3,831 matches
-
dă fuga la primare și treci și pe la mine pe acasă, de adă psaltirea... Toarnă repede, Petrache; pe urmă, du-te! urmă popa după o clipă de gândire; de bună-samă, Petrache! Necunoscutul sta întins pe podele, cu brațele în laturi, nemișcat. Întunericul pătrundea prin geamurile murdare și în rateș era tăcere adâncă. —Nevasta s-a dus la soacră-mea, zise Petrache turnând popii băutura, și nici un băiet nu-i acasă; nu știu ce să fac. —Petrache! strigă popa, împroșcând; de bună-samă, Petrache, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
De bună-samă, calul! răspunse popa. În tăcerea nopții de toamnă, veni de afară, iar, nechezatul jalnic al roibului. Apoi, sub lumina tristă a lămpii, necunoscutul gemu din adâncuri, un fior greu păru că-i umblă prin lăuntru, pe când trupul sta nemișcat; ochii se zbătură în orbite; apoi se stânseră. Primarele se sculă în picioare, neliniștit, și zise: —A murit... Da, a murit, murmură popa; Dumnezeu să-l ierte! —Dumnezeu să-l ierte! zise și primarele, încet. Fața străinului, împietrită de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
miriști... Era tot toamnă, așa, pe vremea asta. Era chiar ca astăzi. O tăcere mare era împrăștiată pretutindeni, pe șesuri și văi, și o pâclă de toamnă învăluia totul. Soarele nu se vedea, dar o lumină dulce sta în pâcla nemișcată. Pe șesuri goale, în văi goale, prin lumina aceasta dulce, care se strecura parcă prin geamuri fumurii, în pâclele tăcute, în singurătăți, plutea o melancolie sfâșietoare. Am umblat multă vreme, la întâmplare, mi-am pierdut direcția și m-am îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întârziem! Am ieșit afară, am încălecat și am pornit spre Topila. O tăcere mare era împrăștiată pretutindeni pe șesuri și pe văi, și o pâclă de toamnă învăluia totul. Soarele nu se vedea, dar o lumină dulce sta în ceața nemișcată. Lumina se strecura parcă prin geamuri fumurii în pâcla tăcută și în singurătățile adânci. Potcoavele cailor vuiau înăbușit pe șosea. La dreapta și la stânga, pe muchii, copaci cu frunzele arse stăteau nemișcați în lumina tainică. La o cotitură, deodată izvorî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vedea, dar o lumină dulce sta în ceața nemișcată. Lumina se strecura parcă prin geamuri fumurii în pâcla tăcută și în singurătățile adânci. Potcoavele cailor vuiau înăbușit pe șosea. La dreapta și la stânga, pe muchii, copaci cu frunzele arse stăteau nemișcați în lumina tainică. La o cotitură, deodată izvorî ca din pământ, lângă un pâlc de mesteceni pletoși, o movilă plină de bălării și ierburi uscate. Aici a fost hanul Boului, odată... zisei eu. Boierul Dumitrașcu își opri calul, se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tăcerea pustiului mă învăluia de pretutindeni, umbra cucerea lanurile năvălind ca valuri de la răsărit, și, din când în când, un canton suna trist, plângând parcă, în imensitate: lang-ling! Soarele, scufundat de mult în asfințitul vânăt, trimetea încă luciri trandafirii nourilor nemișcați deasupra, în înălțimi. Sate depărtate, în întunecimea care creștea, se cunoșteau întâi după fumegări ușoare, apoi după lumini pierdute în noapte, ca licurici pe o întindere fără margini, care se amestecau de la o vreme cu stelele zării. Și mă culcam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a Chivei. Dar greșala tinereții mele o vedeam nelămurită încă: nici nu puteam s-o înțeleg; cumplitele lucruri neguroase de demult, totuși, îmi trimeteau o adiere de durere din mormântul trecutului. Iar Chiva, alături, se gândea cu ochii negri, mari, nemișcați. Deodată zise cu glasul moale: — Și maica a păcătuit cu stăpânul cel vechi al moșiei... Acuma, parcă-i un blestem!... Începu a râde întorcându-și fața spre mine: Lasă, Niculiță, nu-i nimic; poate n-o să mai afle nimeni! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să-i pătrundă ascunzișurile. În țihla măruntă de la margine, lumina se cernea în ploaia deasă și caldă de raze; roiuri de musculițe se roteau ici-colo, țesându-se într-un joc grăbit; sticleau în lumină, pe urmă dispăreau. Un grangur sta nemișcat pe o ramură de fag întinsă spre soare; îi sticleau penele ca gălbenușul oului; întindea din vreme în vreme gâtul și da drumul unei fluierături gâlgâite, care trezea un răsunet lung în urmă, în ramurile pădurii. Paseri mărunte, stropite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
