3,943 matches
-
juriu, atunci o să fiu în mare formă. Dudley Smith expiră fumul de țigară și un hohot de râs. — Îmi place de tine, Malcolm - cu toate că sentimentul nu e reciproc. Și, fiindcă tot veni vorba de familie, am o trebușoară de rezolvat. Nepoata mea are nevoie de un sfat. Te-ar deranja dacă facem un mic ocol prin Westwood? — Un scurt ocol, locotenente? — Foarte, locotenente. Mal încuviință. Dudley o luă spre nord pe Glendon și se îndreptă spre campusul UCLA, unde parcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se încreadă în puștiul ăsta, pentru că jumătate din îndârjirea lui era de fațadă, fiind gata oricând să se destrame. — Dudley, ce vrei? — Prăbușirea comunismului. Așa că de ce nu te-ai desfăta un pic cu priveliștea tinerelor studente în timp ce eu discut cu nepoată-mea? Mal îl urmă pe Dudley pe scările unui conac în stil spaniol, în fața căreia peluza era tunsă în așa fel încât să pună în evidență simbolurile grecești înfipte în iarbă cu niște pari de lemn. Ușa era deschisă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cauzei noastre? *** Ultima adresă cunoscută a lui Eisler era pe Presidio, la numărul 11681, la mică distanță de campusul UCLA. Dudley fredonă cântecele de revistă în timp ce conducea. Mal continua să vadă în fața ochilor mâna lui Dudley gata să lovească și nepoata ferindu-se de atingerea unchiului. Numărul 11681 era mică locuință din prefabricate, la capătul unui șir lung de clădiri din prefabricate. Dudley parcă lângă o altă mașină, iar Mal recapitulă datele din raportul lui Satterlee: Nathan Eisler. Patruzeci și nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că hainele i-ai fost tăiate cu un băț zoot. Parcă mi-amintesc ceva. Te-ai gândit la vreun motiv pentru care Dudley ar fi putut să-l omoare pe Diaz? — Poate. M-am dus cu Dudley să-și viziteze nepoata. Se pare că fetei îi plac mexicanii, iar Dudley nu-i înghite. — Destul de subțire, șefu’. — Dudley e nebun! Ce mama mă-sii mai vrei? Buzz îl strânse pe partenerul lui de braț. — Ușor, băiete! Ascultă acum la mine. Am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ziarele considerau că membrii AUFT erau instigatorii scandalurilor provocate de Teamsters. Buzz fusese impresionat de faptul că Mal ghicise adevărul despre Gene Niles și îl crezuse când spusese că nu-l va turna. Grasul se ducea s-o abordeze pe nepoata lui Dudley, iar Mal și Stompanato mergeau la Chaz Minear, iar când îl vor localiza pe Coleman, Buzz va suna la amicii lui din presă, ca să fie de față la momentul arestării: primele interviuri cu căpitanul Malcolm E. Considine, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de taco frumușel pe nume Ricardo. Cei doi au conversat exclusiv în spaniolă și tot ce înțelese Buzz au fost cuvinte ca felicidad și corazón, chestii amoroase pe care le știa din muzica de la tonomatele din restaurantele mexicane. De acolo nepoata cu față de gogoașă a lui Dudley Smith se duse la o ședință a Ligii Studenților Panamericani, la un curs de istorie a Argentinei, la masa de prânz și la alte pipăieli cu Ricardo. Acum era sechestrată de peste o oră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Aveau lista lui Lux cu furnizorii de heroină și lista lui Danny/Claire lipite pe bord. Mal conducea. Buzz se întreba dacă nu cumva îl omorâse pe chirurgul estetic al vedetelor. Vorbiră amândoi. Buzz primul: confirmarea prin leșin venită de la nepoata Mary Margaret și ciocnirea cu Lux, mai puțin răstignirea. Vorbi despre operația lui Coleman, un truc menit să-l protejeze de Dudley și să satisfacă perversitățile tatălui, despre Lux, care i-a furnizat lui Gordean informațiile pentru șantaj, despre povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nerăbdare. — Ți-e chiar atât de rău? m-am speriat, uitând pro tocolul. — Te caut de trei ani. Nu crezi c-am așteptat destul? vociferă Ioana râzând. Nu mi-ai răspuns la nici o scrisoare. Mi-am zis că am o nepoată nesimțită. — Poate că ai avut o adresă greșită, m-am bâlbâit. Nici nu știi ce-ar fi însemnat pentru mine să am o scrisoare de-a ta... — Hai, nu mai lungi vorba și vino! Ai să stai în ateli erul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
