3,927 matches
-
acolo. Fapt e că Torino a fost una dintre cele mai neașteptate revelații ale mele. Spre rușinea mea, știam pân-atunci despre acest oraș doar că era undeva în nordul Italiei și că acolo se fabrica autoturismul Fiat. Vă imaginați neîncrederea mea când, chiar pe aeroport, prietenul Marco m-a întâmpinat cu cuvintele: „Știai, bănuiesc, că Torino e un oraș ma gic.“ Și-apoi, după o ezitare: „Unii folosesc chiar un cuvânt mai greu: diabolic...“ În mașină, pe când priveam năuc peisajul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
s-o facă invizibilă? Mark o cercetă cu atenție. De unde știi că nu poate? Se uită întrebător la Bonnie, care ridică din umeri. Își întoarse din nou privirea către copia în mărime naturală a casei lui, clătinând din cap a neîncredere. Karin stătea pe imitația de canapea, în timp ce părți mari din ea agonizau. Ceața asta nu se va risipi niciodată. În curând, fratele ei va avea dreptate: întreaga lor viață, o copie. În timp ce Bonnie aducea lucrurile lui Mark din mașină, Karin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un moment dat, o carte care se numea Cum să fugi cu amantul, chiar în timp ce se uita după rochii de mirese. Până la urmă, se oprise la nuanțele de caisă și piersică. El continua s-o privească, clătinând din cap a neîncredere. — Ce face... fratele tău? —Mark, spuse ea. Se așteptase să-l audă izbucnind în scuze. Atât de mult stătuse cu Daniel. —Exact. Am citit despre el în Hub. Coșmar. Cu remarcabil de puține cuvinte, o luară spre banca din fața monumentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca și cum i l-ar fi inoculat el: cum o fi să fii pasăre? — Uite, declară ea, dând din cap spre perechea umblătoare. La asta s-a referit Mark. Nasul ei se mărește, roșu și jupuit. Capul ei se clatină a neîncredere. Înainte se dezbrăcau și se transformau în noi. Sau noi ne lepădam pielea și ne duceam cu ei. E o poveste veche de când lumea. Ea îi studiază profilul, dar când el se întoarce din nou spre ea, își ferește ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mort - atît de liniștit, Încît moartea lui n-a fost decît suprimarea rapidă și calmă a mișcării vieții, atît de pașnică și de firească În lucrarea sa, Încît am privit-o toți Încremeniți, cu ochii plini de uimire și de neîncredere, recunoscînd imediat chipul morții, cu acel Îngrozitor simț al recunoașterii, care ne spune că am cunoscut-o dintotdeauna, și totuși, uluiți și Înspăimntați cum eram, refuzam să recunoaștem că ne-a ieșit În cale. Căci, deși cele trei morți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de unul singur și exclamînd „Ei, Doamne!“ și dînd din cap, ca și cum prostia și tîmpenia oamenilor depășeau puterea sa de a Înțelege și a accepta: Băiatul rămăsese cu ochii țintă la mortul de pe bancă, privindu-l fascinat, cu groază și neîncredere. În cele din urmă Își umezi buzele uscate și rosti nervos și monoton, cu un glas plin de uimire: — Văd că nu respiră, nu face nimic, zise el. Nu se mișcă, nu face nimic. Atunci fata de lîngă el, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu un glas ascuțit și aspru. Apoi, timp de cîteva minute chinuitoare, omul rămase Într-un salon mic și urît și Încercă să stea de vorbă cu cele două femei care-l priveau uimite, cu o ostilitate reținută, cu o neîncredere morocănoasă și speriată. În cele din urmă, Îngăimînd vorbe stîngace de rămas-bun, mecanicul plecă. Păși pe potecă și apoi pe drumul spre oraș și-și dădu seama deodată că e bătrîn. Sufletul său, care privise cu curaj și Încredere imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spus David. "Atunci, iarăși nu voi fi acolo. Poate nici nu trebuie să fiu acolo." Schneiderhahn a făcut o pauză. "Dar cum stau lucrurile cu voi, băieți?" David și-a ridicat o sprînceană. Eu am privit spre gazda noastră cu neîncredere. Într-un an, de cînd îl știam, nu-l auzisem niciodată făcînd o glumă. Dar ce știam despre el? Nu știam nimic despre Schneiderhahn. Nimic despre afacerile lui, nimic despre călătoriile lui, nimic despre cărțile înșirate de-a lungul pereților
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să apreciez după antrenamente: curba voastră urcă. Între timp" o mișcare bruscă, orizontală, cu aceeași mînă "performanța celorlalți s-a aplatizat. Nu mai fac nici un progres." În cele din urmă, un gest indulgent cu amîndouă brațele. "Fără planuri, fără progres." Neîncrederea tot nu dispăruse de pe fața lui David și zîmbetul îi juca încă pe buze. Așadar credeți că sîntem mai puternici decît..." Și a menționat numele unor binecunoscuți campioni. "Nu încă", a răspuns Schneiderhahn. Dar mai avem trei săptămîni. În limba