adiind, trecând în cursul apei. În liniștea amurgului, de pretutindeni, de pe dealuri, începură a crește chiotele și a tremura prin văzduh; se încrucișau peste vale, parcă se depărtau, și ecourile deșteptate clocoteau prelung. Vin flăcăii și fetele de la cules... murmură, nemișcat, moșneagul. O vreme valea se deșteptase în tremur; apoi chemările se răriră, slăbiră, se stânseră. În tăcerea care se întinsese pretutindeni până în depărtări nesfârșite, pe roșața din fund, din apus, începură a trece rațele sălbatice. Veneau din zarea Dunării, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vremea cinei. Nu-l mai văzui. Lumina din asfințit stătea încremenită pe cer. Apa Siretului se umpluse de o lucire tainică, ajungând până la mal, unde sta înecatul, sub sumanul moșneagului cu fața spre cerul adânc boltit, limpede ca lacrima. Sta nemișcat și singur în tăcerea țărmurilor. Iar în fund, pe lucirea de sânge, tot se alungau punctele negre, grăbite, tăcute ale stolurilor. Vremuri de bejenie, 1907 Înecatul a fost publicată prima dată în Semănătorul, nr. 9 din 25 februarie 1907. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
venit, vorbi el, a făcut niște dulceață. Altfel nu-i ea deșteaptă, da’ dulceți a învățat a face.... Dacă vreți, vă face și dumneavoastră... —Bine, Neculai, să-mi facă și mie. Ne apropiam în tăcere de muncel. Șandramaua vătafului sta nemișcată. Cealaltă moară se învârtea fără hodină, își vântura spetezele pe cerul pustiu al răsăritului. Vă rog să nu vă supărați, cucoane Petrache, zise Dragoș. Dacă vi-i sete, poftim până sus să luați o dulceață... Omul avea o înmlădiere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
slabă dintre arbori. Hăt târziu se întorcea, mă găsea la locurile de pândă cu pușca gata; se așeza și el lângă mine, gâfâia un timp de osteneală, după aceea se liniștea și rămânea lângă mine așa de tăcut și de nemișcat, că de multe ori uitam de dânsul. Nevastă-sa Măriuca era tristă și slabă, o zăream câteodată cu ochii plânși. Într-un rând m-am întâlnit cu boierul tocmai când ieșea din prisaca lui Ion, călare pe calul lui negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
auzea îndemn stăpânit de glas silnic, din gâtlej. Scurt, Gavril se lăsă prin pădure ca să iasă înaintea hoțului la vale, iar boierul își repezi calul de-a dreptul năprasnic; și omul, hoțul, îndemna încă în sumanu-i roșcat la jugul boilor nemișcați, până la genunchi în băltoagă - când boierul îl ajunse și-l luă în pieptul calului. Vii la furat, păgânule? Da’ ce, intri-n pădurea tătâni-tu? Omul întoarse un obraz pământiu, c-o barbă rară, cu doi ochi rotunzi și spăimântați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tata întorși din Algarve. Tata ars nasol de soare. Arată ca Marlow în Singing Detective. Fe fe caraghios. Capitolul 3tc "Capitolul 3" Junghiurile m-au trezit la ora obișnuită - pe la cinci dimineața. Mecanic, am înghițit câteva calmante, apoi am rămas nemișcată, mi-am închis ochii strâns și mi-am închipuit că eram în pat, și Aidan era întins lângă mine. Tot ce trebuie să fac e să întind mâna și o să te pot atinge. O să fii cald și somnoros și semitumescent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în Hamptons acum- știam eu! - dar că venea aici să-și ajute familia și... —Ssst, a zis Juan Pomădatul. Puțin respect. Mackenzie și-a pus mâna la gură. — Îmi cer scuze. Apoi, în șoaptă: —Scuze. Scuze, Leisl. Leisl stătea complet nemișcată. Nu-și deschisese ochii de o bună bucată de vreme. —Anna, a zis, vorbind foarte rar. Cineva vrea să-ți vorbească. Pe loc fruntea mi-a fost scăldată de sudoare. —E un bărbat. Am închis ochii și mi-am încleștat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
starea de veghe a fost nespus de lină. O liniște adâncă, plină de bucurie, domnea înăuntrul meu și în jur și simțeam încă apăsarea și căldura mâinii lui pe creștet. Fusese cu adevărat aici. Eram sigură de asta. Am stat nemișcată, simțind sângele care îmi curgea prin vene încet ca molasa și miracolul propriei mele respirații, inspirând și expirând, inspirând și expirând, în cercul vieții. Și atunci l-am văzut: un fluture. Exact ca în toate cărțile pentru persoane îndoliate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întoarcere, iar rumii i-ar fi îngăduit să ia cu el tot ce dorea. El a plecat așadar spre uitare, bogat, dar vrednic de milă, iar în momentul când străbătea ultima trecătoare, de unde încă mai putea vedea Granada, a rămas nemișcat o clipă, cu privirea tulbure și mintea amorțită; castilienii au numit acel loc „Ultimul suspin al maurului“, căci sultanul detronat vărsase acolo, zice-se, câteva lacrimi, de rușine și de remușcare. „Plângi ca o muiere un regat pe care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Mariam cu o mână, iar cu cealaltă ținându-mă pe mine, schimbând câteva cuvinte cu fiecare vecin pe care-l întâlnea; mama era cu doi pași mai în urmă, urmată îndeaproape de Warda, când această țipă deodată: „Juan!