2,581 matches
-
a deschis punga, dar nu aveam loc amândoi pe podeaua dormitorului. M-am gândit să mergem să mâncăm În living, penru că și bucătăria era prea mică, dar Kendra și Shanti se prăbușiseră amândouă În fața televizorului, cu caserolele cu salată neatinse În fața lor. Am crezut că așteaptă să se termine episodul din Real World la care se uitau, dar am observat pe urmă că adormiseră amândouă. Halal viață duceam toate trei. Stai așa, am o idee, a zis el și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de grăsime, măcar o uncie de zahăr. Ea a pus pachetul pe biroul meu tocmai când Miranda zbiera și s-a repezit să Îi Închidă ușile franțuzești. — Ce s-a-ntâmplat? a șoptit ea cu ochii la tava cu mâncarea neatinsă pe care o țineam, Încremenită locului, În mâini. Păi, se pare că Încântătoarea noastră șefă a servit deja masa de prânz, am șuierat eu printre dinții Încleștați. Și mi-a făcut o scenă pentru că nu am prevăzut, nu am ghicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
La un moment dat zise, Încercînd s-o facă să rîdă: — Mi-am schimbat părerea În ce te privește. Nu cred că lucrezi Într-un bar deocheat. Cred că ești detectiv particular. Mă apropii de adevăr? Cafeaua din fața ei era neatinsă și se răcise. Sosiră și prăjiturile, niște chestii ciudate, chiar oribile, de culoarea vopselei fosforescente la lumina zilei, fiecare cu cîte un moț de frișcă deja apoasă. Nu-i era foame. Cu coada ochiului Încă vedea figuri care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai Înaltă de 12 metri. Avusese impresia că aceste case - la fel ca viețile pe care le adăpostiseră - erau făcute În primul rînd din spațiu. Spațiile erau importante, nu cărămizile. Partea din spate, totuși, era mai mult sau mai puțin neatinsă. Trecură printr-un pasaj scîrțîitor și ieșiră, În mod bizar, Într-o bucătărie cu cești și farfurii pe rafturi și poze pe pereți, cu lumina electrică aprinsă și draperiile de camuflaj trase. Dar o parte din tavan se rupsese, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aprinderea-i futută. Restul drumului Îl parcurseră În tăcere, concentrîndu-se la traseu. Locul unde doreau să ajungă era undeva În sens invers, spre Hugh Street. — Ăsta să fie locul Într-adevăr? Întrebă Kay, În timp ce Cole punea frîna, pentru că locuința părea neatinsă. CÎnd coborîră, Își dădură seama că dezastrul se produsese În grădina din spate - o lovitură directă pe adăpost. Oamenii, care probabil că ieșiseră de curînd din adăposturile lor, erau cu toții strînși lîngă zidul grădinii, Încercînd să vadă. Polițiștii instalaseră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
făcuse atunci - la moliciune teribilă a cărnii, la vulnerabilitatea oaselor, la Înfiorătoarea subțirime a gîturilor, Încheieturilor mîinilor și degetelor... I se păru miraculos că se Întorsese cu totul dintr-un loc al multilării la o priveliște vie, caldă, frumoasă și neatinsă. O mai urmări o vreme, pînă fu sigură că Helen adormise la loc, apoi se ridică și o Înveli bine cu așternutul, acoperindu-i umerii și o mai sărută ușor Încă o dată. Închise ușa dormitorului la fel de Încet cum o deschisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Mickey și Kay să vadă mai bine trupul. Kay se uită o singură dată, apoi Își Întoarse capul și se depărtă. Paltonul femeii și pălăria dispăruseră, iar părul Îi stătea răvășit pe față; mănușile de seară erau Încă netede și neatinse. Rochia de mătase, argintată de lună, era strînsă lîngă ea pe trotuar de parcă Își arăta nurii; dar carnea spatelui gol se umflase acolo unde tijele metalice o presau din interior. — Ultimele tije ale grilajului de pe stradă, spuse gardianul, cînd le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu privirea... Se forță să conducă foarte atent, chiar maniacal, pe strada plină de sticlă spartă, iar apoi, cînd drumul deveni mai neted, acceleră. În timp ce conducea, se gîndea la Helen, imaginîndu-și-o cum o văzuse ultima oară, cu multe ore Înainte: neatinsă, nevătămată. O văzu atît de clar Încît fu sigură că nu putea să fie nici moartă, nici rănită. Se gîndi: Nu se poate să se fi Întîmplat la Rathbone Place, probabil că pe altă stradă. Sau, dacă a fost, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dată, și-i strîngea mîna mai tare. — O să fie a ta pe viață, zise Mickey. În cele din urmă, demolările scoaseră la iveală o scară căzută, și cînd aceasta fu ridicată de un troliu, femeia și băiatul fură găsiți aproape neatinși. Băiatul ieși primul - la Început cu capul, așa cum probabil ieșise din pîntecul mamei, dar rigid, uscat, plin de praf, cu păr de om bătrîn. El și maică-sa stăteau aproape copleșiți. Unde-i mama? o auzi Kay pe femeie. Mickey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
