2,429 matches
-
au luat foc, și toată casa a fost scrum în două ceasuri, cu bani cu tot. Morala: Nu pune banii de unde nu poți să-i scoți imediat. Stănică încercă să fixeze în ochi pe moș Costache, care continua a părea nepăsător, însă mânca cu o repeziciune cam nervoasă, evitând să ridice privirea. " Să știi, își zise Stănică detectivistic, că l-am prins pe moș. Îi are în casă banii!" - Domnule, zise el tare, sunt oameni care strâng o avere înlăzi, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
își dădu seama că limbajul acesta era cam prea nepotrivit, și făcu semn domnișoarei să tacă. Îi spuse mai încet: - Unchiul meu e cam bolnav, nu trebuie să-l supărăm. - De bolnav, e bolnav, n-ai grijă dumneata, replică fata, nepăsătoare. Are un gât congestionat, ceva de speriat! Mult n-o duce așa. - Crezi? întrebă Stănică mai mult interesat decât speriatsau scandalizat de cinismul fetei. - Dumneata, domnule Felix, zise domnișoara de la pian,îmi faci impresia că nu te simți bine cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rămase foarte surprins de hotărârea bătrânului și prevesti că soarta Otiliei va rămâne din cele mai încurcate. Cunoscîndu-l pe moș Costache încăpățînat și capabil să facă iute contrariul, tăcu din gură. Însă, amărât pentru Otilia, îi vorbi acesteia, aceasta spuse nepăsătoare în glumă lui Felix, Marina îi auzi pe când bodogănea prin preajma lor și astfel află în cele din urmă și Stănică. Numai Stănică țipă scandalizat, ca și când chestiunea l-ar fi privit: - S-a ramolit, are să vâre toți banii în cărămidă veche
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un sfat de la mine, care sunt destul de în vârstă față de dumneata ca să-mi pot permite să-ți dau un consiliu. În genere, omul preocupat prea mult de problema succesului nu izbutește. Bărbaților le plac femeile care nu umblă după ei, nepăsătoare. Când o mamă face prea mare vâlvă cu intenția de a mărita o fată, ratează chestia, fiindcă pretendenții se sperie. Mi s-a întîmplat foarte adesea să văd bărbați, invitați într-o casă pentru una din fete care voia cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
el nu mai este prezent împreună cu ceilalți, că el a devenit altcineva decât cel pe care ceilalți îl văd ca fiind „de față“ la petrecerea de care lui nu-i mai pasă. El este în altă parte, absent de la banchet, nepăsător la scena actualității, pentru că se găsește în margine, dizlocat, ca la un spectacol privit din afara scenei pe care el se desfășoară. Dansul lui Hipoclid a devenit impersonal. El se adresează Universului, este dansat pentru ceva aflat dincolo de om, ceva care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
apar diferențe care pun altfel în joc situația de fond în care cei doi termeni se opun. Să vedem ce se „pune în joc“ aici. Cartea de față stă sub semnul lui Hipoclid, al dansului pe care acesta îl face, nepăsător la soarta lui de pețitor preferat. În ochii tiranului care stăpânește și judecă concursul pețitorilor, dansul, așa cum îl dansează Hipoclid, apare clar ca un act de barbarie, de ofensă adusă împrejurărilor - și tiranul judecă barbară atitudinea lui Hipoclid, cu toate că acesta
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
greu să susțină ceva, cu vorbe răzlețe care icneau vag din tratamentul la care era supus. Vasia i a dat brusc drumul lui Guttmann, după ce a mai măturat o dată, cu corpul bietului matematician, un rând de cărți. Apoi a ieșit nepăsător din librărie, iar eu am rămas cu Marcian Guttmann să punem cărțile răvășite la loc. Scena era penibilă, vânzătoarele ziceau: „Lăsați, domnu’ profesor, nu e cazul... Noi îl cunoaștem pe domnu’ care a ieșit... zău, nu e cazul...“ Iar eu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și intimă că sunt capabili de orice, pentru că orice le e permis. Oricum, ei n-aveau cum să-și pună asemenea probleme. De câte ori mi se telefona să mă întâlnesc cu un ofițer, de obicei era același, luam un aer dezinvolt, nepăsător - și nu făceam mari eforturi să fiu așa -, spunându-le că „nu am nimic de ascuns“, n-am de ce să mă feresc, și propunându-le mereu, fiindcă tot trebuia să ne întâlnim, locuri foarte centrale: Scala, Aro, Piața Romană sau
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
