7,582 matches
-
să facem o distincție la nivelul scopului pe care-l urmărim prin prezentarea noastră: să informăm sau să exercităm o acțiune de persuasiune? Prezentarea informativă este gândită în sensul creării înțelegerii, pentru a clarifica ce înseamnă ceva anume, a corecta neînțelegerile, a demonstra cum funcționează anumite fenomene, a explica cum trebuie făcute anumite lucruri. Atunci când este tratat un subiect controversat, prezentarea informativă se centrează pe obiectivitate, punând egal în valoare argumentele ambelor alternative. Prezentarea persuasivă este proiectată pentru a influența atitudinile
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
deciziile luate în cadrul grupului; spre exemplu, conflictul între două roluri incompatibile (cel de director al școlii și cel de prieten cu unul dintre subordonați) poate fi observat într-un astfel de conflict interpersonal; 5) conflictele care-și au originea în neînțelegerea, la un nivel mai simplu sau complex, intențiilor, obiectivelor sau scopurilor negociate de membrii grupului; în special la primele întâlniri ale unor grupuri nou formate se va observa o tendință în acest sens: oamenii vor discuta asumându-și anumite responsabilități
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
achiziții care vor conduce la un nou dezacord - decât ca un proces circular, închis. Să urmărim succint nivelurile prin care autorul ne propune un model al procesului conflictului. În ceea ce privește prima fază, cea a dezacordului, există mai multe etape: dezacorduri din cauza neînțelegerii, dezacorduri bazate pe false probleme, dezacorduri reale și importante pentru grup, dar ușor de rezolvat dacă grupul produce schimbări minore. Spre exemplu, dacă un grup de manageri se ceartă asupra locurilor pe care să le aibă în jurul unei mese dreptunghiulare
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
să le propună elevilor/studenților modalități noi de rezolvare a conflictelor care apar în echipele constituite pentru a rezolva o anumită sarcină școlară. H. Cornelius și S. Faire identifică cinci simptome în cazul conflictelor, care sunt gradate astfel: - disconfort; - incident; - neînțelegere; - tensiune; - criză. Există mai multe modalități de a răspunde la o situație conflictuală: 1) abandonul - dacă o persoană se retrage fizic sau emoțional dintr-un conflict, poate de teama confruntării, neavând de spus nici un cuvânt în ceea ce se întâmplă; 2
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
le așteaptă părțile, ele pot să nu fie evidente și, în momentul când acestea vor fi observate, lucrurile să capete o rezolvare mult mai simplă; 3) Căutarea unor fundamente comune între pozițiile părților implicate în conflict. Autorul ne sugerează că neînțelegerile pot să apară la nivelul: a) atitudinilor (privitoare la probleme, obiective, persoane etc.); b) valorilor (privitor la ce este corect sau greșit, bun sau rău, cuvenit sau inoportun); c) credințelor. Profesorul poate încuraja, atunci când ajunge la un astfel de fundament
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
aspecte ce pot să fie depășite de către părți din faza de conflict, fie în fixarea unor obiective care să depisteze conflictul actual sub perspectiva temporală de conținut; de altfel, comunicarea poate reduce întotdeauna posibilitatea conflictului, deoarece la bază pot exista neînțelegeri ale problemei. Este important ca mediatorul să încurajeze părțile să facă unele concesii irevocabile (inițial de mică dimensiune, dar care să introducă ideea de concesie și practica acesteia). Ele vor reprezenta achiziții valoroase pentru un stadiu ulterior, obișnuind părțile cu
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
încearcă să țină canalele de comunicare deschise; ajută membrii mai reticenți să aibă contribuția lor la discuție și fac în așa fel încât discuția să nu fie dominată de unul sau doi membri; - Armonizatorul mediază diferențele dintre participanți și conciliază neînțelegerile și dezacordurile; încearcă să reducă tensiunea folosind, spre exemplu, umorul; - Persoana centrată pe compromis este cea care menține coeziunea de grup și ajută grupul să crească; - Observatorul și comentatorul înregistrează modul de a acționa al grupului și utilizează această înregistrare
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
se împlini. Remarcabil este faptul că motivul profund al neîmplinirii rămâne nedeterminat, în egală măsură putând fi vorba de un sentiment neîmpărtășit, de un accident fatal (întâlnirea Tinei cu cinicul scriitor Adam Adam) sau de un contratimp ori de o neînțelegere. Dacă Sandu Arbore are astfel unele afinități cu Sandu, personajul lui Anton Holban, Tina o anticipează destul de mult pe Otilia lui G. Călinescu. Romanul se resimte însă din cauza precipitării autorului, a neaprofundării analizei, ceea ce ar explica și schimbarea registrului de la
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