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
dreptății față de cei oprimați (cf. 2Rg 21,10 ș.u.; 22,14-20; Am 7,10-17). Critica profetică împotriva comportamentului suveranilor și a celor puternici din popor a fost dintotdeauna considerată o însușire distinctivă a profeției antice israelite și iudaice. În ciuda neîncrederii recent exprimate cu privire la caracterul realmente istoric al povestirilor profetice și a atenției sporite asupra calităților literare ale cărților profetice, nu se poate exclude existența unei profeții critice față de monarhie deja din profetismul preexilic. Funcțiunea critică religioasă putea fi exercitată de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
credinciosului. Tot ceea ce era în plus putea îngreuna inteligibilitatea textului. Dacă în marea majoritate a scrierilor sfinților părinți se manifestă o anumită tendință sceptică față de arta muzicală, în sintonie cu o anumită antropologie de tip neoplatonic, acest lucru se datorează neîncrederii față de plăcerea sensibilă legată de audiția unei melodii frumoase. Am văzut în acest sens lupta interioară a Sf. Augustin, care, abia convertit, se temea să nu păcătuiască, delectându-se cu plăcerea urechilor. Cu toate acestea, episcop fiind, a decis în favoarea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
dincolo de opiniile discordante, nu a existat nici o neînțelegere în privința realităților esențiale. La terminarea școlii, profesorii mi-au sugerat o carieră în domeniul fizicii, dar am respins ideea. Știința controlează lumea fizică descriind-o în termeni matematici, dar am menționat deja neîncrederea mea în partea fizică. Aceasta este mult prea depărtată de gîndire. Am ales să trăiesc prin acele numere care sînt în gradul cel mai înalt produse ale gîndirii și o influențează, deci, deosebit de puternic: într-un cuvînt, banii. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
majoritatea va fi înghițită, sau ceva de genul ăsta. Totuși, eu doresc să vă spun un lucru. Eu am pașaport de consiliu, la fel ca mulți alții din comitet și ca vorbitorul nostru. Afirmațiile lui sînt clar ticluite să răspîndească neîncrederea printre frații noștri și descurajare și disensiune printre noi. Dați-mi voie să-l asigur pe acest dublu agent mesianic că nu va reuși. Nimeni nu-i mai capabil să lupte cu consiliul decît Scougal și cu mine. Ne iubim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dragostea lumii, unde e dragostea ta ? Nu vezi că plasticul ăla împuțit cu care ești îmbrăcată e rece și nici nu mă iubești măcar, dacă m-ai iubi, ai face și tu ceva ca să termin cu nervii rațiunii și cu neîncrederea asta, m-ai scăpa din scorbură, am sta și noi, ca oamenii, lângă un calorifer încălzit, ne-am plimba cu liftul sau am intra într-un magazin luminos, mi-aș cumpăra tutun irlandez, pentru pipă, nu așa, în mizerie, cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Aici mi se pare necesar să amintesc greșita mea părere de pe atunci potrivit căreia Zenobia lăsa aparențele să se desfășoare cam prea nestingherite, precum și nevoia mea, la fel de greșită, de a încerca să o stimulez, nevoie datorată mai mult naivității și neîncrederii în mine, nu în ea. În asemenea momente vor beam ca acum (spuneam și eu niște vorbe, dar câteodată mă supăram, sincer mă supăram) și ea, ca și cum ar fi săvârșit o indecență, împlinea, când mă așteptam mai puțin, unul din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se înecau în tristele ape cuantice ale ansamblului. Cu timpul, exercițiile acestea m-au plictisit; de altfel, în asemenea lucruri, exagerările și practicile de forță nu m-au tentat, vă rog să rețineți, decât în momentele de slăbiciune și de neîncredere în mine. Poate că un asemenea moment străbat și acum, când scriu (pentru că s-ar părea că scriu) mizeriile astea pe care, altminteri, nu dau doi bani. * În Baigorra (Argentina), la rădăcina unui copac răsturnat de furtună, au fost descoperite
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
argumentația : „E nebun, domnule... Dacă vă spun că e nebun...“. De două ori mi s-a întâmplat asta și, de fiecare dată, în drum spre casă, deci, cum s-ar zice, liber, pe sub imensa mea liniște interioară s-a strecurat neîncrederea; de fiecare dată mi-am pus aceeași întrebare : descuiasem chiar eu porțile făcând gestul acela sau numai presimțisem că se vor descuia ? 18. Dar, cum totdeauna cunoscutul e mai liniștitor decât necunoscutul, încercam să-mi mențin disponi bilitatea extremelor ca
