1,358,563 matches
-
a fost demult uitată de mine unul și ar trebui să fie uitată de toți dacă vrem să facem un pas înainte! am impresia că ești unul din ăia care fac parte din "garda veche" (forum.softpedia 2002) sau una națională: "s-a demonstrat din nou mentalitatea de loseri a românilor" (fcrapid.ro). De fapt, mentalitatea pe care o evocă termenul nu e chiar așa de nouă și nici atît de specific națională: ea se manifestă, în orice caz, în opoziția
Șmecheri și luzări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12700_a_14025]
-
din "garda veche" (forum.softpedia 2002) sau una națională: "s-a demonstrat din nou mentalitatea de loseri a românilor" (fcrapid.ro). De fapt, mentalitatea pe care o evocă termenul nu e chiar așa de nouă și nici atît de specific națională: ea se manifestă, în orice caz, în opoziția ilustrată dintotdeauna de argouri � dintre șmecheri și fraieri (adică: papagali, fazani, guguștiuci, elefanți, gîlme, gulii, huseni etc.). Cuvîntul luser e deja folosit în scris � în presă și în internet - în aproape toate
Șmecheri și luzări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12700_a_14025]
-
noastre românești". (a se vedea I. L. Caragiale, Opere IV. Corespondență, ediție îngrijită de Stancu Ilin și Constantin Hârlav, 2002, p. 410). Horia Petra-Petrescu va adeveri speranțele, devenind o personalitate importantă a Ardealului, animator cultural, publicist foarte activ, susținător al spiritului național românesc, din postura de secretar literar și apoi bibliotecar al Astrei. Va participa și la discuțiile din presă despre teatrul lui Caragiale și-i va deveni autorului un prieten mai tânăr, acceptat cu încredere în anturajul său, la Leipzig sau
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
ciudat că tânărul doctorand nu intră mai pe larg, dacă nu în polemică, atunci în dialog cu comentariile lui Maiorescu și Gherea despre Caragiale. Dovedește o foarte precaută angajare problematică în subiecte ca moralitatea în artă, arta cu tendință, caracterul național al operei, abia schițate. În schimb, stăruie pe un subiect la modă, scepticismul lui Caragiale, supralicitat după modelul sociologic-gherist al decepționismului lui Eminescu. E interesant că în concluzii, Horia Petra-Petrescu, ca și E. Lovinescu ceva mai târziu (fapt remarcat de
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
crime de război comise în Ardealul ocupat de hortiști, este considerat de C. Stănescu, după ce i-a citit cărțile, "un mare rapsod, comparabil cu Sadoveanu, al naturii și oamenilor din Transilvania", judecată literară imparțială care îi atrage blestemele "pompierilor interesului național". Întorcându-mă, în finalul acestor note, la comentariul din "Apostrof" al profesorului Vlad, voi spune împreună cu acesta că autorul Accentelor "nu este un simplu cronicar", după cum nici cronica anilor literari 1996-2003, astfel cum se profilează din foiletoanele strânse acum în
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
puteau să-i refuze. El a plecat cu destinația Elveția și ea a plecat probabil în Franța, că acolo s-au despărțit. A luptat mult... și, înainte de plecare, se pare că a reușit să aranjeze ca palatul să fie monument național, să nu-l transforme, deși palatul mic, unde ședeau Brâncovenii, fusese la un moment dat casă de creație a scriitorilor din epoca ceaușistă. Dar ea a reușit, înainte de plecare, ca Mogoșoaia să nu se transforme în cine știe ce fel de așezământ
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
deși palatul mic, unde ședeau Brâncovenii, fusese la un moment dat casă de creație a scriitorilor din epoca ceaușistă. Dar ea a reușit, înainte de plecare, ca Mogoșoaia să nu se transforme în cine știe ce fel de așezământ și să fie monument național. Da, a făcut căsătorie, sigur că da, dar a fost de formă, când a ajuns în Franța, imediat s-a desfăcut căsătoria; el a acceptat lucrul acesta, s-o ajute, pentru că și ea l-a primit acolo la Mogoșoaia în timpul
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
politic, scria multe cărți pe care le publica în Franța, avea o fiică pe care o iubea, deși nu semănau deloc...A făcut mult bine cu organizațiile de binefacere în perioada războiului și a avut grijă să facă Mogoșoaia monument național. Eu am cunoscut-o acolo, la castel, între '42 și '45, când ne invita de Sf. Gheorghe la mesele în memoria soțului ei... Și așa am văzut-o ultima oară pe terasă, lângă tipsiile cu petale de trandafir...într-o
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