întâmplat cu tine după ce ai aterizat la Paris, prin 1946. Chipul palid al Ioanei se însufleți. — Mătușa mea milionară, remăritată cu Tudor Litt mann, mă aștepta cu unchiul la aeroport. Cum nu aveau copii, au fost fericiți să-și revadă nepoata. Au vrut chiar să mă înfieze. Unchiul era frumos, blond, cu părul vâlvoi, avea un metru optzeci și cinci, mătușa era mai urâțică, dar părea să aibă suflet bun. Ea îmi amenajase un minunat apar tament la ultimul etaj al
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
a deveni stareță, a stat la Paris, la noi în casă, vreo trei săptămâni. Era extrem de deșteaptă, cu mult umor, un om adorabil care te câștiga fără tocmeală. La ora cinci după-masa, voia să-și bea ceaiul tradițional (doar era nepoata Reginei Victoria), iar întrebarea mea naivă era zilnic aceeași: „Domniță, doriți un ceai?“ Răspunsul era malițios: „Sigur că da, sperai să spun nu?“ Eu: „Fac un ceai foarte prost.“ Domnița, cu un surâs irezistibil: „Învață să-l faci bun...“ Apoi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
nemai pomenit și o sensibilitate de floare. Pe urmă m-am împri etenit cu românca Mady Balș, măritată Burileanu, care a locuit un timp la Lisabona. La un moment dat, m-am le gat foarte tare sufletește de Hanzade, superbisima nepoată a ultimului sultan, cu educație total franceză. — După câte înțeleg, prietenele de care ai pomenit erau și fizic niște minunății. — Așa e. Ochii mei de pictoriță au căutat totdeauna frumusețea. — Prin ce se deosebeau prietenele tale de restul lumii? — Poate
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de multe ori am făcut rău, dând cu piciorul în oala cu lapte. Jocul poate deveni periculos. La școală, în recreație, pui o piedică unui coleg fără să-ți treacă prin cap că celălalt ar putea să-și spargă țeasta. Nepoata mea 121 JUCĂRII cea mică are treisprezece ani și trece ca o vijelie cu bicicleta pe lângă mine, gata-gata să mă dărâme, și adio... bunica! Dar bunica dărâmată trebuie să râdă, spunându-și în sinea ei: „Poate că o merit.“ Tot
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cu Hallipa și cu Elena, dar înăsprit. - Și ea îi zice lui Mika-Le "mostră"? Seamănă cu o mostră, nu e vorbă. - Nu! Nu cunoști vocabularul Gramatulei. Ii zice ,,otreapă mică". Nu o poate suferi. Un instinct nemaipomenit de antipatie pentru nepoata de pripas, mai ales la o fată mare! De altfel, Gramatula e maniacă de curățenie și Mika-Le avea, de mică, groază de apă. Țața e voinică și cinstită și perfidia feței slăbănoage o scotea din fire. - Vezi, asta e foarte
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o nemiloasă suferință, și-a exprimat supărarea într-un mod ce nu mai are nevoie de comentarii: Dacă mi s-ar fi pierdut o oaie nu mi-ar fi părut așa rău ca după Bobiță. La miezul zilei, când Nuța, nepoata mea, s-a dus la grădina cu iarbă din apropierea casei să adape și să mute vaca, l-a găsit pe Bobiță, tolănit la umbra unei răchite, supraveghind pe Floreana care păștea liniștită. Când și-a văzut stăpâna, a întâmpinat-o
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
noastră de a o determina să facă ceva altfel de cum i-a spus doamna era sortită eșecului. Noi, părinții și bunicii, încurajam atitudinea Mălinei față de grădiniță și față de educatoare pentru că ea prefigurează pe cea a viitoarei școlărițe. Într-o zi, nepoata ne-a oferit o mare surpriză. Când bunică-sa se agita să o pregătească pentru plecarea la grădiniță, Mălina a declarat hotărât: - Eu nu mă mai duc la grădiniță! - De ce? am întrebat-o noi într-un glas. - Pentru că nu o
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ceva nu este în regulă, dar nu pot spune ce anume. Ați crescut în colonii, domnule Best? Foarte rar dă vreun răspuns concret și, de obicei, dispare repede. Doar dacă nu face vreo greșală. Cum a fost cu bătrâna și nepoata ei. Se afla în port, urmărind cum o mașină era ridicată cu macaraua. Scoasă din ambalajul lemnos, mașina stătea acum pe placa de lemn a transportorului, strălucind costisitor. Fusese fixată cu lanțuri dedesubt, care se smuceau ori de câte ori docherii strigau unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
