2,174 matches
-
cetății printro retorică exclusiv nihilistă. Altfel spus, eseistul știe să fie profund și convingător fără să adopte o morgă profesorală. Fermecătoarele eseuri despre iubire ale lui Flaviu George Predescu pot fi citite cu folos la orice vârstă, aparținând unui „custode neobosit al coerenței între vorbe și fapte, al proprietății cuvintelor”, cum, inspirat, se definește autorul însuși. Lansarea, joi 21 noiembrie, ora18.00, în cadrul Târgului Internațional Gaudeamus, București, standul Editurii Eikon.
Un eseist neliniștit by Ion Cristofor () [Corola-journal/Journalistic/3030_a_4355]
-
ședea mai rezervat, gata parcă oricând a da un verdict în spiritul justiției și care luase apărarea lui Ioanide, era prea bine cunoscut lui Pomponescu. Avea un număr infinit de frați, surori, nepoți și nepoate, pentru care intervenea, solidar și neobosit, cu cele mai meschine solicitări. De aceea Pomponescu își manifestă ciuda pe inadvertența lui Ioanide, punîndu-i o întrebare echivocă: - Ce vezi în ceai, domnule Ioanide? - Transparențe! răspunse acesta cu un zâmbet chinezesc. - Ioanide e poet! exclamă Suflețel săltând pe scaun
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în treacăt că este de notorietate publică și netăgăduit că de la legea din 1851 a început în adevăr să progreseze agricultura, prăsila vitelor, starea săteanului, arendașului, a proprietarului. Legea rurală, regulând o mare cestie socială, a pus un capăt și neobositelor intrigi ale agitatorilor, cari izbutiseră a aduce în țară o anarhie devenită intolerabilă. Onoarea rezolvării acestei mari cestii revine domniei lui Cuza, sub auspiciile d-lui Cogălniceanu. Aplicarea s-a făcut, lucru extraordinar, fără zguduire. Explicarea acestui fenomen se poate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
amestece în activitate c-un club ca cel din Iași, a cărui unică țintă pîn' acum a fost de-a influența alegerile. Iată ceea ce am zis: nimic mai mult, nimic mai puțin. Societatea Concordia, care a dat probe de activitate neobosită, ai cărei membri s-au distins prin zel, inteligență și nepărtinire, care s-a ferit cu nestrămutare de orice mișcare politică, fie opozițională, fie guvernamentală, și-ar ignora ținta din momentul în care - ar intra în comunitate c-un club
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nici voința Coroanei siluită cu mai mare cutezanță. Trebuia în adevăr la cârma statului un ministru autoritar și fără sfială de legi și de oameni ca d. Brătianu pentru ca să asistăm la desfășurarea unui atare cinism guvernamental. Astfel, grație presiunii sale neobosite, ceea ce se anunțase la început ca o dramă, destul de tristă, căci era vorba de onoarea unui ofițer superior român, era aproape să se termine ca o mizerabilă farsă, în care generalul Slăniceanu și protectorul său făceau le pied de nez
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
vreun ban într-acest scop unul măcar din toți cei ce au pus înainte individualitatea lor la inaugurare și au căutat să culeagă lauri de pe scumpa memorie a sublimului domn romîn! Istoria ne spune că, în toată glorioasa lui domnie, neobositul și neînvinsul erou, care a avut pe rând să lupte cu toate limbele străine ce ne înconjurau, a dus o viață de griji și de amărăciuni. Trecând în mormânt, scăpase de ele; readus pe pământ, reînviat în memoria noastră, fatalitatea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
lui Mobius, învălătucite ca petalele într-un trandafir incolor. Curge din real în virtual și iarăși în real, de parcă mâinile lui Escher s-ar desena una pe alta de miliarde de ori pe secundă. Dar construiește suveica asta scânteietoare și neobosită ceva mai adevărat, mai puțin monstruos decât homunculul care-i este cer înstelat? Este oare corpul de timp și reverie al vieții noastre, de când spermia se lipește grețos de ovul și creierul ei avansează prin mucilagii ca să se amestece cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se pierduse undeva în mulțime. "Ce face mămica?", întrebase într-un târziu Vasilica, privind distrată în jur, prin fumul albastru de "Plugar" și de "Naționale", și încă mestecând cu gura plină. Avea chiar o figură de rozătoare, de veveriță isteață, neobosită, mereu în mișcare. Ar fi trebuit poate s-o cheme Marta, în contrast cu visătoarea Maria, dar Marta era un nume cu totul necunoscut tîntăvenilor. "E... ce să facă și mă-ta? Bine..." Babuc vorbea gâjâit, de parcă vocea nu i-ar fi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pâine și vin, acum curbă ca văzută printr-un ochi de pește, se subțiau spre tavan ca ațele, devenind strunele unei nemaivăzute țitere, Vasile, fostul Vasili, băiatul fără umbră, țărănușul înspăimîntat și fermecat de aripile Mariei, soldatul și-apoi căprarul neobosit la izirciț și-n cele din urmă căpitanul de pompieri încă fercheș, deși trecut de patruzeci de ani, continua să se răsucească în cochilia tot mai strâmtă și mai strimtă, asemenea bilei din jocul de răbdare pe care Mircișor, peste
