3,146 matches
-
poate fi exprimat prin afirmarea sau negarea anumitor expresii. Orice propoziție descrie o anumită stare de lucruri. Ea este adevărată ori de câte ori starea de lucruri pe care o descrie există, este reală. Deoarece propoziția este o expresie care are sens și negarea ei va fi o expresie cu sens, adică o propoziție. (De exemplu: „Napoleon nu a câștigat bătălia de la Austerlitz.“) Adevărul logic și contradicția logică nu descriu o stare de lucruri, adică nu sunt propoziții, în sensul restrictiv în care este
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pasaje va conduce la punerea pe același plan a stărilor de lucruri atomare care există cu faptele precum și a propozițiilor elementare cu propozițiile. Avem prin urmare bune temeiuri pentru a contesta atât afirmația că propozițiile elementare sunt „imagini“, cât și negarea ei. În scurta prezentare a vieții, personalității și operei fostului său profesor, scrisă la puțin timp după dispariția lui, G. H. von Wright nota: „Tractatus-ul lui Wittgenstein poate fi socotit o sinteză a teoriei funcțiilor de adevăr și a ideii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
funcțiilor de adevăr și a ideii că limbajul este o imagine a realității.“58a Întrebarea este însă tocmai cum e posibilă o asemenea sinteză. Nu am întâlnit și nici nu pot oferi un răspuns bun la această întrebare. Afirmarea sau negarea caracterului descriptiv al propozițiilor elementare conduce în egală măsură la dileme. S-a subliniat adesea că Tractatus-ul reprezintă o lucrare greu de înțeles. În lumina TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 157 considerațiilor de mai sus ne putem întreba însă dacă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că „are în vedere ceva“ printr-o expresie a limbajului. Kripke crede că Wittgenstein nu a formulat „argumente și concluzii în maniera convențională“ deoarece, în acest caz, lui i-ar fi fost greu să ocolească formulări care ne apar drept negări sceptice ale afirmațiilor noastre obișnuite, o situație pe care o ilustrează bine cazul lui Berkeley.61 În mod evident, Kripke crede că dacă Wittgenstein a refuzat să dea o ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 301 formulare teoretică sistematică vederilor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
opunîndu-se, în mod just, opiniei excesiv obiectiviste care concepea limba ca o realitate autonomă, ca un organism independent de indivizii vorbitori, Croce a ajuns la o exagerare de sens contrar prin considerarea limbii ca un fenomen numai subiectiv și prin negarea oricărei obiectivități a limbii ca sistem dat pentru vorbitor. Potrivit concepției lui Croce, omul poate obține în pro-cesul cunoașterii pe de o parte o cunoștință intuitivă și, pe de altă parte, o cunoștință logică. Cunoștința logică este rezultatul activității rațiunii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Graniță între Republica Vandana de Nord și Bulgaria, așa numitele C.C.p.A.V.R.ș.t.m.G.C.d.G.î.R.V.d.N.ș.B. sau, mai pe scurt C.C.V.d.N.B.. Dincolo de frumosul gard de sârmă electrificată, în Vandana de Nord, s-a trecut de la tactica reacționării prin negare vehementă a știrilor venite de peste granița din sud la ignorarea lor totală. Dar eforturile diplomatice între cele două republici surori pentru lămurirea acestui subiect atât de spinos sunt în toi, iar singurul punct de frontieră rămas deschis este traversat tot
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
în rest cînta. Îmbătător. Natură pură și siluetă brîncușiană. Părea să se cunoască bine pe sine și stăpînea zborul perfect, în timp ce eu mă tîram pe pămînt. Mă învăța cum să fiu mai aproape de Dumnezeu, cum să nu mai trăiesc în negare, să accept provocarea. Filosofia păsării este cea mai înaltă filosofie. Ceea ce simțurile și corpul nostru nu pot face poate ideea de pasăre, care le transcende. Astfel bucuria mea era mare, iar înlăuntru încolțea speranța că suntem mai mult decît un
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
-lea întruchipează exemplul perfect al unei vieți trăite la umbra martiriului și al unei educații populare având drept finalitate sfințirea Numelui lui Dumnezeu. Aceasta nu este decât încercarea supremă la care îi este dat uneori omului să acceadă. Ea este negarea absolută a lumii de aici, a realității materiale în ansamblu și a tot ceea ce este uman în om, a tuturor sentimentelor și dorințelor lui. Îl îndeamnă pe om la înfrângerea tuturor ispitelor de aici pentru a se devota pe deplin
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Experiența sfințirii Numelui lui Dumnezeu îi determină pe gânditori să conștientizeze faptul că nu doar momentul martiriului este o încercare, ci fiecare clipă a vieții, care este ocazia unui martiriu la scară mică. Moartea martirului nu este decât culmea unei negări experimentate și deprinse în viața cotidiană prin rezistența la dorința de hrană, de plăcere, la exploatarea naturii pentru a procura confort ființei umane. Astfel, păcatul este legat de plăcere, iar viața religioasă de suferin ță. Prin urmare, pocăitul suferă în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