biciul”, „o, acest banal instinct al nuanței / soluții de echilibru ia în arendă”. Sau un echilibru aparent, ascunzând sub desenul lui altceva: „De-afară se vede un pom de Crăciun. Nimic / nu ne stă împotrivă. Tocmai în această clipă hotărâm: / neînțelegeri, erori, accidente și catastrofe. / Apă de trandafiri. Mari și simple idei. Cine să creadă / Iadul justificat din acest echilibru?” (Chiar bătăile inimii). Poezia scrisă de Ș. glisează fin, aproape imperceptibil secvențial, între „stări” și „climate” foarte diferite, parcurse rapid și
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
împăratul Valentinian al III-lea, la cererea papei Leon, prin care maniheii sînt scoși în afara legii. Era însă o perioadă de grave tulburări în Imperiul Roman de Apus, redus acum doar la Italia, și pentru Biserica apuseană care, confruntată cu neînțelegerile dintre nestorieni și monofiziți, încerca să stabilească, aliniindu-se din cînd în cînd cu episcopii din Orient, o doctrină care să fie în opoziție și cu o erezie și cu cealaltă, în cursul conflictelor care au culminat prin organizarea conciliilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
situat pe o poziție analoagă cu aceea a lui Fecundus, a fost Verecundus de Iunca. Nici despre viața lui nu știm aproape nimic: doar cîteva informații furnizate de contemporanul său, cronicarul Victor din Tununa (p. 000). în momentul culminant al neînțelegerilor legate de această doctrină, Verecundus era episcop de Iunca, alt oraș din Bizacena, cu toate că nu știm de cîtă vreme era în funcție. Și el s-a opus condamnării celor Trei Capitole în 551, motiv pentru care a fost convocat la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
praesumpserunt), scrisă în jurul anului 503 împotriva celor care încercaseră să infirme valabilitatea sinodului ce îl alesese pe Symmachus episcop al Romei; ulterior, Laurențiu, episcopul de Milano, pe care Ennodius îl cunoscuse bine, se desolidarizase de papă: pentru a pune capăt neînțelegerilor intervenise însuși Teodoric, care îl obligase pe Laurențiu să fugă. în urma acestor întîmplări, Ennodius a scris Panegiricul rostit pentru preaîndurătorul rege Teodoric (Panegyricus dictus clementissimo regi Theodorico), pe care l-a recitat cu ocazia unei festivități oficiale ce a avut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acestea stimulau opoziția locuitorilor din zone vitale precum Siria și Egiptul. După o primă fază caracterizată de efortul de a impune formula de la Calcedon în special prin represiune militară, nu e de mirare că împărații s-au străduit să aplaneze neînțelegerile dintre calcedonieni și monofiziți. Foarte important a fost edictul de uniune - Henotikon - promulgat în 482 de împăratul Zenon Isaurianul sub influența lui Acaciu, patriarhul de Constantinopol. El îi condamna pe Eutihie și Nestorie, aproba cele douăsprezece anatematisme ale lui Chiril
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Mena de Constantinopol) în care condamnă tezele origeniste (sau suspecte de origenism; despre epistolă cf. pp. 000-000). El a obținut adeziunea la anatema contra lui Origen din partea patriarhilor și episcopilor, inclusiv a unor origeniști ca Domițian sau Teodor Ascida, însă neînțelegerile dintre călugării palestinieni au continuat și s-au accentuat după moartea lui Nonnos, în 547, cînd origeniștii s-au împărțit în isocriști (care afirmau că în momentul apocatastazei toți oamenii vor deveni asemenea lui Cristos) și protoctiști (care susțineau că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
amîndoi erau exilați în Egipt, lîngă Alexandria, ca urmare a politicii filocalcedoniene a lui Iustin. încă de la Constantinopol, unde în jurul anului 510 episcopul de Halicarnassus îl ajutase pe Sever să provoace depunerea patriarhului Macedonius, între cei doi prieteni apăruseră primele neînțelegeri privind compatibilitatea trupului lui Cristos înainte de înviere. Atunci cînd, prin 520, Iulian, în contextul polemicii cu difiziții, a compus în Egipt Tomul în care respingea această teză, i l-a trimis lui Sever însoțit de o scrisoare în care îi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
conducătoare cu ciocanul în mână, dacă a fi intelectual n-ar însemna un termen de ocară, poate că dl. Constantinescu ar putea să zburde liniștit în paradisul cotrocean. Tot mai mult, observăm că la mijloc a fost vorba de o neînțelegere. Actualul președinte își imagina, probabil, că a fi ales înseamnă recunoașterea meritelor proprii, un referendum prin care i se certifica excepționalitatea. Numai așa se explică de ce dl. Constantinescu se comportă de parcă următoarea etapă a vieții sale ar fi îmbălsămarea și
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
limitele „tradiției” reprezentate de textele noutestamentare deja consacrate și de scenariul de la Irineu: „Atunci când pe pământ va fi nelegiuirea nelegiuirii și când fiara de fier care trăiește acum se va împărți în zece coarne, atunci când vor avea loc revoluții și neînțelegeri, întrucât fiecare va trage puterea de partea lui, atunci va veni asupra lor sfârșitul” (IV 6, 4). Nimic nou nu se adaugă trăsăturilor personajului în raport cu portretul zugrăvit cu câțiva ani înainte în De Christo et Antichristo. De altfel, capitolele 48
