3,901 matches
-
viața are sens doar prin iubire, însă nu aveam de unde să știu ce gânduri pătrund prin mintea Creței, a Erjikăi sau a lui Petruș. În acele momente devenisem cumva și eu egoist, fiindcă mă simțeam bine dintr-un motiv destul de neclar și nu-mi mai păsa de alții... totuși revenind imediat cu picioarele pe pământ, m-am simțit iarăși singur... Trăiam și atât. Îmi lipsea acea persoană specială care să mă iubească doar pe mine și chiar dacă am simțit prin acel
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să pregătească ceaiul. CÎnd a trecut pe lîngă mine, adierea provocată de mișcarea ei risipi mirosul de petrol lampant, dar o mireasmă de cosmetice mai dăinuia În jur. Imaginea ei Însă Începuse să se mai șteargă și-mi deveni, oricum, neclară. Parcă mă simțeam stînjenit. Am mai respirat o dată adînc și după ce m-am asigurat că nu mirosea nici a tutun, nici a bărbat prin casă, mi-am aprins o țigară. Am ridicat colțul feței de masă care atingea dușumeaua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
zise el poticnindu-se ca și cînd ar fi vrut să-și Înăbușe un acces de tuse, sper că nu sînteți de la poliție. - Să fim serioși! Crezi că polițiștii plătesc pentru a Întreba de o persoană a cărei identitate este neclară? Și-apoi o mie de yeni e o sumă serioasă, o afacere nu tocmai de lepădat. — Afacere serioasă? Ce vreți să spuneți? CÎnd și cînd proprietarul de la Camelia Îmi Înlesnește și mie cîte un cîștig la jocurile mecanice... Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
imensă, la orizont și începu să se ridice pe cer, luminând câmpul de luptă. Se afla în spatele flavienilor, iar strălucirea ei îi orbea pe vitellieni. Oamenii și caii din armata lui Antonius Primus li se păreau acestora niște umbre uriașe, neclare, care nu puteau fi atinse de săgeți, căci lumina lunii era înșelătoare și-i făcea să-și greșească ținta. În schimb, ei erau luminați din plin, devenind ținte sigure pentru armele flavienilor. Antonius trecea călare printre rândurile soldaților săi, încurajând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Grimus î1975), romanul de debut al lui Salman Rushdie, a avut parte de un tratament absolut surprinzător, judecând din perspectiva receptării ulterioare a operei scriitorului anglo-indian. Criticat din pricina aspectului său de „fantezie futuristă“, Grimus anticipează, deși într-o manieră încă neclară, temele și marca stilistică specifice lui Rushdie. Impulsul narativ este dat de revalorificarea miturilor și legendelor unor comunități „fără istorie“ îîn cazul de față populațiile indigene din nordul Americii), iar la nivel formal textul se prezintă ca un dialog neîntrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
zis că e al doilea Titanic. Statutul meu aici semăna cu cel al unei guvernante într-o casă victoriană; nu-mi aveam locul nici laolaltă cu servitorii, nici în familie. Dar, în ziua de azi, a avea o poziție socială neclară îi face pe oameni să fie mai deschiși când îți vorbesc. Bill aprobă din cap. —Te înțeleg perfect, și-a făcut de lucru toată după-amiaza cu șnurul de la bucata de pâslă. Mai rău decât bunică-mea făcând draperii. Mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
data 20 11 1975. Motivele pentru care Radu Grințu, Înainte de a-și Încheia scurta lui carieră de pedagog și de a-și strânge cele câteva obiecte personale Într-o valiză de carton, a copiat tocmai acele patru declarații sunt deocamdată neclare. Putem presupune, spre exemplu, că ele ofereau materialul de plecare pentru un scurt metraj pe teme educative, dar, prin faptul că el a subliniat apăsat În textul uneia dintre declarații tocmai cuvintele „cele declarate sunt conform cu adevărul“, se conturează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
litere mari, negre. SFÎNTA MĂNĂSTIRE IZVORUL TĂMĂDUIRII DIN X JUDEȚUL Y MUNȚII Z. Era prima dată când Grințu se hotăra să arate acest document cuiva. Venise să facă pe conciliatorul Între Ana și Gelu și se trezi vorbind despre partea neclară a genealogiei lui: branșa dinspre mamă. Ea, absentă, Îl Întrebase dacă aude greierii. Era trecut de miezul nopții și, de la Înălțimea ferestrei dinspre curte a mansardei ar fi fost de presupus că nu pot fi auziți. Își Încordă auzul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sau HAUM; 14. Apariția capacității temporare de vedere astrală prin pleoapele închise (ale corpului fizic). REZOLVARE: direcționăm prin comenzi mentale și verbale, deplasarea corpului astral (subconștientul) spre destinația aleasă (se urmărește părăsirea imediată a corpului fizic); 15. Amintiri fragmentare și neclare la finalul călătoriei astrale. REZOLVARE: urmărim să ne îmbunătățim nivelul moral; la revenirea în corp îl păstrăm pe acesta nemișcat câteva minute (mișcarea acestuia aduce în creier noi informații despre aceste deplasări, informații ce înlocuiesc în prim plan pe cele