erau supraviețuitori. Între 1948 și 1952, 720000 de persoane imigrează în Israel, din care mai mult de jumătate sunt tot supraviețuitori. Această "distrugere" este percepută de constructorii tinerei țări ca o înfrângere evreiască opusă codului moral al sionismului, bazat pe negarea diasporei și pe eroismul oamenilor noi ieșiți din poporul evreu, a căror istorie începe în Europa de Est și își atinge apogeul prin noul stat. Ea servea întru câtva drept fundal pentru a pune în evidență izbăvirea sionistă. Retorica sionistă, inspirată înainte de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
negaționismului. Precum Mahmud Al-Safadi, militant al Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei, recent eliberat dintr-o închisoare israeliană, care-i scria președintelui iranian Mahmud Ahmadinejad, alăturându-i-se răposatului Edward Said: În privința luptei poporului meu pentru independență și libertate: poate considerați negarea Holocaustului drept o expresie a sprijinului față de palestinieni? Și aici vă înșelați. Noi luptăm pentru existența și drepturile noastre și împotriva nedreptății istorice care ni s-a făcut în 1948. Nu vom obține victoria și independența negând genocidul comis împotriva
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Națională vota o lege prin care se recunoștea genocidul armean din 1915. Pe 21 mai, același an, legea Taubira ratifica recunoașterea de către Franța a comerțului cu sclavi și a sclaviei drept crime împotriva umanității. Iar foarte recent legea pentru penalizarea negării genocidului armean, votată pe 12 octombrie 2006 de cei numai 129 de deputați participanți la scrutin și prezențiaaaaaa, o foarte mică minoritate a reprezentării naționale, s-a adăugat unui ansamblu de legi memoriale specifice Franței, care contribuie la judiciarizarea scrierii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ales că deputații noștri recunoscuseră deja genocidul armean în ianuarie 2001 și nu se poate pretinde că în Franța negatorii acestui genocid sunt foarte mulți. Să faci presiune asupra Turciei pentru recunoașterea genocidului armean e un lucru, să legiferezi asupra negării lui într-o țară ca Franța, care nu a fost nici instigatoarea, nici locul acestei exterminări, e altceva. Franța s-a folosit de cauza armeană, cum făceau puterile europene în secolul al XIX-lea și la începutul secolului XX, pentru
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
apropierea între turci și armeni, denunțând totodată ceea ce suferise poporul său sub tânărul regim turc. Fusese târât de mai multe ori în justiție de către naționaliștii turci pentru că numise genocid masacrele comise sub Imperiul Otoman, dar se opunea legii care penaliza negarea genocidului armean, votată pe 12 octombrie 2006. Se trădează astfel tendința Occidentului de a-și repertoria "păcatele" și pe cele ale altora, în nesfârșita căutare a inocenței. O tendință totuși selectivă, memoriile evreiască, neagră, armeană, maghrebiană, musulmană, colonizată și altele
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
234-236 Lazăr, 201 Le Chagrin et la Pitié, 242 Le Juif imaginaire (de Alain Finkielkraut), 246 Leblanc, Marie, 259 Lebrun, Rico, 196 Legay, Jean, 243 Legământ, 15, 27-28, 30, 65, 113, 135, 162, 167 Legea din 12 octombrie 2006 (împotriva negării genocidului armean), 287-289 Legea din 23 februarie 2005 (evocând rolul pozitiv al prezenței franceze peste mări), 284 Legea din 29 ianuarie 2001 (recunoașterea genocidului armean din 1915), 287 Legea Gayssot (13 iulie 1990, sancționând contestarea crimelor împotriva umanității), 288 Legea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Graniță între Republica Vandana de Nord și Bulgaria, așa numitele C.C.p.A.V.R.ș.t.m.G.C.d.G.î.R.V.d.N.ș.B. sau, mai pe scurt C.C.V.d.N.B.. Dincolo de frumosul gard de sârmă electrificată, în Vandana de Nord, s-a trecut de la tactica reacționării prin negare vehementă a știrilor venite de peste granița din sud la ignorarea lor totală. Dar eforturile diplomatice între cele două republici surori pentru lămurirea acestui subiect atât de spinos sunt în toi, iar singurul punct de frontieră rămas deschis este traversat tot
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
a spus discipolilor care promiteau să-i continue opera: "Unul singur dintre voi m-a înțeles și acela greșit". Probabil că, parafrazînd un post-hegelian, dl. Croitoru și-a asumat și dînsul această etichetă, astfel încît știe cum devine treaba cu "negarea negației". Totuși, în pofida titlului cam bombastic, autorul scrie chiar pe coperta a patra: "Această carte nu neagă nevoia de reglementare în sectorul financiar sau în alte sectoare. Ea doar atrage atenția că pentru a conduce la rezultatele dorite, reglementarea trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
