3,059 matches
-
ceasul plecării, a ieșit îmbrăcată într-o rochie albă, cu cununiță în părul ei aspru, frumoasă, frumoasă, de se bucurau și lăutarii privind-o. Pe Sandu îl uitase Dumnezeu lângă poartă, cu ochii pe ea. S-au urcat în trăsuri. Nașul în față cu mireasa, unu Praporgicu, de furase și el în tinerețele sale, prieten cu Bozoncea, arătos, că avea bani din gros, și pe urmă nașa, nevasta lui, cu starostele. Într-a treia trăsură, veneau Mînă-mică și cu Piele, gătiți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
proaspăt, băuți puțin, să aibă chef. Caii mergeau greu prin noroi și Stăpânul striga la birjari: - Dați-le bice, că mă grăbesc! Didina se chircise pe pernele moi și se uita cu grijă când într-o parte, când în alta. Nașul îi spunea: - Ce, ți-e frică? De, că nu mai ai șaisprezece ani și-ai stat cu el în pat... Soarele strălucea vesel deasupra, și în oțetarii Cațaveiului se zbăteau vrăbiile gureșe. Toată mahalaua era la porți și-o privea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i iau inima-a șuriu prostului ăsta bătrân de ginere... A auzit starostele. S-a ridicat drept în trăsură, galben și furios. Și-a căutat șișul sub hainele lui grozave. Încremeniseră și birjarii și hoții ăilalți. Didina înghețase în brațele nașului, că știa ce-o așteaptă. Paraschiv era cât cerul, suit pe malul de pământ din marginea drumului. În picioare avea pantofi roșii, cu fețe albe, de hubăr, legați cu șireturi de piele, semn că nu mai asculta de nimeni. Numai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
am o răfuială cu Stăpînul! Și s-a urcat pe scara trăsurii. Nevasta lui Praporgicu s-a băgat între ei. Dintr-un pumn, pungașul a pus-o jos. Starostele s-a ferit într-o parte. Din față se auzeau țipetele nașului. Hoții s-au privit o clipă drept în ochi. - Gata, Bozonceo? a întrebat ucenicul. Privirile lui verzi îl străpunseră înaintea cuțitului. Călifarul a ridicat repede pumnul, să dea lovitura sa. Paraschiv i-a apucat brațul și i 1-a răsucit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
am venit cu taxiuri, haide, mai repede... Se adunase lume împrejur si abia au mai avut timp să se strângă. S-au suit în mașini si-au fugit. Degeaba au așteptat hoții Filaretului la biserică. Nunta n-a mai venit. Nașii s-au întors târziu la casa ibovnicei, să spună lăutarilor să nu mai cânte, că s-a spart petrecerea, și furaseră pungașii mireasa, si-l tăiaseră pe ginere. Într-o trăsură, Praporgicu îl desfăcuse pe staroste la cămașă și-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu se mai isprăvea. Țiganii băteau măsurile repezi ale geamparalelor. Unde era el, starostele, unde era Oacă, să joace cu Nicu-Piele tot pe vine și-n călcue! La cimitir a citit preotul o slujbă și au pus coșciugele în pământ. Nașul se ținea de crucea lui Bozoncea și hohotea: - Muriși, neică, muriși... Plângeau și coardele de veniseră de hatârul lui Nicu, gagicile lui din cartiere, plângeau și finii lui Praporgicu. Când au început să cadă bulgării pe lemnul puternic care adăpostea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și hohotea: - Muriși, neică, muriși... Plângeau și coardele de veniseră de hatârul lui Nicu, gagicile lui din cartiere, plângeau și finii lui Praporgicu. Când au început să cadă bulgării pe lemnul puternic care adăpostea trupurile hoților, a fost un vaier. Nașul a împărțit bani la copiii din jur, a plătit groparilor și și-a luat nevasta acasă. Nu mai spunea nimeni nimic. Din spre gura gropii se ivea Tudose cu toporul lui înfipt în buturugă strigând "Sparg la lemn, sparg la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mari, și li se făcea iar sete. Se uitau pe furiș la neveste, ei le băteau, ei le iubeau! Treceau Grivița, ținîndu-se de mână, cu copiii alături, privind galantarele negustorilor. Ocoleau halta trenurilor și mergeau în alte 318 cartiere, la nași sau la fini. Îi apuca noaptea de vorbă. Hainele se mototoleau de căldură pe ei, se desfăceau la gât încinși de zăpușeală și porneau înapoi. Lunea se sculau devreme și plecau la muncă, tot osteniți. Unora le crescuseră băieții. Îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de fasole. În noaptea aceea mulți au dat fuga s-o ajute, nici doamnele nu se feriseră să-i întindă o mână. Dar ce pățise? Năștea, pruncul a fost numit Giorgio, care mai de care se oferiseră să-i fie naș. Frica șterge deosebirile între oameni, așa se pare. Nu era doar frică, oamenii își dădeau seama de ceilalalți oameni. Baronul asculta cu interes și compasiune, chiar dacă pe urmă schimba vorba. Acești solarieni 19, deci, la care te tot referi, iubite