dintre 1917 și 1922, se scrie în românește CEKA (după inițialele cuvintelor rusești Cirezvîciainaia Komissia, însemnînd Comisie Extraordinară). Cel mai mult din ortografia d-lui Tătaru ne-a plăcut grija pentru accentul pe e. Rîul nu este un lac În NAȚIONAL, cotidian de știri și comentarii (redactor-șef Gheorghe Voicu) se publică în fiecare zi pe prima pagină, în chip de editorial, cîte un delir semnat anonim, cu numele ziarului. Fie că sînt alegeri locale, scandaluri naționale, evenimente internaționale, editorialistul, mereu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
este un lac În NAȚIONAL, cotidian de știri și comentarii (redactor-șef Gheorghe Voicu) se publică în fiecare zi pe prima pagină, în chip de editorial, cîte un delir semnat anonim, cu numele ziarului. Fie că sînt alegeri locale, scandaluri naționale, evenimente internaționale, editorialistul, mereu același, își umple coloana cu un soi de predici, o gumă de mestecat alcătuită din platitudini, clișee, metaforizări stupide, cînd nu de-a dreptul tîmpenii, despre... suflet, așa, în general. Iată doar două exemple. La 1
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
A avut nevoi, dar nu i-au fost satisfăcute. A avut vise, dar ele s-au izbit de o lume rece, perfidă, translucidă. A avut speranțe, dar și acestea s-au spulberat în vînt." Ce-i de făcut împotriva depresiei? Național ne învață: Panaceul nu se pitește în buline și nici măcar în tehnici capabile să amorțească vigilența conștiinței, ci într-o schimbare mentală fundamentală. Ea presupune să rămîi conectat la nevoile celorlalți, la propria capacitate de a dărui, mai mult decît
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
sparg anvelopa nocturnă și dirijează privirea către zona feței și a mîinilor. În registru meditativ și misterios, se detașează net două portrete compoziționale realizate după aceeași schemă de principiu, Portretul profesorului Jean Paul Laurens (1924) și Amatorul de gravuri (Muzeul Național de Artă), iar în registrul spontan și alert, Portretul arhitectei H. Delavrancea-Gibory, Portret de bărbat (vezi reproducerea) și Portretul lui Stuart Steven Brody. Acestea sunt, de fapt, și extremele viziunii portretistice a lui Eustațiu Stoenescu, iar între ele se așază
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
dublată de acum de Ziua Europei, a avut parte în anul acesta de un tratament neașteptat, fiind practic ignorată. Explicația stă probabil în faptul că miza electorală și forța ei diversionistă erau nesemnificative. Cam același regim îl are și Ziua Națională, redusă la o sărbătorire de o amploare fluctuantă, dependentă de interesele de moment ale guvernanților, oricare ar fi ei. Oricum, ideea instituționalizării datei de 1 decembrie ca Zi Națională a României, adoptată emoțional în zarva imediat postrevoluționară, a fost una
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
ei diversionistă erau nesemnificative. Cam același regim îl are și Ziua Națională, redusă la o sărbătorire de o amploare fluctuantă, dependentă de interesele de moment ale guvernanților, oricare ar fi ei. Oricum, ideea instituționalizării datei de 1 decembrie ca Zi Națională a României, adoptată emoțional în zarva imediat postrevoluționară, a fost una total neinspirată. Lucru spus și răsspus. Era previzibil din prima clipă că ea nu va putea deveni nicicând o Sărbătoare. În primul rând, din motive meteorologice. Motive agravate ulterior
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
nou Sărbătoarea asemenea celorlalte țări de veche tradiție, nu cred că ne rămâne decât să alungăm Zeul calp al sărbătoririlor demagogice și populiste. Ceea ce nu înseamnă nicidecum că ar trebui să renunțăm la venerarea amintitoare a marilor date ale istoriei naționale. Pe care însă, pentru a scăpa de "plictis și lehamite", fiecare loc, instituție și persoană ar trebui să fie libere să le celebreze cum cred de cuviință. Nu sunt nici paseist, nici monarhist, dar am convingerea că, pentru a ne
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
Franța că intelectualicește sîntem o provincie din geografia ei, iar literatura noastră un aport, în ce are mai superior, la literatura ei." În așteptarea recunoașterii noastre o colonie a literaturii franțuzești, severul diagnostic contravenea, fără îndoială, atmosferei de entuziastă afirmare națională (inclusiv literară) din care se nutrea în acel moment în cvasitotalitatea ei intelectualitatea românească. Opinia a părut exagerată și au protestat inclusiv autori care se pronunțau deschis pentru sincronizarea literaturii române cu literatura occidentală (precum E. Lovinescu, la a cărui
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
e purificarea, întregirea și mai ales răspîndirea culturii noastre", întrucît în România avem "un stat pentru toți, și o cultură pentru boierii și parveniții din funcții." Concluziile lui Iorga nu erau nici ele blînde atunci cînd spunea: "Avem un stat național fără o cultură națională, ci cu o spoială străină, franțuzească". Fără cultură națională, cu o spoială străină, franțuzească, ar fi trebuit să lăsăm deoparte ceea ce, greșit, imitasem, pentru a începe o cultură proprie. în intervenția sa, Fundoianu punea sub semnul
