2,065 matches
-
a dezvăluit colegilor de tabără din țările respective, posibilitatea să cunoască și firea veselă a românului, o componentă opusă celei din Miorița, care fusese o tulburătoare invitație la o tristă meditație asupra modului cum e concepută integrarea sa în natura nemărginită și infinită. Cum principala caracteristică a celor prezenți în tabără era tinerețea lor fizică și o parte importantă a delegațiilor erau elevi și studenți, iar conducerea acestora o aveau cadre didactice, medici tineri sau universitari este explicabil faptul că în cadrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mașini, huruit de căruțe... convoaie nesfârșite de camioane... înșirate pe drumuri fără sfârșit... Era îngrozitor să auzi, numai... și, să nu vezi nimic, ceea ce accentua și mai mult aspectul tragic al refugiului. Se creea, astfel, senzația de pustiire și tristețe nemărginită. Marele refugiu al Moldovei începuse... Oamenii fugeau de moarte... Resimțeau doar panica și dorința disperată de a trăi. O țară se afla din nou în pribegie... În fluierăturile locomotivei, inima a început să-mi bată mai tare. Priveam pe geam
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
deasupra, luna învăluie totul în lumina ei argintie... De jos, cântul se înalța către ea.. Și greerii trăiau clipa, cu țârâitul lor tremurat și pătrunzător, care părea că răspunde tremurului stelelor... Sătenii ascultau cu răsuflarea tăiată, cufundați într-o realitate nemărginită, uitând de zădărnicia lucrurilor și de deșertăciunile lumești, acordurile pătrunzându-le în suflet... în toată ființa lor. S-au deprins să-i asculte seară de seară, până după crucea nopții... Dar, în seara aceea era altceva... Cântul lor, parcă întărea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
tremurat.. „De-ar fi Moldova în deal..” Roțile huruiau pe șine tot mai grăbite.. „la cru ce... la cru-ce...”, ticăiau la trecerea peste ace. Abia atunci mi-am retras mâna rămasă întinsă spre cer, murmurând cu o tristețe în suflet nemărginită... „Rămâneți cu bine, oameni buni... rămâneți cu bine!” Capitolul IV ULTIMUL SPECTACOL... 1945... După un întreg an de pribegie, ne întorceam acasă... Trenul aluneca prin codrii Bârnovei, ca un șarpe lung și negru. Urmează stația Bârnova..!”, se auzi glasul gros
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
el le răspundea cu un icnet și un zâmbet, cu ochii ficși într-ai lor... Era istovit, nu-și mai simțea trupul de durere... Durerea fizică n-o mai simți... locul ei, luându-l o senzație de pustiire și tristețe nemărginită. Cea dintâi întâlnire cu durerea fizică, mai sfâșietoare și mai adevărată, o simți înfiptă în inimă și, i se păru fără sfârșit. Deveni absent.. O mulțime de gânduri îl năpădiră.. mai ales, „anchetarea” uncheșului.. a tatălui său și a Mădălinei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
am împins-o, mi s-a părut mai grea ca altădată. Coridorul, lung și larg.. plin de viața tumultuoasă de altădată acum gol, mi se părea nesfârșit de lung și larg. Era pustiu și rece... ca un cimitir. O tristețe nemărginită îmi cuprinse întreaga ființă. Am urcat la fostele dormitoare... coridorul era pustiu dintr-un capăt în altul. M-am oprit în fața ușii, pe care sta scris.. „Sala T. 11”, a fostului dormitor al clasei mele. Cu privirea ațintită asupra ei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
până la durere. Pentru o clipă, halucinantă... m-am văzut, ca într-un mic muzeu al relicvelor vieții.. un carnaval al pârdălniciei vieții și a luptelor noastre zi cu zi, în scurtul circuit al vieții. O senzație de pustiire și tristețe nemărginită ne învălui. Da, așa este..!, murmură unul din colegi, adăugând cu un zâmbet trist. „Memento, homo, quia pulvis es et in pulverem reverteris !” subliniind fragilitatea și vremelnicia ființei omenești. M-am cutremurat.. Erau cuvintele adresate de Dumnezeu către Adam, după
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
din micul parc, ca un cântec trist. Căsuța lui moș’ Vasile-portarul, cu feresatra de la ușă, fără perdeluță, acoperită cu un carton, și pe care sta scris cu boia roșie „xerox”, părea oarbă... Îți dădea o senzație de pustiire și tristețe nemărginită. Școala Ieromonahului Veniamin era părăsită... Cei patru Evangheliști de sus, de sub cornișă, binecuvântau.. „Fiți liniștiți, nimic nu se întâmplă fără voia Domnului..!” „.. Cum oare, Dumnezeu a îngăduit o astfel de nelegiuire..?!” Mă întrebam la nesfârșit, ca o placă de patefon
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fi Moldova’n deal la cruce...” așa cântau seminariștii în trenul bejaniei; așa au cântat la Timișoara, prima lor gazdă; la fel au cântat și în satul Pesac, sfâșiind inimile sătenilor. „Sătenii ascultau cu răsuflarea tăiată, cufundați intr-o realitate nemărginită, uitând de zădărnicia lucrurilor și de deșertăciunile lumești, acordurile pătrunzându-le în suflet... în toată ființa lor.” După ce părintele Scarlat Porcescu, directorul de atunci al Seminarului, a anunțat, cu glas sugrumat de durere, hotărârea autorităților de desființare a acelei celebre