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
că educația științifică raționalistă îl împiedică să mintă. Dar totdeodată, sub cuvânt de respect pentru credința altuia, merge la Sfântul Iosif împreună cu soția sa, care e catolică, și botează pe oricine îi cere acest sacrificiu, fiind de mai multe ori naș. Al doilea scandal e acela făcut de o colegă cu care a avut relații înainte de a pleca în străinătate. Aceasta, rămasă însărcinată, a făcut zgomot, producând scrisori cu propuneri de căsătorie și cerând întreținerea măcar a copilului. Femeie îndrăzneață și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Prin urmare, necesară nu este abolirea botezului nou-născutului, ci sporirea credinței baptismale, ca ea să se mențină ca o credință perpetuu nouă care se bazează pe începutul făcut de Iisus Hristos cu noi”<footnote Heinrich Vogel, op. cit., p. 57. footnote>. Nașii - garanți ai creșterii în credință a pruncilor O altă interogație adresată anabaptiștilor ar putea fi și aceasta: voi cum îi lăsați pe prunci nebotezați, când ei pot muri și rămâne fără curățirea de păcatul strămoșesc și implicit fără comuniunea cu
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
rămâne fără curățirea de păcatul strămoșesc și implicit fără comuniunea cu Dumnezeu pe care numai botezul o dă? Modul înțelept în care a procedat Biserica botezând pruncii se vede și din aceea că a așezat rânduiala ca ei să aibă nași, adică, afară de părinți, persoane care să fie garanți ai creșterii în credință a pruncilor<footnote Arhim. Scriban, op. cit., p. 731. footnote>. Chiar dacă pruncii nu au nevoie de credință și de căință pentru păcatele personale făcute, spre a se deschide harului
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
bolnavi (Mc. 9, 24) și a înviat morți (Lc. 6, 13), credința pruncilor este substituită în primul rând de credința părinților care cer botezul fiului sau fiicei lor - așa se obișnuia mai ales în primele veacuri - , apoi de cea a nașilor, care vor deveni părinți spirituali, și credința preotului și a întregii comunități ce participă la celebrarea Tainei Botezului. Cu alte cuvinte, mărturisirea, de fiecare dată, o va face iarăși întreaga Biserică. Copilul este suferind, ca și cei vindecați de Mântuitorul
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
vindecată și un mort a fost înviat prin credința altora, cu atât mai mult se va milostivi Hristos spre un copil, spre a-i șterge păcatul strămoșesc și a-l reînnoi la o viață nouă, prin credința Bisericii, mărturisită de nași”<footnote Ioan Saucă, „Taina Sfântului Botez de-a lungul vremii (II) ...”, p. 438. footnote>, patroni sau ocrotitori spirituali și garanți în creșterea copilului întru credința creștină. De aceea, Fer. Augustin întreba pe cei din timpul său: „Ce i-a folosit
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
10 ore o sută și una bătăi de tun au anunțat capitalei acest fericit eveniment, pe la 12 casele erau împodobite cu flamure naționale. Ministerul s-a grăbit a aduce felicitările încă în acea dimineață, iar corpul diplomatic a doua zi. Nașul pricipelui născut va fi țariul Rusiei, deci botezul se va amâna până la sosirea unui reprezentant al puternicului suveran. Un buletin oficial care vestește poporului acest eveniment are următorul cuprins: Dimineața zilei de astăzi a adus întregului popor sârbesc o solie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
puteau să-i perceapă adevărata dimensiune, un veritabil filosof în căutarea marilor răspunsuri ale existenței. Prostia este incriminată din nou (VII, 3; VIII, 3), credulitatea devine motiv de critică și stârnește hazul, atunci când un soț este trădat de soție cu nașul copilului, un călugăr, și i se oferă explicația unei salvări de la moarte a micii creaturi, sau când Calandrino crede că a descoperit o piatră ce-l poate face invizibil. și în povestirile naratorilor masculini (Pamfilo, Filostrato, Dioneo) întâlnim portrete feminine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și copilul nou născut, aducând daruri. La plecare, îi legau copilului de scutec o bucată de lână roșie, spunând: „Ptiu, să nu fie de deochi!”. Mama înfășura noul născut în cămașa tatălui, ca să fie îndrăgit de către acesta. La primul născut, nașii de cununie ai tinerilor părinți erau și nașii de botez ai copilului acestora. Dacă noul născut plângea și era agitat, se spunea că acestea erau semne cum că micuțul „caută botez”. Atunci avea loc la biserică sfânta taină a botezului
