3,698 matches
-
gândul dus, și până la urmă tot la jurnal mă întorceam. Georgiana îmi deschide ușa fremătând de nerăbdare. Arată foarte bine, cu zulufii ordonați savant cu tot felul de agrafe. Poartă o fustă midi în carouri, strânsă pe corp, cu mulți nasturi într-o parte, și o bluză aurie de mătase, cu decolteu „bărcuță“. Eu mi-am pus rochia galbenă cu decolteu en cœur („anchior“, zice croitoreasa noastră; multă vreme nu am priceput cum poate un an să fie chior și ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la ochi, neîncrezătoare. Fetița asta parcă e o copie fidelă a mea - cea de acum zece ani. Aceleași cozi împletite, legate cu funde albe de nailon, care ies de sub aceeași căciuliță albă croșetată, legată în jurul bărbiei și prinsă cu un nasture alb, într-o parte. Cu matricola cusută pe mâneca albastră a paltonului cam scurt, cu ciorapi albi groși vârâți în niște cizmulițe bleumarin de cauciuc și cu un mers abătut și târșâit. Mă trezesc gândind cu mintea fetiței care îmi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
etaj, întocmită din lemn de brad și presărat cu ferestre oarbe, în chenar arzând în flăcări... Dar nu mai avu timp! În spate, se auziră gâfâituri și tropote: doi băieți, în hainele acelea croite din doc brun (veston cafeniu cu nasturii smulși, de demult, și pantaloni spălăciți, cârpiți și adăugați cu bazoane), alții decât cei cinci amatori de minge și, evident, mai nevârstnici decât ei, grăbesc, urmărindu-l, prin aceeași curte cu closete de scânduri, date cu var și pruni muribunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să pornesc la braconaj pentru a vâna un pachet de cafea, adus la bișniță de către vaporeni. Deși căutam totdeauna să cumpăr de la bișnițar un pachet sigilat, cafeaua îmi părea dubioasă și oricum de calitate inferioară. Își trase pantalonii, încheindu-le nasturii de la prohab și își strecură capătul cingătorii în inelul făcut anume. Da, da! vin imediat, răspunse el chemării Zoei, care îl convocase de două ori la cafea. Continuă să reflecteze: multe modificări a adus Revoluția, numai pisicile rămân neschimbate. Pisicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la pieptul ei, ca o scândură putredă. Îl sărută cu gura-i ocupată de câțiva dinți stricați, molfăindu-i între ei obrajii înghețați și gâtul ud de sudoarea drumeției lui prin nămeți. Dădu să-i umble la pantaloni, căutându-i nasturii. Nimerind în zona caldă și jilavă dintre picioarele lui, care arăta că nicidecum nu avea să clintească, Mesalina se opri o clipă, pentru a slobozi, peltic, îndemnu-i jenat și plin de jinduri: Hai nene, hai, nene! Uluită de dezinteresul celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
puțină, bătrâni și copii pe biciclete. În centrul, ceva mai mulți oameni, adunați la un accident În fața bisericii protestante. Nimic grav. Mai Încolo, la ortodocși, la bisericuță, cum i se spune, am dat de Cristina. Pantaloni negri, sfeter cafeniu cu nasturi de lemn, peste tricou roz. Singură. Unde-s fetele? - Cu Cătă la Timișoara, la niște prieteni. Se Întorc azi. Nu Îndrăznesc să mă gândesc prea mult la perspectiva oferită de această absență. Așa că spun repede: - Mă miram că nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ușii anunță cu un sunet fin intrarea unui nou client. Așteaptă ca vânzătoarea, o tânără agreabilă îmbrăcată într-un elegant tailleur 8 de catifea verde, să înmâneze comisionarului, un puști simpatic în uniformă la culoarea ierbii încheiată până sus cu nasturi aurii, un pachet învelită în hârtie albă peste care tronează o fundă mare, roz, apoi prezintă domnișoarei dorința sa. Fata se apucă cu mișcări îndemânatece să scoată florile din vasele pline cu apă unde sunt ținute. Așezat comod, picior peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dacă ar fi escaladat un munte. Are mai multe întrebări fără răspuns decât certitudini atunci când ușa se deschide și intră doctorul, un om scund, îndesat, cu un zâmbet cald și binevoitor pe față. De sub halatul alb, descheiat la primii doi nasturi, se vede kakiul uniformei militare. Cere surorii medicale fișa de observație. Ei, tinere, cum te simți? Nu prea bine. Ce s-a-ntâmplat? Ai fost inconștient trei zile. Recunosc că ne-ai dat ceva motive de îngrijorare. Nu-mi aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mâna peste umerii fetei dar nu reușește și din cauza avântului aproape că se prăbușește de pe scaun. Începe să bombăne și mârâie printre buze o înjurătură. "... mătii de cravată, ce mă strângi!". Lărgește nodul cravatei și se descheie la primii doi nasturi ai cămășii. Cu gesturi împleticite, umple cupa largă a paharului de șampanie cu vodcă până aproape să se reverse și bea tot cu înghițituri lacome. Așa e mai bine! Se șterge la gură cu dosul palmei. Privește spre Marius, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