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
În timp ce pe cealaltă mi-o treceam prin părul Încâlcit, ca scos din pernă. Gura Îmi atârna, deschisă, deloc atrăgător, și aveam machiajul Întins sub ochi. Arătam la fel de vulgară ca Paris, minus corpul și țoalele ei super. Silueta din fundal era neclară; la o cercetare mai atentă, era În mod evident un bărbat cu un cearșaf În jurul taliei, dar era imposibil să-l identifici. Era Sammy, bineînțeles - nenorocitul ăla de fotograf petrecuse cinci zile În cap cu el și știa foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
teanc de fotografii în mână. Rolff termină de dactilografiat paragraful, apoi își ridică privirea. Dudley îi împinse în fața ochilor o fotografie. Rolff spuse calm: — Nu. Mal făcu turul mesei și se uită la fotografie mai de aproape. Era o poză neclară, în alb-negru, și reprezenta o adolescentă dezbrăcată și cu picioarele rășchirate. Dudley citi dedicația de pe spate: — „Lui Lenny. Ești cel mai tare! Cu drag, de la Maggie, la Minnie Robert’s Casbah, 19 ianuarie 1946.” Mal își ținu răsuflarea. Rolff rezistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dar deschisă. Lucarna dădea spre o potecă pietruită și un gard viu înalt, ce separa domeniul De Haven de casa învecinată. Danny se duse acolo, se lăsă pe vine și ascultă. Cuvintele ajungeau la el filtrate printre tusete și întreruperi neclare. Distinse strigătul unui bărbat: „Cohen și lacheii lui fershtunkener ar trebui mai întâi s-o ia razna!” Apoi se auzi vocea lui Claire: „Totul e să știi când anume să strângi șurubul”. Cineva cu un accent moale: „Va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de bandaje. Majoritatea fotografiilor erau de grup și fuseseră luate de la distanță, de undeva de deasupra. Unele reprezentau secțiuni mărite, în care fețele se distingeau mult mai clar. Calitatea tuturor era excelentă - FBI-ul știa meserie. Buzz observă câteva fețe neclare, multe prea albe, în primele cadre - imagini din mulțime în primăvara lui ’43. Urmări șirul de fotografii de-a lungul peretelui, sperând să-l descopere pe Coleman fără bandaje, pentru a identifica asasinul iubitor de șobolani în persoană. Zări câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
unei echipe de luptători care se Întorcea victorioasă din bătălii Îndepărtate. Zgomotul lor ritmic și adânc ajungea până la 30 de kilometri de templu, iar sunetul venea parcă de pretutindeni. Lui Ștefănel i se păru că bătăile tobelor Însoțeau o melodie neclară, dar plină de forță. Știa că În tobele din Turnul Celor Cinci Pagode erau o expresie a Ritmului vieții. Iar Ritmul noii lui existențe Îi cerea galop. Singur pe drumurile pustii ale munților Shaoshi, Ștefănel gonea repede. Tot mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care navigase de la Istanbul, și nu recunoștea nici aerul rece și sărat al brizei, nici siluetele fantomatice ale insulei San Giorgio și cele care se ghiceau ceva mai departe, ale Palatului Dogilor și ale Campanilei. Parcă intra Într-un tărâm neclar și provizoriu, lipsit de viață și de substanță. Un tablou fără culori și fără linii. Un joc de alb și gri, de ceață și valuri. Totul i se părea cu atât mai ciudat cu cât, deocamdată, nu avea voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
albă pe care scrie „Spavin & Muskett: avocați și comisionari sub prestare de jurământ“, cu adresa Gray's Inn Road, Londra. Se uită la fotografia de pe pașaport. Un tânăr cu părul negru privește spre aparatul de fotografiat cu figura atât de neclară, încât abia se distinge. Nu prea seamănă cu ce văzuse el. Ar putea fi oricine altcineva. Pune documentele în buzunar și pornește înapoi spre misiune. Înainte de a fi ajuns la capătul străzii, i se conturează deja o idee în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
