3,370 matches
-
e un adevăr. Pentru cei vechi ea era reală și putea fi însușită urmînd un rit de inițiere. Riturile creau convingerea că nemurirea e adevărată iar, dacă ceremonialul nu era respectat, primejdii grozave se abăteau asupra celui care le încălcase. Nerăbdător, peste două zile l-am căutat iar pe acest bătrîn paradoxal. Era tot în livadă: într un fel pictorul se claustra în răzeșia sa. Înconjurată de acareturi care fuseseră odinioară odăi pentru slugi, grajduri, fînării, șuri și cuhnii, casa avea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
șanțului. Ochii Îi străluceau a veselie și nici măcar scârțâitul roților de car și scrâșnetul lor pe pietre nu-l auzea. Ceilalți, În schimb, se pregăteau să-i Întâmpine pe drumeții ce se apropiau În carul lor. Oamenii erau atât de nerăbdători, că se prefăceau a nu și-ar fi dat seama că nu auziseră nicidecum bocănit de copite de cai, ci numai huruitul roților. Cuminți, aproape cu evlavie, se rânduiră de-o parte și de alta a drumului. Carul intră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înfometați, mai puțini la minte, se apropiară, cu gând să-și taie câte o fripturică. În agonie, trompa i-a izbit așa de tare, că i-a lăsat fără suflare și i-a zvârlit cât colo pe cei doi nătărăi nerăbdători. Ceilalți i-au ronțăit cu multă recunoștință, au prins ceva inimă și au așteptat să se poată Înfrupta și din dihanie. Cum se Întâmplă și În zilele noastre, din senin s-a abătut un ger năprasnic; mormanul de carne a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
abia atunci descoperise năucitoarea nepotrivire: „Tovarășu’, tovarășu’! Ăștia ai noștri au construit pe nord-sud, nu cum scrie În manual!”. Arăta, spre Încredințare, busola cu ac tremurător. „Ia, mă! Ia, mă!” se arătaseră iscoditori nevoie-mare ceilalți, apoi ochii li se Îndreptaseră nerăbdători către Director, ca să vadă cum avea să iasă din groaznica Încurcătură În care Îl băgase Vieru. Păi, cartea - care nu minte niciodată - spune una, iar ce se vede cu ochiul și se poate pipăi cu mâna arată cu totul altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și reglezi lentilele din rotiță, așa cum m-ai văzut pe mine În laboratorul de biologie. Nu e greu, dar trebuie să fiți serioși și puși pe treabă, nu pe bătaie de joc. Ai Înțeles?”. „Da, tovarășu’! Se poate?” răspunsese Vieru nerăbdător, dar și aproape jignit de ușoara neîncredere din spusele lui Jivinoiu. Se Înserase bine când ajunseseră din nou la școală. Directorul se ținuse de cuvânt și le Încredințase un microscop celor trei cercetători, chiar dacă doi dintre ei fuseseră pedepsiți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pănuși și chică și se ridicau de acolo ca niște Învingători, cu degetele răsfirate repezite spre cer. Profesorii nu mai izbutiseră să-i stăpânească pe elevi, dar nici nu se străduiseră cine știe ce. Se strânseseră la un loc și se arătau nerăbdători să se Întoarcă În sălile de clasă. În jurul lor, copiii nu se atingeau de porumb, alergau bezmetic ori se jucau. Ectoraș era și el nespus de vesel În acea fericită zi, deși gândul că urma să Înceapă orele de matematici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cândva. — E prea târziu, Mitsuharu. — Trebuie să vorbesc. N-are nici un rost. — Trebuie, chiar dacă nu are rost. Pe mâinile lui Mitsuharu picurau lacrimi amare. Chiar atunci, ceva se mișcă dincolo de ușa ascunsă. Poate că asasinul simțise tensionarea situației și era nerăbdător să acționeze. Dar încă nu primea nici un semnal de la Mitsuhide. Acesta se întoarse dinspre chipul înlăcrimat al vărului său. — Ai studiat mult mai mult decât alții, forța ta intelectuală e mult mai mare decât a majorității oamenilor și ai ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o spun când nu v-ar mai fi sporit nefericirea. Aceasta e lumea bărbaților, replică Mitsuhide, apoi adăugă: nu are nici o importanță. Râse. Cel puțin, suna asemănător cu un râs. Apoi, gesticulă brusc spre partea din spate a taberei, cerând, nerăbdător, să-i fie adus calul. Mitsuhide își trimisese majoritatea trupelor pe front, însă ar fi trebuit ca în tabără să rămână cel puțin două mii de oameni, împreună cu vasalii săi superiori. În fruntea acestei forțe, Mitsuhide era gata să se alăture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înapoi pentru a nu-i sta în drum. Aici sunt! Încoace! Asano Yahei stătuse la baza treptelor de piatră, dând instrucțiuni unui grup de oameni. Când auzi glasul lui Hideyoshi, termină repede și alergă spre el. — Sunteți gata? îl întrebă nerăbdător Hideyoshi, abia lăsându-i timp să îngenuncheze. Dacă sunteți pregătiți cu toții, porniți. — Da, stăpâne, suntem gata. Luând în grija lui stindardul cu tigve aurite al comandantului, care stătuse rezemat într-un colț al porții, îl duse în mijlocul rândurilor și încălecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sale proprii. Totul ținea de calcularea timpului, iar Kazumasu judecase greșit momentul începerii ostilităților. Tratatul