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
unicornul vindeca, la atingere, orice boală. După ce trecură prin grajduri trăgând în piept mirosul de balegă proaspătă, copiii ieșiră din nou la lumină, sub cupola cerului nesfârșit de vară. Mergând de-a-ndaratelea pe alee, în fața celorlalți copii, Jean dădea din gură neobosit. Era cel mai caraghios și mai trist dintre toți copiii, cu hăinuțele lui murdare, cu ochii lui șterși, mereu lăcrămoși, cu părul mare și încîlcit. Deși nu-l mai asculta aproape nimeni, le tot spunea să zică repede " Mama taie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de ani de zile zarzavaturi, și despre mobilele din lemn de brad, bine lustruite, despre vesela de Lugdunum pe care soțul ei o cumpărase pentru ea și de multe alte lucruri. Sufla un vânticel cald, ce mângâia frunzișul copacilor. Țârâitul neobosit al greierilor se suprapunea peste murmurul încet și regulat al cascadei. Se plimbară o vreme pe lângă palisada șubrezită, pe ale cărei trunchiuri, în vreme ce vorbeau, Lidania își lăsa să alunece distrată degetele. Ascultând-o, Sebastianus o privea ca și cum ar fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mângâierea unui vânt cald, venit dinspre miazăzi. Privirea sa, îmbătată de mulțimea de culori, era cucerită de geometria riguroasă a culturilor din jurul caselor coloniale și al reședințelor nobiliare, care, deși devastate de jafuri, continuau să dea cu încăpățânare mărturie despre neobosita trudă a generații întregi de bărbați pentru care viața nu însemna doar timp pierdut și război. Doar după ce soarele dispăru sub linia orizontului, Balamber se întrebă, în sfârșit, de ce își mai pierdea vremea în locul acela: cu excepția a două opriri, necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din când în când, mulțimile să fie chinuite? În privința asta natura a favorizat mai mult animalele. Ele au o soartă mai puțin expusă chinului. Omul a fost înzestrat cu multă minte ca să poată face rău omului. În strădania asta este neobosit. * Este de observat, în aceste însemnări, lipsa aprecierilor ce ar fi fost să fac asupra multor colegi din breasla mea, observații și prezentări de portrete ale unor oameni de seamă ce i-am cunoscut, dar această absență a unor păreri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
literară, prezentând o expunere liberă academică, filosofica și culturală de înaltă ținută, cum rar se întâmplă în asemenea ocazii. Cel puțin la fel de importantă ca activitatea didactica a fost și activitatea depusă de domnul Vasile Precop în afara școlii. A fost un neobosit îndrumător cultural, și-a apropiat mereu tineri de talent, a sprijinit și inițiat manifestări culturale pentru reliefarea puternică a valorilor noastre naționale. El este cel care a făcut cele mai mari eforturi pentru deschiderea casei memoriale “Ion I. Nistor” de la
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93285]
-
astâmpărat nestăvilita poftă de a da târcoale Siretului. Apoi treceam râul și mergeam în pădurea Mustea ca să culegem ciuperci din movilele de gunoi adunate pe mal și bureți din adâncurile pădurilor. Când ploile erau mai abundente de umpleau șanțurile, copilașii neobosiți erau primii afară să se joace cu „tunuri”. Nu știți ce sunt, nu-i așa? Copii adunau în mânuțe noroi și-l scobeau în mijloc, după care turnau nițică apă în scobitură. În final dădeau cu bulgărele de pământ și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
astâmpărat nestăvilita poftă de a da târcoale Siretului. Apoi treceam râul și mergeam în pădurea Mustea ca să culegem ciuperci din movilele de gunoi adunate pe mal și bureți din adâncurile pădurilor. Când ploile erau mai abundente de umpleau șanțurile, copilașii neobosiți erau primii afară să se joace cu „tunuri”. Nu știți ce sunt, nu-i așa? Copii adunau în mânuțe noroi și-l scobeau în mijloc, după care turnau nițică apă în scobitură. În final dădeau cu bulgărele de pământ și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
vieții, decat continuând să scrie și să lase posterității încă un volum intituiat “Gaudeamus- Evocări”, rămas în manuscris și datat 8 iulie 1970. Spre bucuria noastră și această carte a văzut lumina tiparului la Editură Septentrion, Rădăuți, 1996, prin grijă neobositului editor Vasile Precop - fost coleg de muncă al autorului, la Liceul “Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți. În afara scrierilor amintite, operă literară a profesorului Vasile Tiganescu cuprinde și alte scrieri inedite cum sunt: Prieteni, Voxpopuli, Asasinii, Duel, Melitoiu, Domnul Neculuta, ș.a. rămase
