, ce-ar mai putea lua (oare n-au uitat nimic?, au luat în calcul toate împrejurările posibile și de ce-ar avea nevoie pentru a le depăși cu bine?), a năvălit în cameră Radu, cu mult înainte de ora fixată. Ori nu prea mai avea cu ce-și pierde timpul, ori n-avea încredere în Marcu. Era însoțit de Cornel, ca de-o umbră. 12 Ușile hotelului se închideau noaptea, așa că n-
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
liber, folosește inversiuni sintactice ale verbelor compuse (făcutu-s-a; dat-a), forme arhaice, intercalarea verbului între subiect și atribut, folosirea persoanei întâi și a doua, care evidențiază implicarea în discurs a eului liric (subiectivitatea), sinestezia: "Lumina ce-o simt/ năvălindu-mi în piept când te văd". Tema poeziei este iubirea, "iubita" fiind asociată cu "invadarea luminii". Iubirea generează mișcarea cosmică, "un sentiment al ființării". În poezia lui Blaga, "lumina" este o metaforă cosmogonică, iubita este asimilată "purității luminii", sentimentul sublim
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a format un sat, care și-a luat numele de Temelia”. 12. Legenda satului “Păltinata” “Într-o pădure era o poiană mare în care se afla un paltin falnic, înalt și cu multe crengi. El era foarte bătrân. Când au năvălit turcii aici, oamenii s-au așezat în acea poiană, ca să scape de năcazul cel mare. Cum Dumnezău le-a ajutat, ei au rămas în acea poiană. Au tăiat copacii din jur și cu lemnul lor și-au făcut case și
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
doarme și cere să fie cât mai tăcuți posibil»“29 (trad. n.). Ritmul povestirii devine dramatic, iar descrierea este amplă, detaliată. Propozițiile sunt scurte, pentru a mări impactul emoțional.,, M. Souches s-a supus. Ușile s-au deschis. Mulțimea a năvălit. Cu toate acestea, contrar tuturor așteptărilor, imediat ce au intrat în apartamentul regal, amintindu-și că regele dormea, conducătorii lor au dorit ca acești vizitatori neașteptați să 29 Abbott, John S. C. John Stevens Cabot, Makers of History, Louis XIV, Londra, 1805
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
a inadmisibilului în sânul inalterabilei legalități cotidiene"60. Caillois abordează fantasticul din perspectivă interdisciplinară, relaționând literatura cu artele plastice, vorbind nu de formele foarte stridente, ci de cele discrete ale fantasticului. Prin aceste forme discrete, ordinea recunoscută este bulversată, ,,inadmisibilul năvălește în cotidian". Fantasticul desemnează, astfel, un element involuntar. Ca și Caillois, Louis Vax interpretează fantasticul prin prisma altor domenii. Organizarea interioară a universului fantastic, propusă de Vax în studiul său Arta și literatura fantastică 61, se realizează tematic, printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
convingerea că nu numai lui îi este dat să îndure umanitatea, dar și celor cărora, în mod normal, le-ar reveni sarcina să o vindece: Pentru ca doctorul să fie mort cu adevărat, trebuia neapărat ca o haită de șoareci să năvălească asupra cadavrului, să-l scobească și să extragă înapoi materia șoricească împrumutată de medic în timpul vieții sale, pentru exercitarea existenței sale ilegale de om.216 Aparent ilegală și de neconceput este și noua ipostază a personajului Gregor Samsa, din textul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]