netedă. Kay șterse mai mult, apoi duse mîna la maxilarul lui Helen și-l luă În palmă... nedorind să-i dea drumul, de fapt; o privea cu o anumită stupoare, nevenindu-i să creadă cum ceva atît de proaspăt și neatins putea ieși din haosul atotstăpînitor. Mulțumiri Mulțumiri lui Lennie Goodings și celor de la Little, Brown Book Group, M.B., lui Julie Grau și celor de la Penguin Group, lui Judith Murray și tuturor celor de la Greene & Heaton Ltd., și neprețuitei Sally O-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
draga mea, e galbenă. Nu vreau galben, vreau roz. După ce au plecat toți cei optsprezece invitați, m-am apucat să curăț resturile: cutii de suc ca niște plămâni distruși, farfurii de hârtie Barbie, treizeci și șase de sandvișuri cu ou neatinse (făcute ca să se simtă părinții mai bine; nici un copil care se respectă nu ar gusta din ceva atât de lipsit de aditivi). Mai devreme În cursul zilei de azi, i-am trimis un e-mail lui Jack Abelhammer În care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Trăsăturile distinctive ale virtuții erau fie nerecunoscute, fie văzute numai ca o incitare la ură. Unii dintre cei cu o natură mai bună mai întrezăreau urme ale frumuseții sale sau se simțeau atrași de fascinația sa divină, dar perfecțiunea de neatins prin care era practicată de trimișii lui Cristos nu putea decît să mărească, în aceia lipsiți de forța morală, disperarea de a o urma și să-i descurajeze, ceea ce este o altă formă a disperării și producătoarea acelei liniști de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pare că este o insultă față de divinul Creator să ne imaginăm că Isus, care L-a implorat pe Tatăl Său cel veșnic să-i facă pe ucenici una așa cum El și Tatăl Său sînt una55, ar îngădui să rămînă de neatins un astfel de zid de despărțire între popor și Cler, iar tot ceea ce s-a spus și s-a făcut la celebrarea misterelor divine să fie acoperit de fățărnicie. El nu ar putea îngădui ca poporul asupra căruia a strălucit
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
vorba de un rege tinerel care de data aceasta poate fi iertat pentru un astfel de temperament care nu trebuie să se mai manifeste în viitor. Și tocmai aceasta doresc eu, dacă este posibil, să fie iertat. Să rămînă însă neatinsă libertatea Bisericii și menținută venerația cuvenită Arhiepiscopului consacrat prin mînă apostolică. Aceasta este ceea ce regele însuși cere cu smerenie, aceasta este ceea ce Biserica noastră cea mult încercată vă roagă"250. Sf. Bernard considera că nu erau motive de iertare a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Ce era-n ea... heroină? — Cine-ar putea ști? Focul a fost prea puternic, nu s-a mai putut analiza. Sub fereastră, poate apărate de aerul rece care năvălea de afară prin geamul spart, un televizor și un videorecorder supraviețuiseră neatinse. Telecomanda era pe noptieră, arătînd ca o ciocolată amăruie topită, cu cifrele Încă vizibile În masa informă de plastic. — Oare la ce program se uita? mi-a scăpat pe negîndite. Scuze... a sunat de parcă nu mi-ar păsa. — Chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
reacție rapidă al serviciului de securitate din Residencia. Cu toții puneau În scenă arestarea a doi tineri hoți de mașini care bîntuiseră coasta pornind dinspre Fuengirola, imobilizîndu-i profesionist și punîndu-le cătușele. În mijlocul Întregii distracții, un singur chip Își păstra expresia gravă, neatinsă de aerul festiv din jur. În vreme ce soarta hoților se decidea Într-o pîrÎială generală de walkie-talkie-uri și telefoane mobile purtată prin aer de amplificatoare, am observat-o pe Paula Hamilton pășind către balcon. Purta un costum Închis la culoare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tulbur li niștea, imaginându-mi cu o detașare ciudată că s-ar putea să o găsesc devastată, rănită de cioburi și țăndări după o altă zvârcolire nocturnă a monstrului din pardoseală, însă totul era la lo cul lui, pașnic și neatins. Mi-am încălzit cu gesturi nefiresc de lente niște supă - ai fi zis că-mi derulam singură gesturile, cu încetinitorul, să nu deranjez monstrul ascuns din somnul lui neștiut. Mi-au trebuit câteva minute, de pildă, până să aprind araga