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
cărturar al locului, a fost, mai curând, un constructor sedentar, obsedat și luminat de literele românești și luminându-le, la rândul său, cu dragoste, devoțiune și discernământ. Zigu se odihnește, În sfârșit, acum, În pământul țării unde s-a Încheiat neobosita sa „Înrădăcinare” intelectuală de o viață. Fie-i, măcar acum, țărâna ușoară, cum se spune În românește. New York, aprilie 2002 (Familia, nr. 6/2002) Cum se face o potcoavătc "Cum se face o potcoavă" Numărul 4/2001 al revistei Apostrof
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
metamorfozare instantanee, acreditare repetată și mereu uimitoare. Reprezentant al „celeilalte lumi”, adevărată tocmai pentru că fantasmagorică, un fanatic apărător al „pozițiilor pierdute ale poeziei”, acest „artist al improvizației” și „prestidigitator metafizic”, tatăl-copil este o sinteză Între Atena și Ierusalim. Un cavaler neobosit al improvizației, un glorios bufon al ezotericului, spion neobosit al enigmelor, pionier pregătit a detecta și exploda minele ascunse În tranșeele războiului burlesc Împotriva plictiselii, el păstrează, totuși, amprenta premisei contra căreia se revoltă. Un profet, totuși... chiar când eșuează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
celeilalte lumi”, adevărată tocmai pentru că fantasmagorică, un fanatic apărător al „pozițiilor pierdute ale poeziei”, acest „artist al improvizației” și „prestidigitator metafizic”, tatăl-copil este o sinteză Între Atena și Ierusalim. Un cavaler neobosit al improvizației, un glorios bufon al ezotericului, spion neobosit al enigmelor, pionier pregătit a detecta și exploda minele ascunse În tranșeele războiului burlesc Împotriva plictiselii, el păstrează, totuși, amprenta premisei contra căreia se revoltă. Un profet, totuși... chiar când eșuează În clovn, chiar când Îmbracă mantia alchimistului experimentator? Perpetuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
evreu, dar și catolic și musulman (prin ramura familiei din Istanbul). Cunoscuse toate marile figuri literare și americane, până și pe Joyce, avea despre fiecare inepuizabile amintiri. Bătrânul Roditi, În prag de 80 de ani, era vital și harnic și neobosit, ca mult mai tinerii săi colegi și studenți, dar era și copleșitor de cultivat, galant, cosmopolit, bizar Întârziat al unei lumi care dispare. Ne Întâlneam destul de des la colegiu, uneori și la un prânz de duminică. Îi scrisese, probabil, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
comparațiile, inhibițiile anulate? Orice admonestare devine „paternalistă”, deci inacceptabilă? Spectacolul nu este obligatoriu amuzant. Și totuși, exhibarea liberă a calităților și defectelor nu este săracă În revelații (chiar și aceea că „prostia” nu este totdeauna atât de prostească precum pare...). Neobosita energie de autorealizare marchează chiar „specificul” și succesele democrației americane. Populară democrație (cum altfel?), deci și „vulgară” și „proastă”, dar nestăvilită În dinamismul ei Înnoitor. Exilatul nu uitase cuvintele poetului Întors În România socialistă după o ședere de un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
repede din vedere, luați cu bârfele zilei. Bellow zăcea singur și absent pe canapea, ca bunicul vârstnic căruia nimeni nu Îi mai dă atenție, și privea, din când În când, amuzat, la fiica sa de doi ani și jumătate, alergând neobosită dintr-un colț În altul al camerei. Când a apărut Philip Roth și l-a salutat prin versuri clasice englezești a tresărit, Însă, prompt. A răspuns, la rându-i, prin alte versuri. A urmat, timp de vreo zece minute, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ferestrei gonea, grăbit, un nor. Pisica Diderot apărea, dispărea, iar apărea, fără ca nimeni s-o vadă, lenevind Între brațele stăpânului. Îi transmitea, știam, În limbajul ei polemic și codificat, o mereu nouă variantă a aventurii lui Oblomov. Poet, romancier, editor, neobositul Michael Krüger, muncitor intelectual fără răgaz și călător pe toate meridianele, paralelele și iluziile, avea nevoie să audă, din nou și din nou, cele o mie și una de Întâmplări neîntâmplate din viața secretă a lui Oblomov, sedentarul fără leac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
lui și începu să plângă. — O să trecem peste asta, spuse el, cu brațele moarte, pe lângă corp. Ea îl împinse puțin și îi cercetă fața. Ochii lui erau mai mult decât goi. Dar îl hrăni, și-l plimbă, și-i citi neobosită, fără să se îndoiască vreo clipă că-și va reveni. Avea mai multă energie pentru recuperarea lui decât avusese pentru oricare dintre slujbele ei. A doua zi dimineața, fratele și sora erau singuri, când o voce ca de șoricel din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]