2,130 matches
-
Dar, perorând, îndoiala mi se și infiltrase în inimă încît tăcui. Poate că ea nu pusese nimic între ghilimele, poate că nu rânjise răsfoind caietele, poate că aceste caiete nici măcar nu fuseseră răsfoite cu dispreț, ci doar cu grabă, gelozia, nedumerirea fiind singurele sentimente care o ghidaseră? mă întrebai privindu-i palma pe care continua s-o țină pe obrazul lovit. Își plecase fruntea și din când în când își strângea genunchii ca și când i-ar fi fost frig, se încheia învelindu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
N-ar îndrăzni el să acționeze pe cont propriu în astfel de chestiuni. Ideile sânt ale lui I. C." "Și ale Anei Pauker", zise Salanțiu. "Da, ale acestui grup, ai dreptate'", zise Vaintrub. Micu izbucni în râsul său sincopat, interminabil, stârnind nedumerire. "De ce rîdeți?" zise Matilda. El însă nu-i răspunse, se ridică, se apropie de mine și îmi șopti să-i spun unde e baia. Între timp se strânsese totul de pe masă și Ana aduse farfurii pentru tort și fructe. Nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-l dea la un leagăn, la copii abandonați, pe urmă a zis nu, mai bine îl arunc într-o prăpastie. Întrebați-l!"' Ceea ce mă uimea mereu era humorul ei, din tonalități imposibil de descris! Un humor popular, compus din uluiri, nedumeriri, invitații să contemple și alții ceea ce i-a fost dat ei să-și audă urechilor... "O fi glumit, v-oți fi certat", zise Tasia simplu. "O fi băut și el un pahar mai mult!" zise și șeful clanului împăciuitor. Stați
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
glas, dar bineînțeles nu aceeași bună dispoziție jovială de atunci. Mi-a rămas din acele trei luni petrecute la Securitate, pe lângă un sentiment insuportabil de mare neliniște, pe care numai munca istovitoare din mină l-a mai atenuat, și o nedumerire. De unde învățaseră acei băieți, care mai toți erau cam de aceeași vârstă cu mine și păreau toți ori de pe la țară, ori fii de muncitori, tortura rafinată cu ajutorul unui interogatoriu? Cine le desvăluise astfel de secrete, care nu se coc decât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se păru că avea un gust insuportabil de motorinolaringologie cum spunea Vintilă, începui să urlu, cîntînd: Mă vei uita, căci și uitarea E-nscrisă în legile omenești...". Și mă aplecai spre ea foarte aproape și îi văzui într-o clipă, cu nedumerire, chipul lipsit de farmec, pe care îl iubisem atât de mult și care nu-mi mai spunea nimic... Ea surâse deodată la această apropiere, și deodată farmecul îi reveni și începu și ea să cânte. Nu mai era însă ridicolă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trăiască împreună cu mine, să-și înghită în fiecare zi supa cu ochii la un străin care stătea în față pe scaunul tatălui ei, alături de maică-sa, cu expresia ei de triumf pe chip, care n-ar fi simțit nimic din nedumeririle fetiței, nimic din sciziunea clipelor în gândirea ei inocentă, sciziune însă care cu timpul avea să devină traumă, umbră peste copilărie și adolescență, scepticism în viață, când ea însăși vrea să se mărite? Există ceva curat în iubire? De ce se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
deruta... N-aveam însă de ce să mă plâng, fiindcă avusesem totuși la timp revelația disarmoniei vieții în care eram atras. Putea fi și mai rău, ba chiar răul total, adică să nu am nici o revelație, să trăiesc într-o perpetuă nedumerire și suferință și să mă trezesc prea târziu, când n-ași mai fi avut douăzeci și șapte de ani, ci patruzeci sau șaizeci. Se poate oare muri cu gândul că viața ta a fost un lung șir de eșecuri? Numai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu un îndemn pentru mine să încerc să nu fiu ca ei, fără a deveni trufaș. O să moară mâine-poimâine și n-o să știe de ce a trăit!" Și mâna îi coborî și se uni cu cealaltă sub formă de cruce și nedumerire. "Nu te mai chinui să afli de ce sânt așa cum sînt! Vezi-ți de tinerețea ta! Nu se termină pământul cu nimeni, dar e păcat că suferi când te știi în inima ta curat. L-am ghicit de la început... Cu mine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Silvia mea stătea la masă cu un străin și trebuia să vadă apoi cum e dusă la culcare și mama ei se retrăgea în dormitor cu acel străin. Astfel, singurică, fetița mea trebuia să adoarmă de fiecare dată cu o nedumerire în sufletul ei inocent: unde e tata? Și mama, ce face ea acolo cu omul ăla și nu doarme cu mine? Cum se apăra ea de această nedumerire? Putea ea apoi, în timpul zilei, să mai fie veselă și încrezătoare? Mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Astfel, singurică, fetița mea trebuia să adoarmă de fiecare dată cu o nedumerire în sufletul ei inocent: unde e tata? Și mama, ce face ea acolo cu omul ăla și nu doarme cu mine? Cum se apăra ea de această nedumerire? Putea ea apoi, în timpul zilei, să mai fie veselă și încrezătoare? Mai putea ea surîde? Tandrețea ei spontană mai putea țîșni? Și să se adreseze cui? Tatăl nu era aproape și venea s-o vadă doar duminica, iar pe mama