telefon, da? Smaranda aprobă tăcut din cap, ca un copil cuminte în fața sfaturilor unui părinte. Bine. Întoarce capul la auzul tropotului unor tălpi groase de cizmă pe treptele casei. Este Neculai, șoferul. Cu chipiul pe cap, se încheie grăbit la nasturii vestonului. Domnișoară, domnule, bună dimineața, spune acesta cu un zâmbet discret pe fața rotundă și plină. Răspund amândoi salutului respectuos. Înainte să urce în mașină, Marius se întoarce brusc către ea. Smaranda? Da? Te iubesc. Știu. Corpurile lor s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acolo unde se rotea un porumbel. Pată albă pe cel mai frumos albastru văzut vreodată. Pluton drepți! Încărcați arm'! Închizătoarele au țăcănit sinistru, anunțând intrarea glonțului pe țeavă. La ochi arm'! Gurile negre ale armelor s-au ridicat la unison. Nasturii de la tunica fără centură a condamnatului străluceau orbitor. Iscat din senin, un vânt fierbinte ca suflul unui furnal trecuse peste firele de iarbă, și unii din cei prezenți își traseră caschetele mai pe față, spre a se feri de praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de pluton așa ca tine? Mulțumesc pentru gândurile bune. Face cu ochiul lui Nicky și zâmbește. Sigur îmi vor fi de folos atunci când voi bate la poarta Atotputernicului, o să-mi ușureze puțin din păcate. Cu gesturi lente, se încheie la nasturii mantalei lungi și, înainte să iasă, își aruncă automatul pe umăr. Afară, pentru câteva clipe, privește cerul negru ca smoala. Luna se vede clar pe boltă, apatică, cu o nuanță verzuie, bolnăvicioasă. Ninsoarea încetase și gerul puternic al nopții începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zgomotos cărți. Unii sunt cu tunicile descheiate, alții numai în cămăși, cu mânecile suflecate. Pe masă, o sticlă pântecoasă, cafenie, înconjurată cu numeroase pahare și scrumiere pline. La vederea lui, toate zâmbetele dispar și instinctiv unii încep să-și încheie nasturii vestoanelor, dar misteriosul personaj își continuă drumul, fără să dea nici cea mai mică atenție tânărului locotenent subțire, cu păr blond auriu, care apare grăbit în calea noului sosit. În timp ce își rectifică instinctiv ținuta, fără cusur de altfel, locotenentul gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Scuipă chiștocul țigării și înjură cu năduf în timp ce își îndeasă mai bine căciula pe cap: Cum măsa-n cur a picat măgăreața asta pe noi? Ofițerul politic ne iubește tare, spune Romulus ironic, în timp ce coase cu degete înțepenite de ger un nasture la cojocul scurt, până în talie, pe care-l poartă peste uniformă. Băgal-a-ș în mă-sa de bou! De ce nu a venit cu noi să vadă cum e? Ei, nu se poate...ce ne-am face dacă borâtura aia încasează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se află în jur. Ochii tatălui lor. Lângă ele, un bărbat cu părul negru încărunțit și chip marcat de umbrele unor vicisitudini din trecut. Poartă o pereche de pantaloni din stofă, de culoare gri, cămașă albă descheiată la primii doi nasturi și sacou cam larg pentru trupul lui subțire. Tocmai toarnă citronadă din carafa mare de sticlă în paharele aflate pe masa din fața lor. Lângă licoarea răcoritoare se află un platou cu fursecuri. La apariția lor, toți trei ridică privirile spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
reașeză, În scurtul interval de timp cît zăbovirăm acolo, Încrederea În posibilitățile morale de civilitate, a căror erodare dirijată Începuse sub ochii noștri de cîțiva ani). Fata avea mișcările grațioase, purta o rochie de serviciu bleumarin, cu un șir de nasturi albi În față, gulerul răsfrînt pînă spre umeri, calota albă, amintind pe a infirmierelor, și șort asemeni alb, cu margini dantelate. Ne servi cu o ușoară solemnitate, ținînd ca de un ritual, se vedea că se respecta și ținea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mă cuprinse iarăși, acoperindu-mi fața cu sărutări, pentru ca În momentul următor să mă aud rostind: - „Domnișoară Marga Popescu”. Apoi: E singura modalitate, Îi spusei, În care vă pot vorbi, - și-i sărutai ca-ntr-o nebunie fața, Îi descheiai nasturii bluzei pe care o purta, și dezvelindu-i umerii Într-o mișcare ce nu Întîmpină nici o rezistență, draperiile timpului căzură peste noi. 27. Eram acum singur. Trecuseră cîteva luni; mă plimbam cu mîinile la spate În camera În care ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
