1,838 matches
-
leagă șiruri intratextuale la același nivel structural. Ele sînt echivalente cu operațiile de CONJUNCȚIE și DISJUNCȚIE între SUBIECT și OBIECT și, mai general, ele duc de la o stare inițială la una finală, care constituie contrariul sau contradictoriul acesteia (inversiunea sau negația sa). Dacă, pentru Todorov și Greimas, transformările sînt intratextuale și apar la același nivel structural, pentru unii naratologi îndeosebi cei ce au fost influențați de gramatica generativ-transformațională (van Dijk, Pavel, Prince etc.) transformările sînt intratextuale, dar leagă (de obicei) două
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
că "posedă secretul de a-și cîștiga vrăjmași noi și de a-și pierde prietenii vechi" (ceea ce se va dovedi că este adevărat), adăugînd narcisiac că e "bestie lacomă de lucruri delicate". Ego-ul și-l surprinde printr-o înșiruire de negații contrazise flagrant în final: "Eu nu sunt un erou, eu sunt un burghez; eu sunt [...] meschino comediante; eu am apucat școlile din vechime; eu nu sunt nici retor, nici poet; eu nu sunt democrat; sunt un om cu tabieturi și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cu uimitoare convingere intimă..."; Al George opinează că fiul ar reprezenta un construct edificat conștient prin negarea modelului generator: "este evident că Mateiu și-a conceput opera și și-a construit un personaj exterior și interior în oponență sau violentă negație a modelului patern..."; Barbu Cioculescu încarcă de răspundere doar personalitatea tatălui destinul lui Mateiu ilustrînd condiția progeniturii unui părinte cu personalitate covîrșitoare căruia a-i rezista sau a i te supune producea dezastroase deformări, psihologia deformată a fiului nelegitim avîndu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
vestejite, și de departe s-aude glas de lebădă..." " Pare că, fascinată, vremea iarăși își contenește mersul. Și în văzduhul fluid nici o adiere, în frunzișuri nici un murmur, pe luciul apei nici un fior..." În cazul unor portrete realizate prin aproximări și negații succesive, preluarea de către Mateiu a modelului patern nu mai poate fi pusă sub semnul îndoielii și trezește bănuiala de infracțiune... în familie: Broaște... destule "Nu era nici mare nici mic, nici gras nici slab, nici nalt nici bondoc, nici subțire
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de ex. accident sau crimă mascată). Biberi consideră că sinuciderea trebuie privită din trei perspective: biologică, psihologică și socială, ca "un act care presupune devierea unuia dintre instinctele cele mai puternic înrădăcinate ale structurii biologice". Sensul ei ar fi de "negație și catastrofă", întrucât ea revine la o negare a instinctului vital într-un moment existențial resimțit de persoana ca dramatic și fără o altă ieșire (suicidul ca unica soluție pentru evitarea suferinței). Durkheim (1897) definește suicidul ca fiind orice act
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
De asemenea, acceptarea ei implică un accent pus pe evoluție, iar faptul acesta scoate la iveală problema sensului evoluției. În legătură cu ultima problemă, C. Rădulescu-Motru susține că neadmiterea ideii evoluției energiei conduce către negarea faptului conștiinței. Cum nu putem accepta această negație, conștiința fiind un fapt de evidență, trebuie să acceptăm ideea evoluției. Această idee reprezintă al doilea postulat al personalismului energetic. Direcția evoluției, la început întâmplătoare, devine necesară. Mecanismul evolutiv al realității originare (energiei) presupune o direcție primitivă. Noi nu putem
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și destinul nu semnifică prin ele însele, ci subordonat acestui concept și doar în sensul determinării operațiilor logice pe care aspectul său formal le propune. Ordinea oarecum inversă a operațiilor din schema "intelectuală" a conceptului de care ne ocupăm întâi negația, apoi afirmația are un anume înțeles. Inițial, determinismul prin finalitate are o valabilitate limitată, iar valorizarea sa într-un sens universal urmează extinderii sale la un spațiu care nu-i aparține de la început și pe care nu îl va stăpâni
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
spațiu care nu-i aparține de la început și pe care nu îl va stăpâni decât păstrând diferența acestuia față de ordinea semnificată inițial. Operația de extindere reprezintă aspectul formal concentrat al determinismului prin finalitate. Prin urmare, ea închide în sine și negația valabilității nelimitate a determinismului prin cauzalitate și afirmația universalității ordinii finale, adică operațiile logic-formale, desfășurate istoric, ale determinismului prin finalitate. Operația de extindere a acestui concept la un domeniu care nu făcea inițial parte din aria sa de aplicabilitate are
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