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ajuns departe, domnule Blayney, de când ne-am întâlnit ultima oară. Prim-ministru și comandant-șef al formelor armate. Nu primi un răspuns imediat. Bărbatul care-l privea de sus avea o expresie mohorâtă pe fața netedă, cu o undă de nedumerire. Blayney părea mai în vârstă decât îl amintea memoria Gosseyn pentru Gosseyn Trei. Și trupul, care fusese mai solid, era mai suplu. De parcă mai multe mese fuseseră sărite sau poate avusese loc o reajustare chimică la o perioadă de tensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
în receptor, că va trebui să avem o discuție între patru ochi. Și, acum că ai descoperit nimicnicia universului, poate că acesta ar fi momentul potrivit. La celălalt capăt al firului se auzi un sunet. Părea să fie expresia unei nedumeriri. Cuvântul rostit, dacă putea fi numit astfel, era o combinație de h-uri și n-uri, și o vocală, sau două, trei... Și se auzi cam așa: - Huhnnuhhn? Tonul părea interogativ. Gosseyn nu încercă să facă o traducere exactă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
în restaurantul în care se aflase cu două ore mai devreme, judecând după timpul său interior. - Ce-ar fi putut avea ființele Troog în mintea lor favorizând o întâlnire între Gilbert Gosseyn și o tânără femeie de pe altă planetă? Din nedumerirea sa se contură o altă întrebare. Pe aceasta o rosti cu voce tare: - Se pare că ai dorit să primești o asemenea fotografie. De ce? - Am hotărât de mult, după ce am auzit despre toate planetele de acolo - făcu un semn cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
opusul conceptului Semanticii Generale: "Cuvântul nu este obiectul. În cazul acesta, nu era femeia." Gândul i se întoarse la observația că tânăra femeie ar putea să rămână într-o relație permanent anormală cu planeta ei natală. Și, din nou, vaga nedumerire că ființele Troog puteau să creadă că orice femeie cu nume asemănător ar putea să fie la fel de atrăgătoare pentru el... Cu aceasta - hotărârea! Simplu, și direct, Gosseyn acționă. Făcu imediat o fotografie mentală a Strellei și o transmise imediat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
punct? Și apoi, pe măsură ce realizăm câte un punct, vom reuși să căpătăm încredere; și totul se va sfârși cu bine. Urmă un moment de tăcere. Purtătorul de cuvânt se holba la el. Ochii lui enormi aveau o expresie ciudată, de nedumerire și surpriză. Cum stătea acolo, lui Gosseyn îi veni o idee ciudată: nu cumva individul acesta nu era autoritatea supremă? Într-un fel, el pornise cu ideea preconcepută că va sta de vorbă cu ofițerii de rang superior. Să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
reacție Talamică. Cum stăteam acolo, după ce-și reveni din anxietatea de moment, făcu aceleași testări care, când se trezise prima oară... fuseseră așa de derutante... și a doua oară, când capsula se aflase la bordul navei Troog, îi evocaseră nedumerirea. De data aceasta, testările erau pentru a se asigura că se află într-adevăr în capsulă. Așa părea să fie. Pentru că, atunci când ridică mâinile, întâlni tavanul tare, metalic, la câțiva centimetri deasupra lui; și se părea că stă întins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Ia vezi mai bine la pagina 21...“, a insistat Mihnea, privindu-mă la fel de ciudat. Acum toată lumea se uita la mine, și Maria, și tânărul Lupu. Și eu aș fi făcut-o, dacă aș fi rămas undeva pe-afară. Privind cu nedumerire fotografia, Alexandru simte dintr-odată cum propriul său obiect începe să se întărească și să pulseze în pantalonii prea strâmți. Îi desface și, intrat într-un fel de transă din care, cu cât încearcă mai mult să se smulgă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bătălie. O luptă identitară, contra alterității - cum ar fi spus colegii mei. Încă din ușă, mi-am dat seama că n-o să fie ușor. Portarul moțăia cu capul pe brațe. S-a trezit și, într-un acces de iritare și nedumerire lesne de înțeles, a sărit din gheretă și m-a luat la rost: „Matale ce cauți aici?