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
B.: Exista și Stația de încărcare acumulatori. Noi râdeam că i se spunea prescurtat "SIA", cu gândul la CIA. M. M.: Da, SIA. Toate echipajele erau pregătite. Asta era concepția: dispoziția era dispoziție, ordinul - ordin, încrederea în șeful imediat superior - nemărginită și nemăsurată. Dacă el spunea un lucru, pentru noi era sfânt. S. B.: Ordinul se execută, nu se discută. Ați avut vreo aplicație cu rușii? M. M.: Nu. S. B.: Divizionul a avut înainte de a fi eu militar în termen
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Persoană cu omul persoană, și istoria acestei articulări a relației personale are consecințe radicale asupra creației. Pe măsura trecerii vremii, lumea devine tot mai personalizată, tot mai asumată de persoane ca mijloc de adâncire a comuniunii între ele. Există un nemărginit proces în cunoaștere în măsura în care este un nesfârșit progres în adâncirea relației între persoane, și niciodată nu se poate pune punct în actul de cunoaștere. Mai mult, actul de înțelegere fiind atribut al persoanei care nu „stă”, adică nu se găsește
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
de rouă și de ce codrii nu s-ar tângui cu glasuri de vânt? Și de ce Încă, n-ar geme râurile cu eterne suspinuri de ape?... Și era În ceruri atâta strălucire, pe pământ atâta liniște sfântă!... Și În luciul acesta nemărginit, pe care nici o adiere de vânt nu-l Însuflețea, munții răsturnați, cu arbori cu tot, Își oglindeau neclintite chipurile lor, până spre fundurile cele mai de jos, ale adâncului... mai jos spre fund, mai spre adâncuri, ca și pe o
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
răstimpuri cu glas acum de frunze spulberate, acum de arbori zbuciumați, acum de munți cu furie zguduiți pe temeliile lor de cremene eternă... Sclipirile neîntrerupte și orbitoare de lumină frântă ale fulgerelor spintecau, laserele dumnezeirii supreme, pe linii fantastice și nemărginit de lungi, Întunecimile fioroase ale nopții Înalte... Și, Între cele patru hotare ale nesfârșitului, Întinderile oarbe tremurau cu răstimpuri scurte de Întuneric și lumină albăstruie, sub licăririle fugătoare și iuți ale focului ceresc... Fierbeau văzduhurile și cerurile clocoteau sub descărcările
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
drumului lor la vale și frământau cu zgomot Înăbușit bolovanii grei și nestatornici de pe fundul strâmt al albiei lor. Râul scăldat În raze de soare, Își frângea strălucirea gălbuie a undelor sale În curmezișul negru și Încâlcit al tufărișului. Această nemărginită rostogolire de ape, ce-mi zbura pe dinainte, Îmi smulgea privirea din ochi și, cu iuțeală de vijelie, o târa la vale pe cursu-i neoprit... Vârtejul amețelii mă cuprinsese... Închisei ochii... prin Întuneric rămase Încă viu și Îngrozitor urletul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
istorică și spirituală). Templul Borisa, cel mai mare din zonă, cu un frumos Buddha din piatră, În interior. 726 Vezi Marea Enciclopedie a statelor lumii, p.22-23. 569 ca o rețea alburie și subțire de ață de păianjen, Împânzeau imensitatea nemărginitelor deșerte... Albastrul șters al văzduhului topit apăsa greu peste pământ, iar sub arșița covârșitoare a miezului zilei, vântul adormise obosit; frunzele arborilor nu se clătinau și tăcerea netulburată Își Întinsese pretutindeni nețărmurita ei stăpânire... Inima lucrurilor Încetase să mai bată
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
noastre, Într-o noapte Înstelată și geroasă siberiană, cu străluciri metalice diavolești, ca-n poveștile cu Pegașii fermecați ce zburau precum gândul, am trecut peste Întinderi vaste continentale, cuprinse Între Marea Chinei de Sud și Marea Nordului, entități Între două oceane nemărginite: Pacific și Atlantic, civilizații și culturi eterogene, unele puternic tradiționaliste, altele reformate progresului În general, deșerturi aride, pietroase, cursuri de apă ce păreau niște panglici lungi argintii, lacuri adânci și Întunecate, ce nasc legende cu monștri seculari, munți cu vârfuri
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ce par să ne Înghită cu vas cu tot, vânturi puternice, dezlănțuiri hidoase ale stihiilor naturii... Nimic nu este mai frumos decât o seară liniștită, cu cer spuzit de stele și raze diamantine selenare, sau răsăritul astrului solar din volbura nemărginitului ocean... Totul Îmbracă dimensiuni hiperbolice, greu de definit de mintea umană... Kuta Kinbalu, pe coasta malaysiană a Mării Chinei de Sud, este un oraș turistic Înconjurat de junglă, peisaje naturale, lanțul de munți Kinabelu, cel mai Înalt din Asia de Sud-Est, străduțe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
