7,995 matches
-
retezări de elanuri. În școlile noastre se petrec mult mai multe fapte demne de a fi popularizate, decât inerentele bătăi adolescentine, sfidări ale disciplinii sau consum de țigări, droguri ori alcooluri. Se vorbește prea puțin despre înstrăinarea dintre generații, despre neputința părinților de a-și mai struni și forma copiii, părinți ei înșiși cu grave carențe educaționale, crescuți și formați în anii când școala româneaască, sub asaltul feluritelor experimentări din "deceniile de aur", își pierduse rosturile ei primordiale, haretiene încă în
Literatură, tinerețe, creație by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10673_a_11998]
-
care-l situează în conexiune cu diacronia și cu tipologiile ei, între care cea a solitarului. "Anacronicul" și "atipicul" e nevoit a se confrunta cu istoria tocmai pentru a-și asigura - dar nu în chip absolut, căci ar fi cu neputință - libertatea de conștiință în unicat: "Am rămas un métčque, un vagabond, un nomad, un călător care încearcă să scape din această nouă formă de barbarie modernă dominată de teroarea banului, a reușitei materiale, a imaginii (care va înlocui pagina scrisă
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
soția lui să fie o Beatrice". Reproșul făcut lui Ioanide pe plan sentimental e, după părerea mea, uluitor, formulat din unghiul moralității desăvârșite: "El este un ins ce suferă de infirmitatea răspândită, mai ales, în mediile burgheze, ce constă în neputința de a încerca sentimentul superior al fidelității sau sentimentul dramatic al infidelității". Marin Preda îi reproșează lui G. Călinescu că are o? "poziție necritică față de eroul său", suferind de superficialitate în dragoste. Apreciază că, deși schematic în prezentarea "mediului muncitoresc
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
Diferența dintre o iluzie și alta stă doar în visul ce se va destrăma odată cu venirea zorilor morții. 1064. Asculta ploaia de suflete a stelelor ce-și părăsesc bolta spre a se naște aici, ascultă cum se lovesc de asfaltul neputinței noastre de a fi eterni. 1065. Numai moartea poate evalua nepărtinitor viața. 1066. Doar Dumnezeu poate beneficia de toate scuzele fiindcă El este Totul. 1067. Te rog toamnă lasă-mi primăvară amintirii să-mi inunde ruginiul uitării tale. 1068. A
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de ambele părți. 1085. Lupta este o încercare de mântuire a păcatului propriei tale nașteri. 1086. Limba unei națiuni este patosul prin care sufletele acelei națiuni își strigă dorul, fericirea și disperarea în fața vieții. 1087. Sufletul este o fărâma din neputința Lui Dumnezeu. 1088. Durerea este oglindă prin care trebuie să ne vedem putință de a schimba ceva pe fata ridata a lumii. 1089. Focul este forma cea mai superioară a purității țăranii din noi ce ajunge cenușă. 1090. Puterea este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
rezultatul gândurilor mele durata vieții este calculată astfel încât să am timp să trec prin toate evenimentele ce-mi formează destinul. nu păstrăm măsură strângem lucruri fără să ne fie de folos nu păstrăm măsură mănați din toate părțile e cu neputința să cuprindem totul. (continuare din numărul trecut) 1. Să ne gândim că România ar avea nevoie în acest moment, (dăm un exemplu) datorită crizei financiare și bugetare în care ne găsim, de 15 miliarde de euro. Cu banii aceștia Statul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
aveau nici puteri și nici unde se duce, dar mai ales n-aveau de ce să se ducă. „Ne-am trăit traiul, ne-am mâncat mălaiul” strigau ei unul în urechea celuilalt, doar, să se audă. Indiferență unora, surzenia altora, si neputința îi făcuseră să se resemneze. UN PAHAR CU LAPTE Unii intraseră în bucătărie și-și luaseră câte o bucată de pâine pe care o molfăiau nepăsători. Nu mai aveau supraveghetori să-i certe. La rândul meu abia am reusit sa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
oranj cu aromă de portocale. O ținea cu grijă, așa cum ar fi ținut un copil, odihnindu-l cu capul pe patul de pâine și-o legăna cu mersul ei șchiopătat, cum ar fi alintat o bucurie pe care cu toata neputința se încăpățâna s-o ducă acasă, acolo unde bucuriile erau din ce in ce mai rare. Bătrână urca anevoie prin fâneața iar cand privirea ei slăbită prinse conturul gardului rărit de vreme se întreba, ca într-o doară unde era bărbatul, unde era copilul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
se pierde în expresia și jocurile „ființei” de-o clipă a individualului, rămâne pradă patologiei metaforei, nesfârșitei metaforizări. Fenomenul cuprinde o întinsă arie a poeziei, din anumite zone și epoci, este aproape generalizat datorită absenței unei conștiințe critice și a neputinței intelective și creatoare a autorilor, postată în frapanta imaginație. Însă, la Marian Barbu, creator sorbit de idee, care consideră starea naturală a poemului ca fiind izbucnirea dintr-o idee, se manifestă un alt fenomen: universalul în abstracțiunea să îi solicită