simțind fără îndoială că ceva i-a risipit puterea și așteptând, răbdătoare și plină de încredere în ea, ca să-i fie de la sine restituită. Cu țigareta între degetele osoase, cu fruntea palidă și pleșuvă dată mult pe spate, Profesorul fumează, nepăsător la mica febră a după amiezei, lăsându-se cu totul în voia măruntului, copilă rescului său sentiment de victorie. Asupra cui, asupra a ce, oare, victorie ? Pe canapeluță, Margot cască, având grijă să nu fie văzută, și își examinează ghetuțele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
uscat, dar ea merge mai departe ! Doar cu un gest, ah, cât de căutat !, își răsucește talia și se apleacă să-și ridice cu două degete trena rochiei care atârna în mocirlă. I se văd gleznele acum, dar ea merge nepăsătoare mai departe, în timp ce tu continui să o aștepți și să-i oferi zâmbetul tău neliniștit. Zâmbetul unui aristocrat slab de înger, care încearcă să se ducă demn spre eșafod, într-o proaspătă dimineață de iunie ! Ea însă, fiind cu spatele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de trandafiri. Lumina încă tot orbitoare a zilei, căzând peste un jet de apă, irizează un mic curcubeu deasupra. Sophie a uitat, acum observ, un furtun deschis și aleea se umple încet-încet de apă, dar ei puțin îi pasă, culege nepăsătoare trandafiri și îi pune cu grijă în paner ! Retrage-te și tu cu discreție de pe terasă, mă îndemn. Impunându-ne reguli stricte de comportare, buna educație îi apără pe ceilalți de agresiunea noastră ; dar și pe noi ne ocrotește, în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să mai fie primitoare și caldă, și unde își ascundea atunci rânjetul dezmățat și înfiorător ? Pași împrejurul lui, ciudatul șuier al aerului auzindu-se parcă mai slab printre buzele vinete și expresia ei încă și mai concentrată, dar și mai nepăsătoare, ca și când, oricât ar fi de incredibil, ea a uitat că trebuie să isprăvească mai repede acel lucru care o ocupă, pentru ca apoi ei doi să poată sta de vorbă. Ca și când, oricât ar putea fi de incredibil un asemenea fapt, nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pentru că, altfel, dacă absurdele presupuneri ce-l încearcă, uneori, în privința ei și a junelui Ialomițeanu ar fi adevărate, cum ar fi lovită inima ei, sensibilă și tandră, în timp ce acesta o curtează pe sora ei ! Cât despre june, iată-l ce nepăsător ia din mâna Sophiei ceașca aburindă ! O mână ce coboară mângâietor pe trup, alunecând mai departe, încă mai departe ? Ce presupunere absurdă ! Freamătul odihnitor al camerei. — Explozia de la Pulberăria Dudești mă obsedează, pentru că circumstanțele m-au silit să fiu de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
crâșmele și se mulțumesc cu o limonadă cu lămâie și Vichy, au ieșit toți, ovaționându-l, agitând pălăriile, strigând : Trăiască armata română ! Comparase spectacolul cu cel de la 10 Mai, când bietul Ferdinand a trecut prin mijlocul unei mulțimi mute și nepăsătoare. Amicul Victor a avut chiar un moment de grandilocvență, mărturisind că sentimentele lui coincideau perfect cu ale populațiunii și că fusese, până în ultima clipă, convins că „neamțul de Ferdinand n-avea să intre“. Altfel umoarea lui era, ca de obicei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înfipți, am sărit în sus atât de decis, încât am strâmbat pălăria vecinei mele, care o mulțime de vreme s-a tot silit să și-o așeze, scoțându-și și vârându-și acul în creieri. Eu însă m-am scuzat nepăsător, mi-am luat bastonul, mănușile și pălăria și, cu o îndemânare (chiar pentru mine) neașteptată și cu aplombul despărțirii, am acostat pe secretarul al doilea, care - o, Fortuna ! - tocmai ieșise și traversa anticamera de audiență. Rezultatul : în cinci minute cererea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
O să fie sâmbăta viitoare, spuse Clodagh. Ashling făcu o pauză, în încercarea de a învinge impulsul unor emoții murdare. Nu își dorea să o încurajeze pe Clodagh să devină prea prietenoasă cu Ted. —Așa este, spuse ea, încercând să pară nepăsătoare. Face un număr în deschidere pentru Marcus. —Sună-mă în timpul săptămânii să stabilim ora și toate cele. Așa voi face. Trebuie să închid. De îndată ce a ajuns la Marcus, și-a dat seama că ceva se întâmplase. În loc să o sărute, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
trebuia să cumpărăm stăreția, pe care urma s-o amenajăm și s-o restaurăm pe Îndelete. A doua zi, tata plecă la Digne, unde avea Întîlnire cu episcopul-proprietar. S-au Înțeles pînă la urmă la preț. Episcopul n-a rămas nepăsător la faptul că Își ceda stăreția unui scriitor catolic, Însă tata nu dispunea de suma cerută. A luat atunci una dintre cele mai uluitoare hotărîri din viața lui. S-a urcat iar În mașină și, În loc să se Întoarcă acasă, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
