2,766 matches
-
Va trebui să fiu la înălțime. —Să nu-ți vină rău, acolo sus, Vi, spuse Hugo. Cred că e rândul tău. Îi făcu semn cu capul lui Sophie. —Ultima oară m-am măsurat acum o sută de ani, spuse Violet neliniștită. Îndreptându-se către Sophie, își ținea brațele întinse, cu aerul de martir care așteaptă să fie crucificat. Ia stai un pic, Vi. Sophie trase o dușcă zdravănă din cana ei cu cafea. —Scuze, dar iau niște antihistaminice pentru guturai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fără să fi fost în program. Speram din tot sufletul că au reușit s-o urce la loc pe Tabitha; pe lângă rușine, probabil că mai avea și niște crampe. Lumina continuă să rămână stinsă și, simțindu-mă dintr-odată extrem de neliniștită, am bătut-o pe Janey pe umăr, am făcut cu semn către scenă și am șoptit: „Ne vedem la pauză“, după care m-am strecurat afară, călcându-i pe câțiva vecini mai puțin atenți pe picioare. Ieșind din amfiteatru, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Doamne, capul meu! Am remarcat că părea foarte sinceră; nu se simțea nici urmă de exagerare în vocea ei, nu juca pentru a fi compătimită mai mult. —Să-i aducă cineva o aspirină sau altceva! zise Sophie, privind în jur, neliniștită. Matthew ezită un moment. Nu prea avea talent la luat decizii pe cont propriu; se pricepea mult mai bine la îndeplinit ordine; când MM se înclină și-i șopti ce să facă, acesta o zbughi imediat să-i îndeplinească porunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să afle, din fotografie, ce anume găsea bărbatul în cărți. Se priviră. Apoi, ea se întoarse în hamacul ei, iar bărbatul, rușinat, ascunse revista sub pat și își căută în Perla lui Steinbeck consolarea pentru necazurile lui. O auzi scotocind neliniștită prin lăzi și agitându-se mai mult ca niciodată să pregătească prânzul. După o lungă tăcere, își dădu seama că era în picioare, lângă el. Își ridică ochii și trebui să facă un efort de necrezut ca să nu izbucnească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
scâncet de cățelandru speriat. Când acostă la mal, sări pe pământ, o luă la fugă spre colibă și se refugie în hamac, din care nu se mai dădu jos până în dimineața următoare. El mâncă ceva, citi o oră și dormi neliniștit, agitat de un coșmar ciudat în care - iarăși și iarăși - îl hăituiau umbre nedeslușite, încercând să-l împungă cu lănci lungi ca să-l silească să coboare de pe ramura înaltă a unui copac stufos în care își căutase adăpost. Îl hărțuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
e chiar așa de tânăr. Foarte isteț. A fost la Santa Marta și cred că și în capitală, la Santa Cruz. Știe la ce se pot aștepta yubani-i de la albi și nu cred că e de acord. Totuși, nu părea neliniștit. — Sunt aproape douăzeci de ani de când a plecat la ai săi și în acest răstimp nu s-a mai întors niciodată. Nu-și poate închipui cum stau lucrurile, dar își va da curând seama, sunt sigur. Era isteț tânărul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
zile de luptă în junglele din Vietnam, trei zile de ucis și de risc de a fi omorât, trei zile de îndurat privirile pline de ură ale bătrânilor, femeilor și copiilor din sate și de pe drumuri, trei nopți de dormit neliniștit, temându-se că următorul răsărit de soare va fi ultimul. Era o frumoasă haină importată din Italia pe care cineva o va cumpăra fără să-și ia osteneala să-i calculeze prețul. Își continuă plimbarea și, oprindu-se în fața următoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe bolnavă de pe patul ei. Mâncă puțin și prost, se sprijini cu spatele de bord și se întoarse să o privească. Culoarea ei era de-acum pământie, iar pântecele îi apărea umflat, neted și gata să-i plesnească. Se mișcă neliniștită, deschise ochii, privi fără să vadă flăcările și gemu încetișor. — Dormi, dormi, micuțo, șopti el, de parcă l-ar fi înțeles. Dormi liniștită, că mâine voi vâsli toată ziua și voi vâsli și dacă se face noapte, și în zori vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un al treilea și apoi cinci sau șase într-o rapidă succesiune. Erau focuri de armă și veneau dinspre Nord-Est, de pe cursul mijlociu al râului Napuari, împinse de o blândă adiere ce nu dădea peste obstacole în imensitatea câmpiei. Dormi neliniștit și, odată cu răsăritul soarelui, porni la drum în căutarea lui Kano, hotărât să-i ceară să-l însoțească pentru a afla motivul împușcăturilor. De pe malul mlaștinii, îl surprinse activitatea din sat și observă că tribul era adunat în jurul unei mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lumea s-ar fi oprit din mers, ca și cum ar fi sosit pe neașteptate sfârșitul, pentru că nu se mișca nici măcar o frunză în dimineața liniștită, fără vânt, în tăcuta pădure, fără viață, peste mașinile adormite, fără oameni. Din umbră, apăru figura neliniștită a lui Kano, care înaintă domol, cu teamă, în pofida tăcerii, dând înconjur luminișului ca să evite apropierea de monștrii de fier, ținând sarbacana strânsă cu putere, mai dispus la fugă decât la ofensivă. Îi făcu un semn să se apropie, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