“ și rămase nemișcată. În dreapta noastră, un tânăr soldat cu mustață se oprise la rându-i, cu un chicotit de bețiv, încercând anevoie să o identifice pe femeia înfășurată în văluri care tocmai îl strigase. Tata a simțit pe dată primejdia și a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întrebarea, dar mama era cu urechile ciulite. Pentru scopul pe care și-l propusese, pentru prețul pe care-l plătea, nu voia să fie dezamăgită. Când Um-Bassar mi-a poruncit, m-am întors la locul meu. Ghicitoarea a rămas atunci nemișcată câteva clipe. — Trebuie să așteptăm ca djinnii să se potolească, sunt prea agitați, explică ea pe ton de confidență. Se lăsă un lung moment de tăcere, apoi ea începu să vorbească cu djinnii. Le șușotea întrebări, apoi se apleca deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care voiam să i-o păstrez de-a lungul călătoriei. Chiar în ziua aceea, am trecut să-i văd pe tata și pe Warda ca să le dau vești de la fiica lor. Înainte de a bate la ușă, am stat o clipă nemișcat. Într-o crăpătură a zidului exterior, se afla încă, uscat și înnegrit, firul de iarbă înnodat de Mariam în ziua când fusese luată captivă. L-am apucat între degete și l-am dus pe furiș la buze. Apoi l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fi bine! Părăsind acel loc blestemat, i-am aruncat lui Harun o privire imploratoare: — Crezi că o să iasă de acolo? În loc să-mi răspundă, a continuat să meargă, privind în jos cu un aer îngândurat, vreme de câteva minute. Brusc, rămase nemișcat, își lipi palmele de obraji, apoi le dădu la o parte, ținând în continuare ochii închiși. — Hassan, hotărârea mea e luată. Vreau ca Mariam să fie soția mea, mama copiilor mei. ANUL PETRECUT LA MARISTAN 913 de la hegira (13 mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ușa s-a închis. Afară, strigăte, râsete, unele foarte aproape, dar și clinchet de oale, primul ospăț de nuntă trebuind să fie pregătit în timp ce se consuma căsătoria. Înveșmântată în roșu și auriu, Fatima se afla în fața mea, lividă în pofida sulimanurilor, nemișcată, înlemnită, surprinzătoare, străduindu-se să surâdă, cu niște ochi atât de jalnici încât, cu un gest spontan, am tras-o spre mine, mai puțin în chip de îmbrățișare cât mai curând ca să încerc s-o liniștesc. Și-a vârât capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tăi să nu se clintească! urlă pretinsa cerșetoare cu glas bărbătesc. Zeruali făcu întocmai. — Poruncește-le să se îndepărteze până în satul vecin! Câteva minute mai târziu, pe drumul acela de munte nu mai erau deât un cal nerăbdător, doi bărbați nemișcați și un jungher cu tăișul curb. Încet, foarte încet, începură să se miște. Atacatorul de pe drum îl ajută pe Zeruali să se ridice, apoi îl duse pe jos, departe de drum, între stânci, așa cum o fiară își cară prada în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ia, împreună cu Harun și însoțitorii săi, spre a ne conduce prin Poarta din Mijloc spre curtea diwan-ului, un parc mare plin de flori unde am văzut struți alergând. În fața mea, la câțiva pași, am zărit un zid de spahii stând nemișcați pe caii lor cu harnașamentul de ceremonie. Când, deodată, un văl mi s-a așternut parcă peste ochi, urechile au început să-mi țiuie, gâtlejul mi s-a încleștat atât de tare, încât mă simțeam incapabil să rostesc cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
injectați. Era atât de afectată de triumful Marelui Turc, încât m-am temut pentru viața copilului pe care-l purta. Cum mai avea doar câteva zile până să nască, am fost nevoit s-o pun să jure că va rămâne nemișcată în pat. Eu însumi mă consolam cu făgăduiala că aveam să părăsesc această țară de îndată ce Nur se va fi refăcut. Pe strada mea, toți oamenii de vază își dosiseră în cavourile de familie obiectele de preț și așternuturile, de teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]