stânci. Cu picioarele umblăm, printre bolovani, după locuri în care să ne înfigem călcâiele pentru a păși în siguranță. Ne facem singuri curaj, spunându-ne că râpa din spatele nostru nu există, pentru că nu o vedem. Dar ignorarea sau mai ales negarea abisului e suprema eroare pe care o putem face cu privire la noi înșine. Să ne oprim o clipă din urcușul nostru zbuciumat. Să închidem pleoapele și să ne calmăm ființa, trăgând în piept din aerul tare al munților. Să lăsăm deoparte
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
greșit atunci când au vrut să excludă dimensiunea hedonistă a consumului. O problematică ce-l făcea pe un Baudrillard, de exemplu, să afirme: „Consumul se definește ca un veto la adresa plăcerii. Ca logică socială, sistemul consumului este instituit pe baza unei negări a plăcerii”1. În ce mă privește însă, cred că nu ne mai putem înșela asupra chestiunii în discuție, consumul în societățile noastre fiind inseparabil atât de idealul social hedonist, cât și de înclinația subiectivă spre plăcere. Dar despre ce
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în configurația decorului de toate zilele. Astfel, consumul nu mai este atât un sistem de comunicație, un limbaj de semnificanți sociali, cât o călătorie, un proces cotidian de dezrădăcinare prin mijlocirea lucrurilor și a serviciilor. Nu atât ultimă soluție sau „negare a vieții”, cât doping mental și un pic de aventură, consumul ne atrage pentru el însuși, ca potențial al noutății și al însuflețirii sinelui. Aproape ca și în cazul jocului, consumul tinde să devină propria-i recompensă. Economiștii consemnează avântul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
solicitările fără sfârșit, toate acestea contribuie la crearea unui sentiment de vertij, un fel de senzație de orgie a consumului. Centre comerciale, solduri, magazine cu prețuri mici, totul incită dorința, totul pare oferit plăcerilor și dat pe îndestulate într-o negare frenetică a rarității ce amintește de cornul abundenței al lui Dionysos. Ceva asemănător unei ambianțe de desfrâu festiv impregnează lucrurile și timpii consumului exacerbat. Centrele civice evocă, la rândul lor, un fel de vârstă de aur generoasă și festivă, așa cum
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
artizanat, galerii de artă, cinematografe multiplex transformă spațiul urban într-un oraș recreativ gata oricând pentru consumul de piață și cultural. E timpul orașului dedicat convivialității relaxante, divertismentului, shoppingului ca plăcere. După orașul-producție, orașul hedonist 6 ce reflectă facilitatea, abundența, negarea de-a dreptul dionisiacă a muncii. Pe zidurile orașului se etalează fericirea adusă parcă la îndemâna trecătorilor și imagini pline de sex-appeal. Moda senzualizează trupurile și chipurile. Panourile publicitare legate de plajă și vacanțe stârnesc visuri și dorințe. Întreaga viață cotidiană
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
profetic a fost preluat de consacrarea prezentului hedonist vehiculat de mitologiile festive ale obiectelor și divertismentelor. Fapt care nu împiedică nicidecum ca secolul XX să fie însoțit de o profundă criză a religiei laice a progresului. Apărută în secolele XVIII-XIX, negarea ideii de progres câștigă în intensitate în urma celor două războaie mondiale, a exterminărilor în masă, a totalitarismului, a pericolului atomic și, mai recent, a degradării ecosistemelor și a amenințărilor biotehnologice. Promisiunilor de progres le-au urmat viziunile pesimiste, tehno-știința fiind
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de grație a spiritualității exprimă noi aspirații, ea este, din păcate, și purtătoarea unei orbiri vecine cu obscurantismul. Să ne întoarcem la antici? Demersul are și unele avantaje, cu condiția să nu fie însoțit de respingerea învățăturilor modernilor, de o negare a lecțiilor lor de neînlocuit în care se dezvăluie iluziile puterii conștiinței și ale înțelepciunii. Nimeni n-a știut mai bine ca Rousseau să evidențieze dilemele insurmontabile ale chestiunii fericirii. Ființă incompletă, incapabilă de a-și fi suficientă sieși, omul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de specialitate sau experiență la locul de muncă (Wrightxe "Wright, Erik Olin", 1997, p. 158). Atunci când limitele oricăruia dintre factorii menționați intersectează regimurile de clasă sau de gen, ei pot depăși aceste bariere creând potențiale motive de contestare. De exemplu, negarea proprietății genizate, a drepturilor de proprietate sau recunoașterea unor drepturi de proprietate mai egalitariste pot constitui motive de contestare. De asemenea, la baza contestării limitelor regimurilor de gen poate sta experiența. Femeile având un acces tot mai larg la studii
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]