face rău nimănui.Eu vă voi însoți în sat, dar cred că tu ești în relații mai bune cu ei. Încuviință din cap, deși nu era convins: — Mâine o să merg să întreb. Nu pot hotărî de capul meu. Sunt foarte neliniștiți și riscăm să.... făcu gestul semnificativ de a-și tăia gâtul. Apoi se întoarse către Inti Ávila. Vreți să mergeți și dumneavoastră? — Bineînțeles! N-am făcut călătoria asta ca să vă văd la față. — Îmi făcusem iluzii, râse el. Cum merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de spaimă și își putură da seama că muncitorii - de obicei flecari și scandalagii - formau grupuri în barăcile fără pereți, șușotind nervoși, studiindu-i pe soldați cu coada ochiului. — Ne așteaptă... Inti Ávila afirmă în tăcere. José Correcaminos se agită neliniștit și arătă spre cazemate: — Multe arme, observă el. — Mitraliere de cincizeci. Dacă pășim afară dintre acești copaci, ne ciuruiesc... Un grup ieși din cortul cel mare. Îi recunoscură pe inginerul Planchart și pe căpitanul Salas. Alți trei erau îmbrăcați ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fără să stingă motorul. Aviatorii se îndreptară spre desiș și începură în mare grabă să îndepărteze camuflajul, lăsând la vedere fuzelajul verde metalic. Lucrau afectați parcă de o subită nervozitate, care contrasta cu calmul lor din tabără. Și căpitanul părea neliniștit, iar Planchart striga ceva, fără să îndrăznească să pună piciorul pe pământ, aruncând priviri îngrijorate spre marginea selvei. — S-ar zice că se grăbesc. Și că le e teamă. Îi cunoști pe piloții ăia? Inti Ávila dădu din cap: — Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de zile, astfel, Victor se bucură de prezența lui, după un incident în niște lupte din Franța, aflându-se în convalescență, îngrijit de Odette, soția lui. De ce... ce? întrebă naiv Victor. Ion nu răspunse; probabil nici nu-l auzise. Privea neliniștit vremea prin fereastră, în timp ce pupilele lui se dilatau, iar broboanele de pe sticlă păreau că îngheață formând mici cristale. Își aduse aminte de momentele asemănătoare din adolescența lui, când îl prindeau ploile pe Dealul Florilor. Se ducea acolo zilnic pentru a
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
de haine vechi pe care Jake le găsise în curte. Alice nu și-a dezvăluit grija secretă: că hamacul era o înjghebare cam fragilă. În ciuda acestor echipamente de calmare a spiritului, Rosa s-a dovedit a avea un somn destul de neliniștit. Noapte după noapte, Alice stătea în întuneric și o asculta scâncind înainte de a izbucni într-un urlet devastator, care-ți făcea nervii țăndări. Târându-se afară din pat, Alice tresărea din cauza durerilor pricinuite de încă proaspăta cicatrice obținută în urma operației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din colțul cu șemineul. Blana de un alb-cenușiu se pierdea în culoarea deschisă a pereților. De asta nu-l observase mai devreme. Hugo a văzut că animalul era mic de statură, dar arăta teribil de feroce; bărbatul s-a gândit neliniștit că era unul din acei câini care, din când în când, ajungeau pe prima pagină a ziarelor pentru că atacaseră vreun copil sau uciseseră vreun alt câine mai slab. Hugo a bănuit că era un bull terrier de Staffordshire. Mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
considera că singurul aspect fantastic era faptul că ea trăia înconjurată de milioane de obiecte din astea hidoase. Dar măcar scăpase de teama că Vechea Morgă ar fi bântuită. Simpla cantitate de gunoaie adunate în locul ăla însemna că singurul suflet neliniștit pentru care mai era loc era al ei. Și nu numai ceea ce o înconjura pe Alice se deteriorase. În prezent, și standardele ei de igienă erau amenințate. În seara precedentă, la cină, Jake ridicase privirea și spusese: —Știi, Al, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