“ „La bibliotecă.“, i-am răspuns. „S-a terminat orele, studenții nu mai are voie să intre!“ Omul avea întrucâtva dreptate. După ora șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bibliofile, nu cred că ați bătut atâția kilometri doar pentru o «biată revistă». Pe Dvs. vă interesează ceva, pe noi altceva. Interesele trebuie protejate, sunt o investiție. Niciodată nu putem fi prea siguri.“ „«Noi»?“, am zis, „Care «noi»?“ Simulam perfect nedumerirea. Inginerul vorbea prea bine, prea frumos, ceva nu era-n regulă. Câți ingineri ați întâlnit care să știe cuvântul „bibliofilie“? „Îmi spuneți povestea lungă și complicată cu Scurtu, și v-o spun și eu pe cea cu «noi».“ „Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unei noi sesiuni a Adunării Generale a Societății Națiunilor, însă fără participarea lui Nicolae Titulescu care era “plin de talent, energie și reprezenta apărătorul tratatelor de pace“. Revista “Revue d’ histoire diplomatique“ în numărul 4 (octombrie - decembrie 1936) își exprima nedumerirea în legătură cu demiterea lui Titulescu care dăduse naștere la o “stupefacție generală”. Constatăm că presa franceză a acordat o atenție majoră momentului demiterii lui Nicolae Titulescu, majoritatea periodicilor subliniind personalitatea și prestigiul acestuia. Cauza principală a înlăturării din funcția de ministru
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
Ganea exprima o veritabilă disperare, părea că aceste cuvinte le-a rostit fără să se gândească, orbește. Aglaia îl fixă câteva secunde exact cu aceeași uimire calmă, cu care mai înainte îl privise pe prinț, și această calmă uimire, această nedumerire, provocată de totala neînțelegere a ceea ce i se spunea, părea a fi în clipa aceea, pentru Ganea, mai îngrozitoare decât cel mai profund dispreț. — Ce să vă scriu? întrebă prințul. — Imediat vă dictez, spuse Aglaia, răsucindu-se spre el. Sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
foarte bine și scump îmbrăcată, dar neobișnuit de tăcută), nu numai că nu puteau înviora cât de cât discuția, dar uneori nici nu știau ce să spună. Așa că apariția prințului fu chiar cât se poate de potrivită. Anunțarea lui provocă nedumerire și câteva zâmbete ciudate, mai ales când, după figura uimită a Nastasiei Filippovna, toți își dădură seama că acesteia nici prin cap nu-i trecuse să-l invite. Dar, după primele clipe de surpriză, Nastasia Filippovna se arătă deodată atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
trepte, care nu erau mai mult de cincisprezece, până la capătul de jos al scării. Foarte repede, în cel mult cinci minute, cineva îl văzu pe cel căzut și un grup de oameni se adună. Băltoaca de sânge de lângă cap semăna nedumerire: omul s-o fi lovit singur sau „o fi fost un păcat“? Totuși, curând, unii își dădură seama că e vorba de o criză de epilepsie; unul dintre servitori recunoscu în persoana prințului pe unul dintre locatarii sosiți în timpul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și din camere - soții Ptițân, Ganea și generalul Ivolghin. Doamnele Epancin auziseră de boala prințului și de faptul că se află la Pavlovsk de-abia acum, de la Kolea, iar până în această clipă generăleasa se aflase într-o stare de grea nedumerire. Trecuseră deja trei zile de când generalul arătase familiei sale cartea de vizită a prințului, care îi insuflase Lizavetei Prokofievna convingerea fermă că prințul va sosi la Pavlovsk, pentru întâlnire, imediat după ce a lăsat această carte de vizită. Degeaba o încredințau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
răspunse prințul. — De-abia l-am recunoscut. S-a schimbat mult și... în bine. — Mă bucur pentru el, spuse prințul. — A fost foarte bolnav, adăugă Varia cu compătimire bucuroasă. — Prin ce s-a schimbat în bine? întrebă Lizaveta Prokofievna cu nedumerire, furioasă și aproape speriată. De unde ai scos-o? Nimic nu-i mai bine. Ce ți se pare mai bine? Nu-i nimic mai grozav decât „cavalerul sărman“! declară deodată Kolea, care stătuse tot timpul în picioare lângă scaunul Lizavetei Prokofievna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]