desprins de natură (idealul nu poate fi găsit în natură). Mai mult, el este cadrul (ne-natural) în care se formează personalitățile individuale, deși, pe de altă parte, el nu ar avea temei în lipsa acestora. Idealul are, primordial, sensul unei "negații" a realității energetice naturale, a tuturor formelor bine constituite ale acesteia, propunând o configurație originală a aptitudinilor. Personalitatea tip (a individului) exprimă a doua operație din schema formală a determinismului prin finalitate, legată de extinderea finalității asupra naturii: afirmarea unității
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de viața luată în sens biologic și se încadrează într-o viață culturală; dar nu pentru a o confirma pe aceasta, în măsura în care ea se confundă cu "socialul" care a omorât viața însăși, ci pentru a o asuma ca obiect al negației și, desigur, dar numai indirect, al afirmației finale, al reinsti-tuirii unei valori prin "mine", acum. Vocația personalist energetică reprezintă omul împlinit în condiția sa cosmică și istorică; "ipostaza de excelență a umanului" de la Nietzsche poate reprezenta omul împlinit în ordine
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
totuși puterea de a arăta calea prin care reacțiunea (retragerea resentimentară din fața vieții) se poate transforma în acțiune. El doar răstoarnă valorile; supraomul le transmută. După socotința lui G. Deleuze, omul superior acceptă încă afirmația incompletă care nu cuprinde și negația, anume afirmația măgarului: I-A (în germană ja înseamnă da!). Toate deosebirile dintre omul nobil (legiuitorul, noul filosof, aristocratul) și vocația personalist energetică sunt potențate dacă îl substituim pe cel dintâi cu "omul superior", schițat mai sus. Dar tocmai din
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o frumoasă imagine poetică, o antiteză care simbolizează gestul de ironie al unui temperament de artist. În supraomul lui Nietzsche, personalismul energetic poate găsi o comparație, dar în nici un caz o definiție"256. În ambele filosofii avem un joc al negației și afirmației care actualizează conținuturi de viață în formele îngăduite de întregul spațiu de existență și experiență pe care omul îl deschide în lume. Referința accentuat axiologică a supraomului, sau cea accentuat ontologică a vocației nu așază noi limite acestor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Dacă ea ar fi dominat natura pentru a o purta către corelațiunea de personalitate, atunci ea s-ar fi confundat cu o ordine de fatalitate (nu doar de finalitate). Persoana umană nu este, așadar, un fatum, un destin "natural". Această negație este întemeiată, în personalismul energetic, prin afirmarea ordinii de finalitate, în esență non-naturală, adică umană, întrucât ea capătă îndreptățire existențială prin apariția omului. Cele două ordini (de finalitate și de fatalitate) pot fi ușor confundate. Și, de fapt, teoriile care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
paradox: „Apropierea în dragoste -«înc-o gură» - este în esența ei o inversă depărtare, ca până la lumea stelelor” (despre Floare albastră, unde autoarea ia ad litteram o traducere defectuoasă a a-letheiei heideggeriene - stare de neascundere, clivaj al adevărului care conține o negație, nu negarea adevărului însuși, însă - drept„depărtare”). P.-M. urmărește îndeaproape și modurile poetice ale exprimării/ transfigurării „iluminatoare” a erosului eminescian, care depășește „grația naturală” a dragostei românești prin „cosmicitatea categoriei departelui”. În secțiunea mitopoetică, dedicată Luceafărului, premisa e curioasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
și, bineînțeles, cu atât mai puțin mediului academic. Cartea este adresată publicului larg, necunoscător în domeniu și incapabil de a discerne între fals și adevăr, între mistificare și certitudine, amator în schimb de tălmăciri și răstălmăciri, de acțiuni demolatoare și negații publice, care să satisfacă gusturile ignorante și vulgare. Din această perspectivă maniera demolatoare este deja una consacrată. În primul rând prin metodele evocate mai sus, adică, de la minimalizarea personalității și bagatelizarea operei sale, până la sugestia de plagiat și, în al
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Că și-n mormânt va sta cu nasu-n sus....” (Unui îngâmfat). Dar T. depășește gluma de moment: „Doamne, da, imperiul cade/cu toți șovinii, roi?/ O-ntrebare-nsă mă roade-/ De ce cade peste noi?” (Căderea imperiului), obținând adâncimea reflexivă a negației. El convinge astfel că trece pragul comicului circumstanțial. Foarte personal e și volumul De ce v-ați dus de-acasă? (1991), ce cuprinde „convorbiri nostalgice cu unii moldoveni statorniciți în Moscova temporar sau pentru totdeauna”. A scris și cărți pentru copii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
le correnti antijunimiste (1943), Alecsandri (1946) va trece la lucrări ample, ca Grammatica della lingua romena (I-III, 1949), Storia della letteratura romena (1955) și Novecento letterario romeno (1966). Receptarea scrierilor sale în România a cunoscut atât contestarea, ba chiar negația, îndeosebi prin G. Călinescu, cât și abordarea atentă, echilibrată a meritelor pe care le au. Recenzând Storia della letteratura romena, G. Călinescu crede că autorul ei este „un «profesor» în cel mai peiorativ sens al cuvântului, plin de precepte, compilativ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