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
șoferul ăla care m-a plimbat o zi întreagă pe gratis și mi-a arătat, plângând, toate instituțiile culturale din București, inclusiv Casa școalelor...“. „O fi fost beat“, a spus liniștit domnul Sima pe când eu așteptam plictiseala adâncă, vidul și neîncrederea care urmează după o solicitare prea puternică. Încet, încet, vuietul depărtat al orașului s a stins, topit parcă de zăpușeala zilei (mă gândeam la Zenobia ca la martorul și arbitrul existenței mele), m-aș fi așezat pe scândură, lângă bătrânelul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Vorbeam singur, penibil de singur. Mă vedeam și mă auzeam și-mi venea să plâng. Era nespus de greu, poate că iar nu mă pregătisem îndeajuns. Impulsul lucid al revanșei îmi răscolea toată drojdia orgoliului amestecată cu îndoiala și cu neîncrederea în mine. „Află, bătrâne“, am spus (vorbeam tare, aproape zbieram) „află că, mai demult, făceam și eu sport și, fii atent, placam frumos, aveam și viteză, eram numai voință și forță, nu mă gândeam la nimic, o nebunie întreagă !... Împingeam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ora unu i-l aduseră pe Nicu, tropăind, încadrat de doi soldați. Băiatul își rotea ochii în toate direcțiile, a fugă, iar când văzu că nu există scăpare, îl privi pe conu Costache drept în față, cu un soi de neîncredere cercetătoare. Gura, cu buze subțirele, o avea strânsă și dreaptă, ca un om care tocmai a îngițit o nemeritată ofensă, dar se stăpânește demn. Costache își mască brusca bună dispoziție. Băiatul își ținea chipiul de cozoroc, în stânga, și se mișca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
prietenie frățiorului meu, Jacques a fost fericit și, înainte să aprindem lumânările din brad, îi străluceau ochii în întuneric, ca agatele. Acum îmi dau seama: Jacques a moștenit ochii de agată neagră ai mamei, iar eu m-am ales cu neîncrederea strămoșească în ochii verzi. Papa nu s-a întors încă. Oare o să primesc mâine un răspuns? 6 Marioara se uita cu multă îngrijorare la fratele ei mai mic, deși mai înalt. Alexandru ieșea să fumeze, mânca iute ce i se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de slab. Ce rost are tot preambulul ăsta? Voi ați cercetat diferitele planuri propuse de grupurile regionale." Este sau nu vreunul ca lumea printre ele? Dresley șovăi. Spre surprinderea lui McAllister, ochii individului se opriră asupra lui, privindu-l cu neîncredere; fața grosolană a lui Dresley se încordă, apoi se aspri de tot: - Da, ar exista o metodă, dar pentru asta ar trebui să-l silim pe prietenul nostru venit din trecut să-și asume un mare risc. Știți cu toții Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ne va învăța să trăim viața pe care ne-o dorim! Capitolul 1 Chiar pot ? „Doamne dă-mi Seninătatea să accept ceea ce nu pot schimba, Curaj să schimb ceea ce pot, și Înțelepciune să le deosebesc.” De multe ori privești cu neîncredere și te întrebi: dar oare eu chiar pot ? Dar dacă....și în mintea ta se țes zeci și zeci de scenarii prin care mintea ta încearcă să te convingă să nu acționezi, să nu schimbi nimic în viața ta, să
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
ACELA, AȘA CĂ RĂSPUNSE: \ AM FOST INFORMAT ÎN PRIVINȚA CONDAMNĂRII LA MOARTE PRECUM ȘI ASUPRA PERSOANEI CARE URMA S-O EXECUTE. VA SĂ ZICĂ RECUNOȘTI? \ RECUNOSC ORICE DOREȘTI ATÎTA VREME CÎT VREI SĂ ÎNȚELEGI CĂ ȚIN FOARTE MULT LA INTERESELE DUMITALE. EA ÎL PRIVI CU NEÎNCREDERE: \ UN OM AL ARSENALELOR, A CĂRUI ORGANIZAȚIE MĂ COMBATE LA TOT PASUL, ÎMI VORBEȘTE DE INTERESELE MELE? NU SÎNT, N-AM FOST NICIODATĂ ȘI NICI NU VOI FI VREODATĂ OMUL ARSENALELOR, SPUSE CU HOTĂRÎRE HEDROCK. PE FAȚA EI APĂRU O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
dezvoltat o atitudine ciudată, aproape arogantă, de frate mai mare față de Gil, pe cînd Gil... Individul cu fața încordată și severă făcu o pauză în relatarea sa, îi aruncă o privire lui Hedrock și apoi continuă: ― Presupun că am observat neîncrederea cu care aborda Gil calitatea de om adult, după felul în care reacționa la experiența mea în materie de femei. Îl șoca faptul că umblam cînd cu una cînd cu alta și am început să-mi dau seama că aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]