auzit de East End. Este opusul lui West End. Dar nu cunoaște nici o denumire din East End. — Brighton, spune el cu jumătate de gură. Răspunsul este greșit. Cele două femei, îl privesc intrigate. Am crezut c-ai spus Londra, zice nepoata, cu acea plăcere de a flirta cu bărbații tineri, pe care tinerele englezoaice o învață încă din școală. — Adevărat? — Da. — Ei bine, de acolo se trage familia mea. Eu am crescut în India. Dar parcă spuneai că ai venit aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu nerăbdare. — Ți-e chiar atât de rău? m-am speriat, uitând protocolul. — Te caut de trei ani. Nu crezi c-am așteptat destul? vociferă Ioana râzând. Nu mi-ai răspuns la nici o scrisoare. Mi-am zis că am o nepoată nesimțită. — Poate că ai avut o adresă greșită, m-am bâlbâit. Nici nu știi ce-ar fi însemnat pentru mine să am o scrisoare de-a ta... — Hai, nu mai lungi vorba și vino! Ai să stai în atelierul meu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
întâmplat cu tine după ce ai aterizat la Paris, prin 1946. Chipul palid al Ioanei se însufleți. — Mătușa mea milionară, remăritată cu Tudor Litt mann, mă aștepta cu unchiul la aeroport. Cum nu aveau copii, au fost fericiți să-și revadă nepoata. Au vrut chiar să mă înfieze. Unchiul era frumos, blond, cu părul vâlvoi, avea un metru optzeci și cinci, mătușa era mai urâțică, dar părea să aibă suflet bun. Ea îmi amenajase un minunat apar tament la ultimul etaj al
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
a deveni stareță, a stat la Paris, la noi în casă, vreo trei săptămâni. Era extrem de deșteaptă, cu mult umor, un om adorabil care te câștiga fără tocmeală. La ora cinci după-masa, voia să-și bea ceaiul tradițional (doar era nepoata Reginei Victoria), iar întrebarea mea naivă era zilnic aceeași: „Domniță, doriți un ceai?“ Răspunsul era malițios: „Sigur că da, sperai să spun nu?“ Eu: „Fac un ceai foarte prost.“ Domnița, cu un surâs irezistibil: „Învață să-l faci bun...“ Apoi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nemai pomenit și o sensibilitate de floare. Pe urmă m-am împri etenit cu românca Mady Balș, măritată Burileanu, care a locuit un timp la Lisabona. La un moment dat, m-am le gat foarte tare sufletește de Hanzade, superbisima nepoată a ultimului sultan, cu educație total franceză. — După câte înțeleg, prietenele de care ai pomenit erau și fizic niște minunății. — Așa e. Ochii mei de pictoriță au căutat totdeauna frumusețea. — Prin ce se deosebeau prietenele tale de restul lumii? — Poate
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de multe ori am făcut rău, dând cu piciorul în oala cu lapte. Jocul poate deveni periculos. La școală, în recreație, pui o piedică unui coleg fără să-ți treacă prin cap că celălalt ar putea să-și spargă țeasta. Nepoata mea cea mică are treisprezece ani și trece ca o vijelie cu bicicleta pe lângă mine, gata-gata să mă dărâme, și adio... bunica! Dar bunica dărâmată trebuie să râdă, spunându-și în sinea ei: „Poate că o merit.“ Tot Dalai Lama
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Templul meu este prea mic pentru un credincios atât de mare ca tine. — Nu fi modestă dumneata, patroană, zice Fann. Micul dumitale templu are întâmplător zeul cu care am nevoie să vorbesc. Vino! mă trage ea și mă prezintă drept nepoata ei de la țară, iar pe An-te-hai drept sora mea. Patroana se uită la mine de sus până jos. Se întoarce spre Fann: — Mă tem că nu pot să ofer mult. Fata asta e prea slabă. Cum poți să te aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aștepți ca un păianjen să țeasă dacă nu are fund? O să mă coste foarte mulți bani doar ca să o îngraș. — A, nu-ți face griji. Fann Sora cea Mare se apleacă spre patroană, o trage de ureche și îi șoptește: Nepoata mea se află aici doar pentru o consultație. — Nu mă mai ocup de afaceri mărunte, îmi pare rău. Patroana ia o scobitoare de pe un raft din spatele tejghelei și începe să și-o treacă printre dinți: Știi, piața a fost cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să răspundă." "Hai, mă, nea Floreo, că înoată!" Astea erau dilemele intelectuale ale bătrânului învățător, care, de fapt, nu era bătrân deloc, era verde, mergea drept și apăsat și nu-l durea nimic. Are, bineînțeles, televizor, dar are și trei nepoate. ― N-am venit cu mâna goală, zice, și scoate o sticlă din buzunar. Am venit neinvitat. Nu zic nimic, fiindcă nu s-a purtat frumos cu un copil pe vremuri, l-a bătut degeaba, acum treizeci de ani. Îmi dau
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]