9,222 matches
-
umbre. Când? Cine îi vorbise așa? O voce cu profunzime. Tua își adâncise capul în pernă. Când Natanael îl luase în mâini simțise greutatea lui neobișnuită, ochii se închiseseră, încrețind pielea din jurul lor într-o mătase veche. Părul îi devenise neobișnuit de rece, părăsit de căldura capului. Numai restul corpului mai era moale și cald, locuit de acele organe tutelare la care oamenii nu se gândesc prea des. Așadar, șoptise Natanael, chipul plecase întâi, în el locuise din plin suflul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a glumit amar că va face același lucru cu mine cum făcuse Sucki cu „mireasa“ lui, dacă mai îndrăznesc să vorbesc așa despre familia sa. - Am dat-o în bară cu „nunta“, a recunoscut prietenul nostru. Dar mă simt bine, neobișnuit de bine și chiar am poftă acum să-mi iert soția, să retrag cererea de divorț și poate să mă culc cu ea! Noapte bună, dragi prieteni! Prietenul nostru luă colivia cu „mireasa“ sub braț și dispăru în noapte. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
numai cu îmbătrânirea lucrurilor. El studiase arta timpului, acțiunea lui de transformare a tot ce se crea nou în lume. Franco și alții încercau cu disperare să imite timpul. Distrugerea aducea o transformare care echivala în epoca modernă cu ceva neobișnuit de nou. Din toate regiunile diferite ale Italiei soseau zilnic mii de obiecte care trebuiau îmbătrânite repede, căci sezonul estival nu dura o eternitate. Se studiase predispoziția turiștilor de a cumpăra obiecte „antice“ mai ales în timpul verii. Soarele le încingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de obiecte care trebuiau îmbătrânite repede, căci sezonul estival nu dura o eternitate. Se studiase predispoziția turiștilor de a cumpăra obiecte „antice“ mai ales în timpul verii. Soarele le încingea creierii și dorința de frumusețe se ridica și ea la înălțimi neobișnuite. A doua zi după venirea noastră, Franco trebuia să călătorească la Castellana și noi am hotărât să-l urmăm. În afara oamenilor de afaceri pe care trebuia să-i întâlnească Franco, acolo se mai afla și un foarte bun prieten al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
iubit ca pe un peisaj mișcător. Peisaj în care părul legănat de vânt devenise mai rar, ochii ca apa de mare secaseră puțin și piatra frumoasă a gurii se tocise de atâtea lovituri de bici. Acum peisajul forma o hartă neobișnuită - un palimpsest în care oricine putea studia scrierea secretă a vieții. Vechea imagine a chipului ca o carte deschisă în care se putea citi ce era scris fusese o imagine obsedantă pentru mine. Pretindeam mereu că pot citi chipul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
alunecând, studiase viața intimă din dormitor. Apoi își arătase brusc chipul în oglinda serii. Parcă bătea vântul în sufragerie, lumânările fluturau puternic și ceara albă curgea, făcând figuri ciudate pe masă. Mă simțeam sfâșiată de durere. Dar soțul meu era neobișnuit de vesel, cu părul lui proaspăt spălat lucind ca paiul de spice. Fața i se înroșise de bucurie - dansa acum „dansul păsării“ în genunchi, bătând mâinile în aer, caligrafiind cu ele munți înalți. Un fel al șamanilor de a chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
prinde intențiile și a le transforma în paralizie, străbătea plafonul principal de nori, podeaua bătăliei, ajungând până la Lacul Liniștii și înapoi. Era semnul că oamenii se treziseră de-a binelea și se gândeau la lucruri tot mai rele și mai neobișnuite. Lumea de Deasupra fu cuprinsă brusc de zumzetul acestui curent, învolburându-se de flacăra aprigă a gândurilor rele, iar straniile năzuințe ale celor de jos se concretizară în mii de kilometri de semne și fibre mergătoare pregătite de atac. Fibrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
uciderii unei muște l-ar fi putut mâhni vreme îndelungată, înlăcrimându-l pentru totdeauna? De-acolo de unde mă oprisem, buimac, din pragul porții uriașe de fier ruginit ce străjuia superba grădină a acestei instituții, am privit la ușa înaltă și neobișnuit de masivă a clădirii. Deasupra ei, la o înălțime nebănuită, trona lespedea ce anunța titulatura fastuoasă a locului printr-o gravură atât de adâncă, încât mai mult ca sigur fusese nevoie de brațele unui bărbat destul de puternic pentru a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