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
patetisme. De acolo, am văzut totul altfel. De acolo, din mijlocul unor marginali, mi s-a părut că povestea lor poate să fie, oricînd, și povestea mea. Chestiune de hazard. Acolo am simțit și disconfort, și teamă, și șoc, și neputință, și vinovăție. Am plonjat în spațiul meschin și sufocant al unui bloc confort cincisprezece dintr-un cartier obscur de oriunde de pe lumea asta. Andu Dumitrescu aduce nu doar ideea de bloc pe scenă, mentalitatea, topirea individului în turmă, aneantizarea, ci
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
adăugîndu-li-se o cunoaștere incontestabilă a temelor abordate. Apoi, aparatul bibliografic și precizările din notele de subsol sînt pe măsura unei disertații pentru titlul de doctor în filozofie. Dar ce-i lipsește lui Adrian Niță - și acesta este defectul său - este neputința de a depăși pragul impersonal al analizei exegetice. Adrian Niță uită să fie personal, mărginindu-se la o analiză în care tema cercetării ajunge să absoarbă în întregime ființa exegetului. Sînt pagini în care parcă nu Adrian Niță scrie, ci
Despre timp, împreună cu Leibniz și Kant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10949_a_12274]
-
complexe și serializarea unor experiențe (de)formatoare, Ficțiune și infanterie se citește totuși, în mod curios, ca un policier. Dacă nu unul al faptelor literaturii, atunci al proiecțiilor ei și al ideilor-forță care o pot justifica. Sau, mai dramatic, al neputinței de a o scrie: ,A fost el vreodată artist, a luat viața en artiste? Nu atât prin cărțile lui, ci prin acea organizare a universului sensibil la scara unei cosmogonii proprii, prin trăirea autentică, nu mimată, a naturii. Nu, n-
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
cu ochii în lună, parcurgînd plăcerile calde ale verbului și frigurile lui metafizice am fost, mai presus de orice și atît de simplu, oameni. Oameni care-și numesc și-și tatonează obsesiile, fricile, obișnuitul și neobișnuitul. Granițele sinelui. Putințele și neputințele lui. Nici astăzi nu știu exact dacă am visat sau nu. Ghetele au așteptat cîteva zile sub tejgheaua recepției elegante de la hotelul meu favorit. Din cîte știu eu, n-a venit nimeni să le ia... Mi-am amintit de toate
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
ei înșiși, iar și iar, în suspine, în întrebări, în cei patruzeci de ani de prietenie, în sîcîieli care nu mai fac rău nimănui, în discuții plate, în amintiri, aceleași, cu aceleași accente în fraze, aceleași zîmbete, aceleași, mereu aceleași, neputințe. Din împietrire nu-i scoate decît venirea lui Pozzo și a lui Lucky, a Băiatului. Se înviorează, vorbesc altfel, se mișcă altfel, mai iute, ca în filmele mute, fac gag-uri, sînt dinamici, se miră, participă, privesc în afara lor. Se
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
în ștăngi, bălăngănindu-și picioarele, privind undeva, în zare, acolo unde Pozzo le-a arătat fantasticul apus imaginar, cei doi își amestecă cuvintele cu experiențele comune. Cu tăcerile, cu visele și coșmarurile anilor petrecuți împreună. Își cunosc hachițele, glumițele, limitele, neputințele, se ceartă, se împacă. Fac toate astea mult mai blînd, mai tandru, parcă, decît în alte montări. Complicitatea este mai profundă, mai înfiptă în realitatea comună, în transele pe care le trăiesc, cu burta goală și cu ochii la Lună
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
Adevărul. 2466. Absurdul dorului este dorul de străinul din tine. 2467. Absurdul fericirii constă în împlinirea sa, atunci când devine o simplă normalitate. 2468. Absurdul imperfecțiunii este perfecțiunea ei. 2469. Absurdul disperării este atunci când aceasta devine o normalitate, învingând. 2470. Absurdul neputinței este politică. 2471. Absurdul morții constă în viața de apoi. 2472. Absurdul facerii este creația păcatului. 2473. Absurdul Destinului constă în mântuire. 2474. Absurdul uitării este că și aceasta posedă propriul său adevăr prin amintirea sa. 2475. Absurdul ființei este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
e-o prezență negativă, E-un gol, o așteptare, o latență. E moarte și viață, deopotrivă - Chiar Domnul, pentru simțuri, e-o absență. De neatins fiind, și nevăzută, Asociind realități contrare, Absența naște jale și frustrare și-un gând de neputință absolută. Ne-existând, nu poate să se-ascundă. Ne-existând, nu-și neagă evidența. Egale-i sunt teroarea și clemența... Absența e-o prezență mult mai cruntă, Mai greu de îndurat decât prezența. Transcendență dragoste fără griji versuri albe pentru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