atît de puține. Trebuie oare să mai vorbesc despre locul pe care l-a ocupat SÎntul Francisc În viața mea? Acasă, Sfîntul Francisc era mai respectat decît amîndoi bunicii mei. Asta e o situație la care un copil nu rămîne nepăsător. Tatăl meu a scris o viață a Sfîntului Francisc: Chemarea sărăciei, Însă eu prefer de departe o alta din cărțile lui, În care Își duce cititorul În fierăria care a fost locul copilăriei lui. Bunicul meu era fierar. CÎnd l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
bolnavă de plictiseală - I 1). Ea îi cere să nu se laude cu iubirea lor (stăpânește-ți mândria... altfel mă plictisești - I 1), fiindcă l-a ales dintr-o toană. La vestea că soțul ei ar fi murit, se arată nepăsătoare (Nu simt nimic... Încerc să trec pragul vieții noi dormind - I 6) și ezită cu privire la viitorul relației cu Egist (Nu știu decât că trebuie să încep totul din nou - I 7). Îi reproșează amantului neliniștea (dacă taci mereu, nu mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
arăta drumul către Kolonos, Oedip nu acceptă să ia asupra lui o altă vină : Cine sunt eu ? Purtătorul tuturor păcatelor din cosmos ? Ori de câte ori zeii gândesc un păcat nou, eu sunt acela cu care îl încearcă. Eu sunt unealta petrecerii lor nepăsătoare (I 2). Bătrânul respinge sugestia Antigonei că acest act ar reprezenta ispășirea greșelilor sale : Răscumpărare ? Dar ce trebuie eu să răscumpăr ? (I 3). Eroul se știe nevinovat și aruncă întreaga răspundere asupra zeilor capricioși și răi care l-au obligat
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mic (p. 13). În timpuri de glorie sau de declin, contemporanii autorului sunt la fel de indiferenți la crimele stăpânirii ca și cei ai lui Petronius și Nero : la vârste istorice diferite, privind la flăcările care cuprind cetatea, și unii și alții, nepăsători, ne drapăm toga (p. 13). Gustul spectacolului, pasiunea pentru distracții superficiale și indiferența la problemele morale definesc în egală măsură publicul și pe prezentatorul piesei, maestrul în arta plăcerilor portretizat de Tacit : Cine putea s-aducă pe scenă oameni morți
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Fleurs din Paris, unde, la timpul lor, au lăsat sume imense de bani. Putem spune cu certitudine că măcar o treime din dijma luată de la iobagi a acaparat-o proprietarul parizianului Château des Fleurs (ăsta om norocos!). Oricum ar fi, nepăsătorul P. l-a crescut princiar pe cuconașul luat de suflet, i-a angajat guvernanți și guvernante (neîndoielnic, foarte drăguțe), pe care, fiindcă veni vorba, le aducea chiar el de la Paris. Însă ultimul vlăstar al neamului boieresc respectiv era idiot. Guvernantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prinț. — Păi nu vedeți, se împușcă chiar în clipa asta! Uitați-vă la el! exclamă Vera și, extrem de speriată, se repezi la Ippolit, apucându-l chiar de mâini. Doar a spus că se împușcă la răsăritul soarelui, cum puteți rămâne nepăsători? — Nu se împușcă! bombăniră, cu bucurie răutăcioasă, câteva voci, inclusiv a lui Ganea. — Domnilor, feriți-vă! strigă Kolea, înșfăcându-l și el pe Ippolit de mâini. Numai uitați-vă la el! Prințe, prințe, de ce nu interveniți? Împrejurul lui Ippolit se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mortal. Vulgaritatea este o cale de purificare egală extazului - cu condiția să fie suferință. Chinul în gunoi, în murdărie, teroarea-n mahala devin surse mistice - și ești mai aproape de cer când te îneci cu groază într-o mocirlă, decât privind nepăsător icoana unei madone. Blestemul e un act religios; bunătatea, unul moral. Știm noi prea bine că morala nu-i decât aspectul cetățenesc al înclinării noastre spre Absolut!) Din fierberea duhorilor lăuntrice se ridică aburi avântați spre azur. De simți nevoia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de versuri. Surprinsă că vorbele lui fac ecou gândurilor ei, Vipsania simte cum roșește prostește. — Ce infatuat! mârâie printre dinți ca să-și ascundă nervozitatea. — Acestora..., continuă Maternus. Se întrerupe și privește parcă înadins spre ea. — ...Ca să-mi agravez vina... Surâde nepăsător în fața unei adunări brusc înveselite: — Vreau să le spun următoarele... A reușit imposibilul! Toată lumea e ochi și urechi. Fac câteodată versuri mai puțin serioase, recunosc, așa cum îmi plac și comediile, și spectacolele de mimă... Unul după altul spectatorii încep să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]