încercarea pe care o obțin nevrând să-mi las pradă sufletul definitiv diavolului face ca întreaga întindere a acestor câmpiilor astrale să fie martora unei lupte fără precedent, care divide chiar lumea de dincolo, lăsând toate sufletele într-o înmărmurire neobișnuită pentru aceste tărâmuri. Trebuie să pot lupta cumva împotriva morții sufletului, trebuie... Dumnezeule, Tu, care mi-ai dat viață, fă cumva ca fărâma aceasta de credință și speranță să mă întoarcă printre cei vii! Fie ca aceste spasme turbate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
judecată pe care aproape am trăit-o în visul din care nu de mult m-am trezit mă înfioară cu certitudinea ei nevăzută. Respirații grele și pline de obidă umplu liniștea și singurătatea în care până acum, surescitat de frumusețea neobișnuită a deciziei mele, credeam că mă aflam. Dar nu. Nu pot avea liniște nici măcar aici, lângă colegii mei de moarte, se pare. Ce mult mi-aș fi dorit să dispar în tăcere... cât de mult m-ar fi bucurat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cum de o pot presimți și judeca, din moment ce încă nu i-am trăit parcursul înfăptuirii? Spun asta pentru că, iată, mirabilă și uluitoare făptură se ridică deodată din ceata de maimuțe, chiar acum, uluind pe toți și toate cu frumusețea-i neobișnuită. Ce zeu muritor și mult prea asemănător celor din ceruri este creatura aceasta atât de diferită de celelalte și cum de-a ajuns aici fără să-și trădeze nepotrivirea cu gloata de primate? De unde, din ce cotlon al existenței a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ducea lupta continuă între notele doi și trei. Tocmai în acest mediu străin și depărtat de noi se situa Vasili Burkeviț, un elev mic de statură, ciupit de vărsat și lățos, în momentul când a devenit eroul unei întâmplări foarte neobișnuite pentru viața liniștită și riguros ordonată a vechiului nostru liceu. 4 Eram în clasa a cincea și ne aflam la ora de limbă germană pe care ne-o preda Von Volkman, un bărbat complet chel, cu o fată roșcovană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Din momentul acela, pentru el clasa n-a mai existat. Era de parcă ne-ar fi pus cruce tuturor. Și poate am fi uitat și noi de el după un timp, dacă n-am fi observat și noi, și profesorii ceva neobișnuit la el. Neobișnuit era că Burkeviț, elev de notele doi și trei, începea să se deplaseze, la început foarte lent, apoi din ce în ce mai vertiginos, dinspre mijlocul potcoavei clasei noastre spre capătul ocupat de Eisenberg și de Stein. La început, Burkeviț înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pentru el clasa n-a mai existat. Era de parcă ne-ar fi pus cruce tuturor. Și poate am fi uitat și noi de el după un timp, dacă n-am fi observat și noi, și profesorii ceva neobișnuit la el. Neobișnuit era că Burkeviț, elev de notele doi și trei, începea să se deplaseze, la început foarte lent, apoi din ce în ce mai vertiginos, dinspre mijlocul potcoavei clasei noastre spre capătul ocupat de Eisenberg și de Stein. La început, Burkeviț înainta încet și crispat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de aceste Nelly și Kitty, milă pentru că cineva, poate chiar eu, le-am jignit amarnic și nemeritat. 3 A doua zi dimineața m-am trezit, mai exact am fost trezit de un sentiment de neliniște sfâșietor, de o bucurie intensă, neobișnuită pentru durerea cruntă de cap, pentru uscăciunea ca de tablă a gurii și pentru înțepăturile în inimă pe care votca mi le producea de obicei. Era încă devreme. Pe coridor, dădaca își târșâia papucii, șoptind „pșș, pșș, pșș“ pentru persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
face ceea ce face un bărbat, ea este o prostituată. Și mai reieșea că falia dintre spirit și trup la un bărbat este semn de bărbăție, pe când aceeași dualitate la femeie este semn de prostituție. Am început să examinez această concluzie neobișnuită. De exemplu, eu, Vadim Maslennikov, sunt un viitor jurist, un viitor membru al societății, folositor și respectat, după cum crede lumea din jurul meu. Și, totuși, oriunde m-aș afla: în tramvai, la cafenea, la teatru, la restaurant, pe stradă, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