trebuie să-și plece capul În fața noului venit. Acele uriașului ceasornic planetar se Îndreaptă spre „Tigrii Asiatici” străjuiți de două vechi și Întinse oceane: Pacific și Indian. Mă Întrerup din aceste gânduri, care se vor concluzii la aventurile mele pe nemărginitele spații ale Terrei, trei decenii pe fantastica Planetă Albastră, a noastră, a tuturor lucrurilor neînsuflețite și Însuflețite, Grădina lui Dumnezeu pentru plante, animale, și pentru creația supremă a Forței Absolute, OMUL!!! Vom avea puterea de judecată, chiar și 674 În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
economică a lumii. Cu tradiții multimilenare exotice și ezoterice, elevata spiritualitate a Indiei ne este dezvăluită de autoare Într-o remarcabilă formulă sincretică care pare să Îi Întrețină acestui subcontinent prezentul și să-i nutrească viitorul. Sufletul Indiei este o nemărginită melodie vedică pe care viața sub toate aspectele ei a putut dansa În ritmuri și cadențe integratoare, cu credințe, practici și percepții filosofice diferite. De aceea, puterea creatoare a spiritului indian, se bazează pe simbioza și revalorizare, venind de la oameni
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lui Dumnezeu, înzestrat cu suflet nemuritor, destinat pentru fericirea veșnică, omul este în creștinism o ființă rară. Pentru răscumpărarea omului din păcatul lui Adam s-a întrupat și răstignit Fiul lui Dumnezeu. În felul acesta omul este obiectul unei iubiri nemărginite, este purtătorul unui destin măreț, omul botezat în Hristos este o valoare incalculabilă, se bucură de inviolabilitate absolută. Nimeni nu are dreptul să-l asuprească. Chiar infirmul, chiar bolnavul incurabil, copilul cel mai sărac este un copil al lui Dumnezeu
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
paradoxal, dacă ne gândim la principiile internaționaliste ale leninismului revoluționar un criteriu definitoriu pentru aprecierea calității de comunist. Nimic parcă nu atrage după sine o prețuire și o stimă mai sacră pentru om", scrie emfatic Ioan Grigoraș, "ca devotamentul său nemărginit față de patrie, ca eroismul său patriotic, ca spiritul de sacrificiu care poate merge până la jertfa supremă pentru apărarea și binele patriei" (Grigoraș: 1974, 254; subl. m.). Sau, așa cum argumentează Paul Popescu-Neveanu, "Legea morală supremă a comuniștilor, a tuturor oamenilor noi
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
din lume,/ Cucoarele în șiruri zburând spre orizon.// ... Atunci inima-mi zboară la raiul vieții mele,/ La timpul mult ferice în care-am suferit,/ Și-atunci păduri și lacuri, și mări, și flori, și stele/ Intona pentru mine un imn nemărginit." (Serile la Mircești). Experiența estetică abolește limitele impuse de această subordonare depășindu-i extazul și prin scormonirea metafizicului dezvăluie adâncul rezervat tainelor construcției mitice. Pătrunzând în arhaic, trecând prin istorie, Vasile Alecsandri ajunge să construiască o poesie-dovadă a plăcerii de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Allah care se confundă în stadiul primordial cu umbra unui nor, este un nor vrăjit, legat cel mai frecvent de simbolul apei. Culorile norilor, roșii erau semn de bunăstare, galbeni și negri culorile diferențierii cosmice erau salvatori, formele întruchipează eterul nemărginit și este nimbul în care inițiații, înțelepții lumii își creează un perete despărțitor față de ceea ce nu oricine poate cunoaște. Conform hermeneuticii esoterice norii sunt tocmai pereții despărțitori a două trepte cosmice. În interpretarea proprie el, având forma rombului, este o
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cerneală 753. Și lăsând la o parte domeniile filosofiei, recunoaștem că Dumnezeu e întruchiparea iubirii și noi suntem în amalgamul sentimentelor noastre un poem dedicat Lui. 20. Ecce pietas est sapientia 754 [...] opera infinitului este o mărginire urzită pe cel nemărginit, o mărginire și ea, dar o mărginire cu pecetea nemărginitului 755. Dacă trebuie să ne închipuim drumul cel mai scurt dintre două puncte, în vid acesta este cu siguranță, linia curbă. Calea de urmat în inițiere, între cerurile exterioare și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
că Dumnezeu e întruchiparea iubirii și noi suntem în amalgamul sentimentelor noastre un poem dedicat Lui. 20. Ecce pietas est sapientia 754 [...] opera infinitului este o mărginire urzită pe cel nemărginit, o mărginire și ea, dar o mărginire cu pecetea nemărginitului 755. Dacă trebuie să ne închipuim drumul cel mai scurt dintre două puncte, în vid acesta este cu siguranță, linia curbă. Calea de urmat în inițiere, între cerurile exterioare și cele interioare este acest drum al crucii, cu poticneli și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]