călător / Și nici n-am timp ca să mor; Ieși, mândruță, până-n prag, / Să vezi dorul cum mă poartă!"161 Refrenul, ca primum movens al spațiului textual, este reluat de comparațiile-ornament sau de paralelismul analogic care, prin intermediul conjuncției adresative ci, neagă "negația" unor trăiri: "Foaie verde ca lipanul / Tot suind la mândra dealul / Mi s-a despotcovit calul, / Dar nu-i vina calului, / Nici a potcovarului; / Ci-i vina mândruței mele, / C-a pus casa-n locuri grele / Și nu pot merge
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
închideri ce se deschide ca pulsația ei (...). Amândouă înseamnă "măsură"; dar pe când timpul aduce măsura exterioară, așadar măsurătoarea (...), temporalitatea înseamnă măsură interioară."23 Plecând de la dihotomia timp pozitiv / timp negativ, "temporalitatea" a fost considerată "discontinuă" deoarece "timpul negativ, timp al negațiilor și rupturilor, al implicațiilor negative sau excluderilor, se succede alternativ cu timpul pozitiv, instalând propria sa discontinuitate, iar, fiecare timp este urmat de un timp invers".24 Universul temporal discontinuu, fragmentat, a fost numit "prototemporalitate", ca timp primordial, iar "cotemporalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sau se constituie ca un cuvânt morfem în anumite situații. Laurențiu Șoitu remarcă faptul că numai ,,categoriile modale" pot reprezenta microcoduri gestuale autonome, deoarece acestea funcționează fără ajutorul vorbirii sau al enunțărilor gestuale de ordin mimetic (așa de exemplu microcodurile negație vs afirmație sau al agenților de circulație bazate pe interdicție vs autorizare). Statutul unor asemenea categorii modale privilegiate este dat de faptul că aceste coduri presupun comunicarea, dar și posibilitatea de schimbare reciprocă a interlocutorilor, așa încât unul neagă sau afirmă
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
discours: „ presupozițiile sunt tipuri speciale de conținut Înscrise În enunțuri. Ele au următoarele caracteristici: 1) Corespund unor realități cunoscute deja de către receptor (...), și constituie un fel de temelie pe care se eșafodează ceea ce este asertat... . 2) Nu sunt afectate de negație”” <ref id = "23" > Charaudeau, P., Maingueneau, D. 2002, p. 468 </ref> (traducerea mea). Foarte utilă, din perspectiva Înțelegerii raporturilor dintre cele două entități, este abordarea lui Ducrot. El identifică trei componente semantice ale unui enunț: ceea ce este spus, ceea ce este
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
aici, doar la un alt nivel/standard de viață al cetățeanului simplu, iar printr-un alt context al receptorului la o altă situație existențială decât cea prezentă. Enunțul lui P, despre care aflăm că este profesoară, este deschis de o negație explozivă, Însoțită de elemente paraverbale care exprimă uluirea: Nuu! Este uluirea care reflectă prăpastia dintre așteptările sale (construite pe o anumită perspectivă asupra contextului general și asupra contextului receptorului și emițătorului) și semnificația enunțului pe care tocmai Îl receptase. Printr-
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
verbal, inclusiv cu particularitățile paraverbale ale acestuia) și a canalului vizual (în observarea gesturilor, a mimicii, a posturii, a ținutei interlocutorului; în oferirea de feedback prin anumite gesturi, printr-o mimică sugestivă sprâncenele ridicate întrebător sau neîncrezător, mișcarea capului corespunzătoare negației sau afirmației etc. ; în semnalarea dorinței de a interveni în discuție sau a sugestiei transmise locutorului de a-și încheia intervenția etc.); contextual, pot fi valorificate și alte canale de exemplu, canalul olfactiv poate fi cel prin care se transmit
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
ale fenomenelor psihice morbide. Actul hermeneutic este în același timp o metodă subtilă și prețioasă, dar și riguroasă de descifrare a „simbolicii alteralității psihice”. Mai mult decât atât, explicarea „patologicului” ne deschide calea înțelegerii „normalului”, prin faptul că alteralitatea este negația dialectică a normalității, sau, altfel spus, că nebunia este „negarea” sănătății mintale 2. În felul acesta, din punct de vedere metodologic, redescoperim boala psihică dincolo de punctul de vedere medico-psihiatric, ca pe o experiență sufletească trăită a alteralității persoanei umane. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
suportabile atunci când bolnavul este puternic motivat de alte griji, sau de o sursă puternică de interes pentru viață. Adesea simptomele preclinice, în cazul unei afecțiuni grave (cancer, leucemie, TBC, SIDA etc.) nu sunt luate în considerare, printr-un mecanism de negație din partea bolnavilor. În alte situații, simptomele minore, nesemnificative, ale unor afecțiuni neimportante, sunt exagerate sau însoțite de panică, mergând sau ajungându-se la instalarea unor grave tulburări nevrotice cu consecințe nedorite. Al doilea aspect care se discută este atitudinea bolnavului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]