fragment din corespondența respectivă: „Emisarul, un bărbat de cam 65 de ani, se numește Winifried Blach, arată foarte puțin nemțește, iar comportamentul nu aduce cu acela obișnuit pe Valea Rinului; harnic, dinamic, întreprinzător, imaginativ. Drama vieții lui a fost, însă, neputința de a-și da seama cine este... Nemții îi spuneau că, deși neamț, nu pare a fi de-al lor, iar intuiția îi spunea că au dreptate, fără să-și explice din ce motiv anume. Era, deci, un altceva fără
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Așadar, din această informație nu se poate mai oficială - nedezmințită în zilele următoare ca fiind ruptă din context - rezultă că marele corupt nu e un personaj de ficțiune politică, astfel cum bunul-simț ne ordona a crede, opus politicianului onest, cu neputință de corupt, pus pe sacrificiu, îndurând cu stoicism o îmbogățire de care, în fapt, se simte străin până la dedublare. Ne plăcea, totuși, din gust pentru fantastic și ireal, să ne închipuim că un mare corupt - exclus doi, trei - ar putea
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
să părăsească Londra în 1800, lasă acolo un cufăr de manuscrise pe care le recuperează abia după 30 de ani), romanul Salomé devine și el una din senzațiile toamnei literare franceze. Autorul ,lenevit" (sau poate doar victimă a unei trecătoare neputințe literare), căruia buna sa soție Délphine, de care-l leagă trei decenii de căsnicie, îi spune în primul paragraf al romanului recent că ,inspiră teamă tuturor", revine așadar spectaculos în actualitatea literară. Cele Trei zile la mama bat Posibilitatea unei
Premiul Goncourt 2005 - Weyergans-Houellebecq 6 - 4 by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11041_a_12366]
-
titlu încă nu-și făcuse apariția, am resimțit această ,absență" din suprafața textului drept forma negativă a omniprezenței materne ca factor declanșator al procesului de creație. Promisiunile literare făcute mamei, dar neduse la îndeplinire, torturează conștiința eului narator, întocmai cum neputința de a termina cartea (din cauza altor volume la care ,scrie" sau ,visează", un roman intitulat Vulcanul, o biografie a lui Carol cel Mare, o istorie a erotismului literar) îl face să se îndoiască de reala sa vocație. Autopersiflîndu-se, dedublîndu-se, autorul
Premiul Goncourt 2005 - Weyergans-Houellebecq 6 - 4 by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11041_a_12366]
-
cu capul schimbat, are dreptul la cea mai potrivită expunere publică. Era însă bine expus acest Caragiale rătăcit pe vasta peluză de la Național? Ba încă și la nivelul solului. Să te apropii de el, să-l vezi mai bine, cu neputință. dacă nu voiai să intri în conflict lu legea, care nu te lasă să calci pe iarba peluzei. Mai ramînea o soluție - un soclu. Dar cum pentru asta ar fi fost nevoie de un certificat de urbanism, răpitorii au preferat
Plimbările lui Caragiale by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10855_a_12180]
-
a căror tiranie nu poate scăpa pînă la urmă nici un compozitor, cu atît mai evidentă este scurgerea de aleatorism, invazia de spirit ludic, improvizatoric. Chiar dacă ne comunică, direct sau indirect, că tradiția nu e decît numele pe care îl dăm neputinței noastre de a ne lepăda de trecut, compozitorii conceptualiști nu sînt (încă?) în măsură să ne dezvrăjească universul sonor, să ne priveze de virtualitatea minunilor ori să ne răpească speranța în nemurirea trăirilor afective. în fața necruțătoarelor grafuri, textelor literare, filosofice
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
a luat speranța în nemurire și ne-a preschimbat mai toată tradiția într-un muzeu deprimant înțesat cu superstiții defuncte. E trist s-o recunoaștem, dar, din punct de vedere științific, tradiția nu e decît numele pe care îl dăm neputinței noastre de a ne lepăda de trecut. În locul ei, știința a ridicat siluetele reci ale unor legi lipsite de îndurare: conservarea energiei, legile termodinamicii, evoluția darwiniană, sistemul copernican, ecuația lui Einstein sau legile transmiterii genetice. În fața acestor necruțătoare principii materiale
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
și plin de luciditate este excelentul articol al lui Petru Iancu din numărul din 13-19 octombrie al Dilemei vechi. Articolul este intitulat "Suicidul politic corect" și are drept temă seninătatea timorată cu care Europa, pusă în fața valului islamic, își dovedește neputința de a mai reacționa în vreun fel. O suită de ezitări sau de măsuri pripite ne arată din ce în ce mai des că europenii sînt incapabili să țină piept presiunii psihologice pe care radicalismul islamic o exercită asupra mentalității occidentale. De o parte
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10166_a_11491]