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
toate privințele -, toate acestea îi dăduseră senzația că se poate dilata și eterniza, că nu va cunoaște niciodată îmbătrânirea și moartea, că el, Eduard Scarlat, va rămâne tânăr și, ori de câte ori se va deschide cartea lui, el va păși în afară, neatins de vreme. însă această incitantă descoperire se năruise, jalnic, odată cu prăbușirea lui de pe stâncă. Era departe de a fi o persoană interesantă, nicicum un personaj exemplar. Și, totuși, era evident că are multe în comun cu personajul creat de mintea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
este un drumeag pe un șes lung și drept. Nimic spectaculos pe parcurs. Chiar își do rea ca drumul ei așa să fie. De-a lungul anilor petrecuți cu domnul Ionescu, își formase un echilibru relativ în care putea trăi neatinsă în carcasa ei de tablă. Nimic și nimeni nu o atingea. Zâmbea când întâlnea o situație neplăcută, schimba subiectul; nu ridica tonul; nu își exprima cu glas tare dezacordul; își înăbușea orice stări de exaltare pozitivă sau negativă; nu plângea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că, mai presus de toate, lumea În general continuă să-i țină partea. Cei care nu curăță pomii nu au parte de rod; cei care pun la Îndoială cunoașterea nu au parte de rod; cei care se ascund În arbori neatinși de mâna omului nu au parte de rod; trădătorii cauzei omenirii nu au parte de rod. Acum câțiva ani mă aflam Într-un loc istoric. Nu era un câmp de bătălie nesfârșit, o casă, o piață, un loc unde s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
că, mai presus de toate, lumea În general continuă să-i țină partea. Cei care nu curăță pomii nu au parte de rod; cei care pun la Îndoială cunoașterea nu au parte de rod; cei care se ascund În arbori neatinși de mâna omului nu au parte de rod; trădătorii cauzei omenirii nu au parte de rod.“ JOHN FOWLES, Copacul Terenul neutru dintre tranșeele inamice (În engl. În original, n.tr.). Opusă schimbării; termenul este legat de mișcarea Ludiților (sec. al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
vânturi, îi năruia în blasfematorie uitare. Apoi, tânăra furnică îi ceru să ia aminte la Istorisirea despre Piatra azurie: Cică strămoașele noastre găsiseră departe, pe un munte uriaș, o Piatră azurie, limpede și luminoasă, precum e primăvara Cerul cel de neatins. Mult s-au trudit ele ca, la porunca Reginei, să care Piatra aceea până în Cetatea noastră. Văzând-o adusă, Vrăjitoarele acelor vremuri s-au adunat în Consiliul suprem, s-au minunat de frumusețea ei și aruncând în foc prafuri magice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
puțin vulnerabil în fața atacurilor aviației. Oricum, nu pornim decât atunci când se potolește agitația. Hai înapoi! Se retrag târâș până la o distanță sigură și atunci când se ridică pornesc grăbiți, scrutând cu priviri atente înainte sau împrejur. Zăpada înaltă până la genunchi este neatinsă. Nici o urmă de om sau animal, cât vedeau cu ochii. Totuși, asta nu-i face mai puțin prudenți. Nu își permit să fie luați prin surprindere, iar pădurea poate oferi destule surprize. Nu de puține ori nemții mascaseră cuiburi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
odată cu durerea pe care o mai simte doar confuz, calmată parcă cu o doză puternică de morfină. Târâș, se apropie de mort. Înșfacă un colț al pânzei aspre și trage către el. Pipăie atent să vadă dacă siguranțele grenadelor sunt neatinse. Răsuflă ușurat. Sunt la locul lor. Într-o grimasă de durere, agață de perete un braț greu ca un fier și se ridică chinuit în picioare. Clătinându-se ca un om beat, iese afară ca să dea nas în nas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rîsetele de altădată. Mai aveau totuși puterea anecdotelor, a veștilor „bombă”, cum le denumeau, pentru ca la viitoare sindrofii să se dezmintă asemenea „noutăți” ca fiind invenții ale lumii, sătule de uniformitatea trecerii timpului; anecdotele rămîneau, În schimb, prin ele Însele, neatinse de duhul pierzării, de asemenea legendele locului, mereu Întinerite, nemuritoare prin permanenta lor reluare. Se rîdea, mai rar, ceva se pierduse, se mai Întrebau Între ele, așa cum nu se Întîmpla altădată, despre unele beteșuguri ale sănătății lor Înșelătoare, dar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]