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
totuși de unele manevre mai puțin „ortodoxe” întreprinse de mitropolitul Cezareii, Acachie, fie împotriva vechiului episcop, fie împotriva adevăratului său succesor, Heraclius (această din urmă versiune a fost transmisă de Ieronim). Curând însă între protejat și protector aveau să apară neînțelegeri. Chiril va emite unele pretenții de autonomie administrativă față de Cezareea, pe care mitropolitul le refuză, lansând totodată împotriva noului episcop acuzația că ar fi vândut, pentru a hrăni săracii, odoarele dăruite Bisericii de împăratul Constantin. Chiril refuză să se supună
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acum se vor supune și vor sluji Lui cu bunăvoință, căci împărăția Sa este veșnică, fără sfârșit. „Auzind acestea”, spune el, „eu, Daniel am fost cuprins de atâta spaimă, încât gândurile îmi erau tulburate și se amestecau într‑o mare neînțelegere si într‑un freamăt nepotolit. Trăsăturile chipului mi se schimbau și ele de la o clipă la alta. Dar nu am grăit către nimeni tainele care mi‑au fost descoperite, ci, veghind asupra lor, le‑am păstrat în inima mea”. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
otrăvit Costandin vodă pentru niște pricini ce avea socrul cu ginerele între dânșăi, de aceasta Dumnezeu va ști mai bine și va plăti fieștecăruia după vina și fapta lui”. Circumstanțele necesare „oficializării” unui astfel de zvon erau întrunite: boală necunoscută, neînțelegeri obscure („niște pricini”) instalate între socru și ginere, moarte rapidă. Vorba strecurată - „mulți zicea pă acea vreme” - putea deveni credibilă. Și Scarlatache, „fiiul preaslăvitului Alexandru Dragomanul” (nu uită Popescu, cronicar al lui Nicolae Mavrocordat, să-l slăvească pe Exaporit, părinte
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ego al autorului), inițiat nu doar în artele marțiale, ci și în amara școală politică a vieții duplicitare și pentru care onoarea, cavalerismul compun un cod existențial menit, inevitabil, ostracizării, nedreptăților, dar și triumfului prin nobilă resemnare. Febre, accidente, spitalizări, neînțelegeri și împăcări siropoase, alături de cenacluri literare la care liceeni (precum Roxana și Ileana din Căpitanul Rox, 1991) participă „cu regularitate și însuflețire, ca și la cercul de matematică”, se întâlnesc mai în fiecare pagină. La fel, siluete liliale, fete cu
SOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
precum și ale prietenilor din perioada studiilor. Al. Macedonski, la al cărui cenaclu a citit versuri, N. Iorga, cel care îl prețuia, dar care nu i-a iertat „dezertarea” de la „Neamul românesc”, Ovid Densusianu, mentorul de la „Vieața nouă”, de care o neînțelegere minoră avea să îl îndepărteze pentru totdeauna, sunt doar o parte dintre cei invocați. Li se alătură „prietenul fantasc” - Ion Barbu, celălalt prieten de o viață - Ion Vinea, apoi Tudor Vianu, I. M. Rașcu, Eugeniu Speranția ș.a. Eseul dedicat în
SOLACOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
persoane comunică Între ele, schimbă informații, realizează o punte de Înțelegere, un acord, o legătură emoțional-afectivă, se completează una pe cealaltă, se susțin reciproc. În mod egal Însă, Întâlnirea poate fi și ocazia unor situații negative, neplăcute, de dezacord, de neînțelegere, de respingere afectivă reciprocă a celor care Întâlnesc etc. Aceste aspecte ne demonstrează că, de fapt, În cadrul Întâlnirii sunt cuprinse atât aspectele pozitive, cât și cele negative ale relațiilor interpersonale. Astfel, Între două persoane poate exista o relație de Întâlnire
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
atracție, acord, cooperare, construirea unei relații comune durabile și solide; bă Dezacordul, reprezentat prin: Întâlnire, respingere reciprocă, dezacord, conflict, imposibilitatea de a se Înțelege și de a coopera, ruptura și separarea celor două persoane; că Împăcarea, reprezentată prin: Întâlnire, acord, neînțelegeri, despărțire, regret, revenire și Împăcare. Se poate vedea astfel că situația de Întâlnire dintre două persoane este, În primul rând, o punere Împreună sau, mai exact, o punere În situație comună a două persoane. Această punere În comun va depinde
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
său, până când niște soldați au fost trimiși să-l Înșface. „Vizitatorii” noștri - care erau, de altfel, prea puțin familiarizați cu normele de politețe - se Împrăștiară apoi, luând cu ei câteva pungi cu coroane (dolari), operație În timpul căreia se iscă o neînțelegere Între ei. Erau chiar pe punctul de a Începe lupta - și, Într-adevăr, nimic nu le-ar fi lipsit, căci aveau deja În mâini săbiile, cuțitele și pistoalele, acestea fiind pregătite anterior pentru asalt. Din fericire, nu se vărsă nici o
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]