prea politicoși să i-o spună, dar este evident că tovarășii lui sunt îngrijorați din această cauză. În cele din urmă, cineva reușește să transmită un mesaj emirului local. Jonathan este pe jumătate adormit în simulacrul de biserică, ascultând fragmente neclare despre producția medie de vată dinaintea războiului, când un vaiet de trompete anunță sosirea lui El Hajj Idris Abd’Allahi, care, deși supusul lui Dumnezeu, este stăpânul de drept al tuturor câmpiilor dinspre nordul și estul râului, cât poate acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în povârnișul Lizard’s Back și peste ținut departe, în timp ce stratul de noroi cade dedesubt ca niște stele. Apoi, la fel de subit cum a început, zborul se oprește și el poposește o secundă deasupra taberei expediției, chipurile se înfioară și devin neclare pe măsură ce este aruncat înapoi, aspirat prin moalele capului în trupul său, acum acoperit într-un noroi dur, o formă argiloasă în interiorul căreia totul este topit, fără formă și curge. Zace acolo mai multe ore sau zile, în timp ce torțele ard și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
însetat de cunoașteri Ce-i supt de vârtejul, vârtejul devenirii Dar nămolosul cer prinse a se limpezi. Măritul Soare se caută la obârșii. După multe încercări, copleșit de ambiții Apare(ca ntr-o mare pictură parfumată) Un mândru curcubeu în împrejurări neclare. Ce se sprijină sonor de-un colț bătrân din Geea. în creerele noastre, copleșitoare surse Țipă memoria, milioane de curse Memoria noastră ce astăzi programase Albă hiperconștiință universală. Simțire de Om Mi-e dor de simțirile tale ce fermecau văzduhul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
un răspuns pentru asta și îmi dau seama că el doar a citit semnele. Îl implor să-mi ofere un indiciu: — Această „ea“ voi fi eu? Voi muri la naștere? Omul scutură din cap și spune că imaginea e prea neclară în acest moment. Nu poate să-mi spună mai mult. După ce omul cu un singur ochi pleacă, încerc să uit previziunea. Îmi spun că el nu poate dovedi ceea ce mi-a spus. Spre deosebire de Nuharoo, care e o budistă ferventă, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
păr de pe cap și chiar, tăvălit prin praf ca vai de lume, un ochi de care atârna ca o ață ceea ce ați Învățat voi la anatomie că se numește „nervul optic”. Situația juridică a acelui loc de casă a rămas neclară și-n ziua de azi. Rudarul avea acte pe pământ, dar cu două sute de metri mai la deal, moștenitorul avea și el dreptul, după legile noi pentru care muriseră martirii Revoluției, să-și recapete proprietatea, iar În hârțoagele primăriei, terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În Kyoto, oamenii erau neliniștiți după incidentul de la Templul Honno. Cei doi generali superiori ai lui Nobunaga, Shibata Katsuie și Takigawa Kazumasu, erau departe; Tokugawa Ieyasu se retrăsese în provincia lui natală; angajamentele lui Hosokawa Fujitaka și Tsutsui Junkei erau neclare; iar Niwa Nagahide se afla la Osaka. Zvonul că armata lui Hideyoshi sosise în Amagasaki, lângă Kyoto, se răspândi ca vântul în dimineața zilei a unsprezecea. Multora nu le venea să creadă. Mai circulau și alte zvonuri - că Seniorul Ieyasu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iar soldații care pășeau peste trupurile neînsuflețite ale camarazilor lor intrau într-un spațiu de dincolo de viață și moarte. Acest lucru era valabil atât pentru ostașii lui Hori, cât și pentru cei din clanul Akechi. Situația din vârful muntelui era neclară, dar și aici se întâmpla ca un strigăt de victorie să fie urmat rapid de o înfrângere. În timpul luptei, răcnetele scoase de unitatea lui Matsuda se schimbară cu repeziciune, devenind asemănătoare sunetelor unui copil mic, între suspine. Optimismul se transformase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
afla intențiile, iar un mesager fusese trimis deja la vechiul shogun intrigant, Yoshiaki. În sfârșit, se spera că, la momentul potrivit, clanul Mori urma să-l atace pe Hideyoshi din spate. Acesta era planul, dar atitudinea lui Ieyasu rămânea complet neclară. Și cu toate că era ușor să ispitească inconsecvențele lui Yoshiaki, erau foarte puține speranțe de a convinge clanul Mori să se alăture cauzei lor. Și nu numai atât, dar Gamo Ujisato, omul pe care trebuia să-l atragă Nobutaka, era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
indignarea spre ofițerii din jurul lui. Mai întâi așezați, apoi în picioare și, în sfârșit, umblând de colo-colo, războinicii din jurul lui Katsuie nu se putuseră calma câtuși de puțin. Ordinele lui le fuseseră transmise de câte două-trei ori, dar răspunsurile rămăseseră neclare. — De ce sunteți toți așa de buimaci? întrebă Katsuie, dojenindu-i pe cei din jur. Liniștiți-vă! Părăsirea posturilor de luptă și răspândirea de zvonuri și de bârfe nu fac decât să-i deruteze și mai mult pe oamenii noștri. Oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]