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
îi legau copilului de scutec o bucată de lână roșie, spunând: „Ptiu, să nu fie de deochi!”. Mama înfășura noul născut în cămașa tatălui, ca să fie îndrăgit de către acesta. La primul născut, nașii de cununie ai tinerilor părinți erau și nașii de botez ai copilului acestora. Dacă noul născut plângea și era agitat, se spunea că acestea erau semne cum că micuțul „caută botez”. Atunci avea loc la biserică sfânta taină a botezului, prin care copilul era creștinat. După botez urma
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
mâncăruri tradiționale, vin și lăutari, numită „cumătrie”. Cu această ocazie se fac daruri noului născut, constând în obiecte, îmbrăcăminte și bani. Pentru serviciile făcute, moașa era răsplătită cu bani, un prosop și o „crâșmă”, adică o bucată albă de stofă. Nașii de botez deveneau părinții spirituali ai copilului, fiind cumetri cu părinții acestuia. La prima scăldătoare a copilului, apa pentru scaldă era încălzită într-o oală de lut, ca să aibă copilul glasul bun, dar apa nu trebuia să clocotească, pentru ca
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
După ce nașa îl îmbrăca în scutece și îl înfășa, îl dădea mamei, zicând: „Primește-l cu noroc și sănătate/ Și de bucurie de la el să ai parte”. După un anumit interval de timp care nu trebuia să depășească un an, nașii trebuiau să taie unghiile copilului și „să-i ia din păr”, adică „să-i taie moțul”. Smocul de păr, împreună cu unghiuțele copilului erau strânse la un loc cu puțină ceară și un ban de argint, fiind păstrate în credința că
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
păr, împreună cu unghiuțele copilului erau strânse la un loc cu puțină ceară și un ban de argint, fiind păstrate în credința că astfel copilul nu-și va pierde norocul. În aceste sate exista obiceiul ca părinții copilului să le aducă nașilor de botez colaci, eveniment care trebuia să se petreacă până la adolescență. Colacii erau însoțiți de daruri pentru nași care, la rândul lor, dădeau finilor un vițel, o mieluță și îmbrăcăminte. Drept respect pentru femeile care au adus copii pe lume
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
păstrate în credința că astfel copilul nu-și va pierde norocul. În aceste sate exista obiceiul ca părinții copilului să le aducă nașilor de botez colaci, eveniment care trebuia să se petreacă până la adolescență. Colacii erau însoțiți de daruri pentru nași care, la rândul lor, dădeau finilor un vițel, o mieluță și îmbrăcăminte. Drept respect pentru femeile care au adus copii pe lume, cei tineri li se adresau cu apelativul „mama”, de exemplu: „mama Leana”, „mama Tinca”, „mama Florica” etc. În
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
prin care se vestea satul că la familia respectivă tinerii s-au logodit. Cu o săptămână înaintea nunții, începeau pregătirile pentru această mare petrecere. Se făceau cumpărăturile de rigoare și se stabileau și se procurau și darurile de nuntă pentru nași, socrii mici și socrii mari. Tot în acest interval de timp, se brodau batistele cu monograma miresei, se croiau și se coseau hainele mirelui, se cumpărau beteala, florile de pus în piept, rochia și voalul miresei și se tocmeau lăutarii
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
un nou început în viața mirilor. De respectarea desfășurării nunții răspundeau, înainte vreme, doi vornici, unul din partea miresei și celălalt din partea mirelui. Alături de folclorul muzical legat de nuntă, era prezent și cel literar, care includea „Iertăciunea”, precum și strigăturile la adresa nașilor și socrilor. Pe tot parcursul desfășurării nunții au loc o serie de ritualuri și practici pentru bunăstarea și rodul bogat al tinerilor căsătoriți și nu numai. Mireasa, urcată pe un scaun, în mijlocul curții, rupea colacul (mai nou cozonacul) și-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
se întâlnesc două nunți, miresele nu trebuie să se vadă, deoarece se cresea că altfel una dintre ele va muri. În biserică, mirii se calcă unul pe celălalt pe picior, în credința că cel ce calcă primul va conduce căsnicia. Nașii se așează de o parte și de alta a mirilor, ținând lumânările împodobite cu flori. Preotul citește mai întâi logodna, prin schimbarea inelelor, și apoi cununia, punându-le coroanele sfinte pe cap. Exista credința că, dacă unuia dintre miri îi
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]