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
mai ales răspîndirea culturii noastre", întrucît în România avem "un stat pentru toți, și o cultură pentru boierii și parveniții din funcții." Concluziile lui Iorga nu erau nici ele blînde atunci cînd spunea: "Avem un stat național fără o cultură națională, ci cu o spoială străină, franțuzească". Fără cultură națională, cu o spoială străină, franțuzească, ar fi trebuit să lăsăm deoparte ceea ce, greșit, imitasem, pentru a începe o cultură proprie. în intervenția sa, Fundoianu punea sub semnul întrebării capacitatea noastră de
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
un stat pentru toți, și o cultură pentru boierii și parveniții din funcții." Concluziile lui Iorga nu erau nici ele blînde atunci cînd spunea: "Avem un stat național fără o cultură națională, ci cu o spoială străină, franțuzească". Fără cultură națională, cu o spoială străină, franțuzească, ar fi trebuit să lăsăm deoparte ceea ce, greșit, imitasem, pentru a începe o cultură proprie. în intervenția sa, Fundoianu punea sub semnul întrebării capacitatea noastră de a o lua de la început, pe o altă direcție
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
prefeței la Imagini și cărți din Franța: "Literatura română a rămas să aibă deocamdată numai o valoare de model de limbă - cum critica română (și cea culturală și cea literară) nu a avut altă valoare decît de acțiune, o valoare națională, pragmatistă - niciodată una estetică, deci europeană." A doua parte a articolului începe cu "ideea că nu putem avea nici astăzi, cum nu puteam la 1840 să avem o critică estetică. Critica culturală nu e numai singura posibilă, e singura necesară
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
critica practicată de Iorga, cum i s-a reproșat de altfel istoricului în atîtea rînduri, era o critică culturală.) Pentru o clipă Fundoianu însuși avusese ideea de a face critică literară " tentația "a bancrutat însă de la început", "covîrșită de necesitatea națională ș...ț de-a ne îndeplini rolul mai întîi ca importator de cultură europeană". Printr-o acțiune de critică culturală își justifică autorul atitudinea din Imagini și cărți din Franța. "Am deslușit în cartea care și-a însușit această activitate
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
transformați și ei, astfel, de către Fundoianu, într-un popor al cărții... Am adus ceva nou " de o valoare culturală inimaginabilă " și dacă acestui nou îi datorăm toate infirmitățile noastre, lui îi datorăm, în schimb, faptul că avem totuși o existență națională, o fizionomie. Aportul acesta nu ni-l aduce însă generația de la "48 " el datează de la întîiele izvoare ale istoriei românești: cronicarii au fost adevărații creatori. România actuală, de origine obscură, traco-romano-slavo-barbară, își datorește existența și apartenența ei actual europeană grație
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
și variată; cu titlul de informație menționez câteva dintre ele, mai ales pentru a oferi subiecte de reflecție clasiciștilor și politologilor români: Polarizarea la Tucidide, Teoria contemporană a relațiilor internaționale și războiul peloponeziac, Democrații, state autoritare și conflictele internaționale, Ideologie națională și apărarea strategică a populației, de la Atena la războiul stelelor etc. Scopul urmărit de organizatori a fost �de a spune ceva nou folositor despre importanța lui Tucidide pentru studiul relațiilor internaționale moderne și importanța teoriei și practicii internaționale moderne pentru
TUCIDIDE și lumea bipolară by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12713_a_14038]
-
Cronicar Lecții de poezie la Ipotești Timp de o săptămână (21-27 iunie 2004) la Centrul Național de Studii "Mihai Eminescu" de la Ipotești-Botoșani a funcționat un "atelier" de spectacole de poezie, organizat de Ion Caramitru și destinat actorilor tineri de la mai multe teatre din țară. Alături de Ion Caramitru au funcționat că profesori de poezie Ilie Constantin și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12727_a_14052]
-
poezie și în familiarizarea tinerilor actori cu cele mai diverse tehnici de spunere a poeziei pe scenă. Impresia mai mult decat favorabilă pe care mari oameni de cultură " că Petru Creția sau Horia Bernea " au avut-o despre despre Centrul Național de Studii "Mihai Eminescu" condus de scriitorul Valentin Coșereanu a fost astfel încă o dată confirmată. Casă părinteasca a poetului, transformată într-o casă memoriala cu o remarcabilă putere evocatoare, Muzeul "Mihai Eminescu", conceput inteligent și cu bun-gust, într-o clădire
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12727_a_14052]