periuța și țocăind curios cu buzele înțepenite, cocaina, sau cum îi spunem noi cocsul, înțelegi, pur și simplu cocșul, deci cocșulă - Sau, cum îl numim noi, cocaina, - interveni Mik, dar Nelly îl amenință cu periuța. - Deci, cocșul, continuă ea, este neobișnuit, miraculos de ușor. Înțelegi? Cea mai mică adiere îl risipește. De aceea, ca să nu-l risipești, trebuie să-ți ții respirația. Sau, poate, e mai bine să dai aerul afară înainte de a te apleca asupra lui. - Din plămâni, se înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe gheață. Pe coridor, m-au apucat niște frisoane puternice. Pe coridorul care duce la toaletă e un miros puternic de varză și de alte mâncăruri. Gândindu-mă la mâncare, simt că mă ia cu greață, dar e o greață neobișnuită. Gândul la mâncare îmi face greață nu pentru că aș fi sătul, ci pentru că sunt zguduit sufletește. Mi se pare că gâtul meu a devenit atât de încordat și de gingaș, încât cea mai mică înghițitură îl poate bloca sau rupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de pereți erau toate la locul lor. Avusese grijă să le umple cu petrol încă de când intrase la început în subteran. Intră înapoi, în mină și porni cu grijă spre galeria unde lucra. Și aici totul era în regulă, nimic neobișnuit nu se întâmplase. Lanterna pierdută zăcea pe jos, încă aprinsă. O ridică și o băgă în buzunar. Așeză lada jos, chiar la baza peretelui pe care îl spărgea. Se urcă pe ea și privi din nou prin gaura de sub tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se pregătea să stingă lanterna, când i se păru că vede ceva mișcându-se în interiorul scobiturii. Se opri și privi din nou acolo. Totul era la fel, nu se observa nimic deosebit. Pereții zgrunțuroși erau nemișcați. Nu se petrecea nimic neobișnuit, doar aerul rece îi bătea pe obraji. Ceva era totuși în neregulă, nu știa ce, dar se schimbase ceva. Pricepu imediat ce îl neliniștea, curentul își inversase direcția, acum venea din interior, bătându-l în față. Examină cu mai mare atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un miros puternic de rășină care se ames teca cu un ușor iz de motorină și cauciuc. Avea în față o mașină de cărat bușteni, deci nu se putea aștepta ca suprafața caroseriei să fie intactă. Nu se vedea nimic neobișnuit, urme de lovituri sau zgârie turi proaspete. Ajunsese în spatele mașinii și se uita în lungul drumului pe care venise camionul. Umezeala rămasă în urma ploii din noaptea trecută începea să dispară. Apa se scursese de pe drum și suprafața acestuia deja prindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să deschidă portiera. Se chinuia inutil pentru că orice amprente ar fi fost acolo, fuseseră deja șterse de cei ce încercaseră asta cu mâinile goale înaintea lui. Se ridică pe scara îngustă și privi înăuntru pe geam. Nu se vedea nimic neobișnuit acolo. Lăsați-mă pe mine! Lângă el stătea Traian Voicu, șeful de coloană, care ținea în mână ceva care lui Cristi i se păru a fi o șurubelniță scurtă și subțire. O port tot timpul cu mine, îi explică acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de scrum adunată acolo. Vecinii lui din celălalt capăt al terasei șușoteau între ei, adunați toți cu capetele aplecate peste masă. Hotărât lucru, ceva nu era în ordine. Trecuseră minute bune de când Maricel le ceruse să facă liniște și, lucru neobișnuit pentru un grup de țigani, liniștea era păstrată în continuare. Toma îi știa bine pe aceștia, avusese de a face de multe ori cu ei. Nu erau în stare să rămână tăcuți nici măcar cei maturi, darămite puradeii care erau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
umeri, alta-i problema cu ei. Tocmai au venit de la poliție. Nu mai spune! Dar ce-au făcut? întrebă Cristi. Nu era mirat de loc. Delicvența în rândul țiganilor era foarte ridicată, așa încât o vizită la poliție nu reprezenta nimic neobișnuit. Știa de asemenea că atunci când unul dintre ei era arestat, în fața sediului secției de poliție se adunau cu toții în așteptarea verdictului. Se tânguiau căinându-l pe cel reținut și țipau în gura mare ca să audă oricine voia cât de nevinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ne bateți de departe. Da, se vede. Aveți un pic de accent. N-am ce face, așa vorbim noi. Eu credeam că nu se simte. Nu, nu vreau să mă înțelegeți greșit, îmi place cum sună. Însă e puțin mai neobișnuit, știți ce vreau să spun, consoanele moi au un farmec deosebit. Să știți că și pentru mine accentul ardelenesc pare puțin ciudat, deși aici în zonă parcă nu-i așa pregnant. Chiar voiam să vă întreb, de ce tot pomeniți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]