la aproape patru sute de metri de casa asta În care te afli acum. Întoarce-te repede, cît se mai poate, cît Încă nu ești pierdut. Eu cred că nu te vei pierde niciodată”. În clipa aceea se apropie de mine: nasturii bluzei ei de școlărită străluceau În sidef, ne aflam În aerul primăvăratec, adiind ușor, ca o subtilă răcoare În frunzișul sfîrșitului de mai. Mă privea cu ochii mari, lucind de spiritul ce o domina, fruntea aceea Înaltă, fața de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
acolo, dar tu nu știi. - Nu Înțeleg. - De aici unde ești nu se Înțelege. CÎnd va veni timpul tău vei pricepe totul. Nici spațiul, nici timpul, nici alte opreliști nu vor mai exista. În mișcarea mîinii cu care mă Înlănțui, nasturele, singurul de la gît, se deschise, lăsînd vederii lucirea albă a pielii către sîni. Te iubesc!, Îmi spuse și-n clipa aceea amurgul de vară luci ca un mesager al altei lumi. Afară, În fundal, soarele cădea În asfințit, ea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o așchie de cunoștință, când alta, s-au întors cu surcelele în poală să dea foc țării și nu altceva. Să fi văzut apoi luptă între giubelii și bonjuriștii de moda veche cu mustața bătută și în frac civit cu nasturi de aur. Dar lupta n-a ținut mult, pentru că numiții bonjuriști erau chiar fiii giubeliilor, cari, mai murind, după vremuri, mai dîndu-se în lături de bunăvoie, era libertăților și pospăielii importate a-nceput la largul ei. Și deodată cu era
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
podului și într-o zi când lipsea de-acasă m-am urcat să văd ce e acolo... N-avea capacul încuiat, în sfârșit... o mizerie... colecții de ziare foarte vechi, roase de șoareci, cutii pline cu pantofi scâlciați și descompletați, nasturi de toate mărimile și culorile, rufărie zdrențuită, broaște, lacăte, sârme ruginite, toate în lăzi și cutii... Era clar pentru mine, le adusese de la București când se mutase, nu le putuse strânge aici într-un an... Mă întrebam cum trăise Petrică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
poșeta de pe jos, se așeză pe scaun și îmi spuse dând și din cap, subliniind cu un reproș amuzat sensul cuvintelor: Fire-ai să fii, măi băiete. Că mă sărutași cu sete De-mi rupseși rochița în spete Și trei nasturi de la ghete... Stupiditatea acestor versuri (probabil un cîntec) și mai ales datul ei din cap mi se părură incredibile. Mă uitai la ea în sfârșit stăpân pe mine, trezit din șocul prin care trecusem. Da, da, continuă ea dând din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă înjosesc să mai citez și altele..." Și se opri și vîrî la loc în buzunarul de sus al vindiacului acest document prețios pentru el (în ce sens mai era prețios, după ce îl utilizase, nu înțelegeam), încheie adică cu grijă nasturele, să nu cumva să-l piardă! Ce ticălos! Premeditase totul, venise deci de-acasă cu scrisoarea în buzunar și, după ce mă anesteziase pe drum cu mărturisirea că se va despărți de Matilda, părăsise starea lui umanistă și mă lovise cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bine le-a făcut, sau că un geniu se va naște. Până să se nască geniul, vad că bine ne-a făcut nouă, că nu mai avem ce mînca." Iar alteori: "De ce nu-mi spui că ți-a căzut un nasture de la pantalon? Nu ți-l cos eu, n-ai nici o grijă, ți-l coase Ana, care nu se jenează la gândul că vreo studentă s-o fi gândit cu nostalgie la ceea ce ar putea să iasă pe-acolo pentru ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
clinti însă de la geam și atunci intră secretara. "Vă caută ministerul!" îi spuse. "Cine?'" mormăi el. "Tovarășul ministru!" "Care? zise mohorât, că ăia pe-acolo toți își spun miniștri. El e director-general și subalternii îi spun ministru." "Chiar tovarășul ministru Nasture!"' zise secretara. "Spune-i că sânt în uzină, când mă întorc îl caut eu." Secretara ieși, iar Bularca reveni în spatele biroului și formă un număr. "Vasile, zise, uite, ministerul iar se interesează dacă s-a remediat istoria cu rulmenții ăia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]