apoi luă contact cu parchetul și lichidul se împrăștie în toate direcțiile. 2 Fugi. Fugi cât mai poți. Oriunde. Ia-ți picioarele la spinare. Stătea pe verandă, cu ziarul într-o mână, iar genunchii îi tremurau, cuprinși de neliniște. Genunchi neliniștiți - ce utopie. Numai un Scriitor ratat ar putea să extragă din mlaștina unor gânduri infecte o astfel de metaforă. Aruncă din nou ochii pe prima pagină. Era anunțată moartea violent a unui polițist. Un detectiv (poate chiar Detectivul, nu?) care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sufletul imortal. Se poate spune că grandoarea omului rezidă tocmai în „a fi capabil de Dumnezeu”; chiar dacă se poate afla în criză din cauza păcatului, omul este restaurat de harul lui Dumnezeu. La acest punct se află motivul profund al inimii neliniștite a omului până când nu se odihnește în Dumnezeu. Întoarcerea omului în sine înseamnă a-L întâlni pe Dumnezeu. În conștiința sa, omul îl ascultă pe Dumnezeu care îi vorbește, iar el îi răspunde. Ne întrebăm: cum reușește Augustin să edifice
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și este legată doar de experiența personală. La acești doi factori se adaugă al treilea, de matrice psihologică, apărut odată cu psihanaliza lui Freud, punct important de referință în problemele legate de viața de cuplu. Pentru Freud, individul se simte singur, neliniștit, între dorințe și realitate, între impulsuri și rațiune. Se poate afirma că astăzi, orice reflecție antropologică și morală trebuie să se confrunte cu această știință umană (psihanaliza), care permite evidențierea dinamismului cuplului, motivațiile alegerilor și circumstanțele care îi condiționează viața
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
noapte calmă, liniștită și adâncă. Totul era înecat în întuneric. Iorgu de la fereastră privea în întunericul de afară. Un strigăt de cucuvea, chiar din cireșul din fața ferestrei, sfâșie crucea nopții, făcându-l să tresară. Cu tâmpla lipită de fereastră, aștepta neliniștit... neliniștit și de strigătul cucuveicii. Cucuveaua se mai auzi o dată strigând din copacul din fața ferestrei. De astă dată, strigătul ei sfâșie noaptea mai sinistru, plesnind-o drept în două, ca pe o bucată de sticlă. - Du-te pe pustie!... murmură
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
calmă, liniștită și adâncă. Totul era înecat în întuneric. Iorgu de la fereastră privea în întunericul de afară. Un strigăt de cucuvea, chiar din cireșul din fața ferestrei, sfâșie crucea nopții, făcându-l să tresară. Cu tâmpla lipită de fereastră, aștepta neliniștit... neliniștit și de strigătul cucuveicii. Cucuveaua se mai auzi o dată strigând din copacul din fața ferestrei. De astă dată, strigătul ei sfâșie noaptea mai sinistru, plesnind-o drept în două, ca pe o bucată de sticlă. - Du-te pe pustie!... murmură el
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
rece, ca un Duh, ca un fior negru... venise s-o ia. O simțea că se apropie, că e pretutindeni, că stă gata să lovească... Vasilica a auzit-o... ori, poate chiar, a văzut-o... și, privirile-i până atunci neliniștite, se ațintiră în necunoscut. ”- Ai venit!... Cine te-a trimis?!... bâigui ea încet. Ah, El?!” abia șopti ea și, cu un oftat ce a încremenit vremile... și-a dat sufletul... Pleoapele îi coborâră încet și au stătut... Tot geamătul, zbuciumul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
rușine?!”, Ca un ecou, îi reveneau în minte, cuvintele Vasilicăi. Cu fața mai rece ca gheața și cu privirea fixă, părea desprins de lumea asta... Trăia sentința vinovăției. Trecuse demult, de miezul nopții... Zorile l-au prins tot atât de treaz și neliniștit... dar, în sufletul lui începuse să se facă lumină... Afară, noaptea se mai ținea atârnată doar de crengile negre ale toamnei. Se crăpa de ziuă. Dimineața se lăsă limpede și răcoroasă. Cu gândul la vis, o presimțire urâtă îl mușcă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o noapte calmă, liniștită și adâncă... Totul era înecat în întuneric. Iorgu, de la fereastră, privea întunericul de afară. Un strigăt de cucuvea, chiar din cireșul din fața ferestrei, sfâșie crucea nopții, făcându-l să tresară. Cu tâmpla lipită de fereastră, aștepta neliniștit, nici nu știa ce... neliniștit și de strigătul cucuvelei... Cucuveaua se mai auzi o dată strigând. De astă dată, strigătul ei, mai prelung, sfâșie noaptea mai sinistru, plesnind-o drept în două, ca pe o bucată de sticlă. -Du-te pe pustie
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]