dintre Katsuie, Nobutaka și Kazumasu fusese ținut secret chiar și față de propriii lor consilieri, dar acum fitilul fusese aprins orbește, întrucât Kazumasu fusese atât de nerăbdător să profite de ocazie. Fură trimise depeșe în Gifu și Echizen. Lăsând două mii de soldați în Castelul Nagashima, Kazumasu se duse la Castelul Kuwana. Castelul era protejat într-o parte de mare, iar în cealaltă, de colinele din jurul orașului, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fratelui său mai mic, Yasumasa. Omul îmbrăcat în preot era Mizuno Shinroku, un vasal al lui Yasumasa. I se încredințase un mesaj secret, iar acum îngenunchea în fața stăpânului său, în cartierul general. — Cum a mers? Vești bune sau proaste? întrebă, nerăbdător, Yasumasa. — Totul s-a aranjat, replică Shinroku. — Te-ai putut întâlni cu el? A ieșit totul bine? Inamicul are deja iscoade foarte vigilente, dar l-am putut întâlni pe Seniorul Shogen. Ce intenții are? — Le am scrise într-o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
gâfâiau greu și nu puteau ține piept luptătorilor disperați care năvăleau asupra lor. Săbii lungi începură să se năpustească peste coifurile soldaților lui Hideyoshi, lănci le străpungeau piepturile, iar trupurile lor măcelărite cădeau peste tot. — Nimeni să nu fie prea nerăbdător să moară! strigă deodată Shosuke, în timp ce se retrăgea în interiorul unei palisade. În timp ce stindardul de comandant îl urma, oamenii rămași făcură același lucru. — Se spune că legătura ficărui deget în parte nu e la fel de puternică precum lovitura unui singur pumn. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nemaiputând nici să avanseze, nici să se retragă, suferiră pierderi grele. Nagayoshi, care urmărea evoluția bătăliei de la Gifugadake, țistui din limbă. — Of, au fost trimiși prea devreme! strigă el. Socrului meu nu-i stă în fire să fie atât de nerăbdător. În ziua aceea, tânărul era mult mai calm decât socrul său, în toate situațiile. De fapt, Nagayoshi luase hotărârea în adâncul inimii, ca aceea să fie ziua morții lui. Fără alte gânduri care să-i distragă atenția, privea drept înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
duci. - Sunt onorat, dar nu înțeleg de ce nu ați ales o navă de pasageri? întrebă Birmaq. - Din mai multe motive, dar nu este nici timpul nici locul ca să ți le înșirui, veni răspunsul. Trebuie doar să știi că sunt foarte nerăbdător ca tânărul acesta să ajungă pe Terra, teafăr și nevătămat. Atât de nerăbdător încât nici actele pentru transport nu îi sunt pregătite, înțelegi căpitane? i se adresă preaonorabilul Poha, accentuând cuvintele. - Mă tem că nu prea înțeleg, tuși încurcat căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
pasageri? întrebă Birmaq. - Din mai multe motive, dar nu este nici timpul nici locul ca să ți le înșirui, veni răspunsul. Trebuie doar să știi că sunt foarte nerăbdător ca tânărul acesta să ajungă pe Terra, teafăr și nevătămat. Atât de nerăbdător încât nici actele pentru transport nu îi sunt pregătite, înțelegi căpitane? i se adresă preaonorabilul Poha, accentuând cuvintele. - Mă tem că nu prea înțeleg, tuși încurcat căpitanul. Una era să transporte tutun sub acoperirea comerțului cu artefacte și cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
faceți o situație în altă parte...Există locuri mai frumoase pe care o să vi le arăt...De luna viitoare o să vă duc în excursie, la Ipotești... Apoi o să mergem și în alte locuri... Ei aproape chiuie de bucurie și sunt nerăbdători... Strâng la piept multe talismane de iubire adevărată necondiționată și simt nevoia să revărs toată lumina peste copiii aceștia pe care Dumnezeu mi i-a încredințat să-i scot în bătaia suavă a soarelui de primăvară...Mulți se vor întoarce
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
care mă poate lămuri. Te rog, Victor. Victor tăcea. Mă enerva atitudinea lui. Se comporta ca și când ar fi avut un secret. ― Ce s-a Întâmplat În noaptea aceea? am Întrebat. ― Ne certam, răspunse el simplu. ― Pentru că? l-am Îndemnat eu, nerăbdătoare. Am oftat. Se părea că voi fi nevoită să scot cu forța fiecare cuvânt de la el. ― Nu vreau să-mi amintesc. ― Dar eu trebuie să știu, m-am răstit la el. Cumva... Nu era o teorie foarte probabilă, dar trebuia
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
postelnicul Toma Cantacuzino că: „În multe nopți l-am zărit pe la miazănoapte îngenunchiatu înaintea icoanii la rugă, cu mare osârdie”. Și acum dacă sfinția ta a deschis vorba despre o altă faptă bună a lui Miron Barnovschi voievod, sunt tare nerăbdător să aflu care-i aceea? Fapta asta - ai să vezi - nu-i întreagă a lui, fiindcă spune: „Domnia mea m-am milostivit și am dat și am miluit sfânta mănăstire Sfântul Sava din mijlocul târgului Iași,... cu un iaz care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
acum că nu mai aveam nici slujbă și nici un iubit care să mă susțină! Să-mi pierd serviciul era una, pentru că puteam oricând să-mi găsesc altul. Dar să-mi pierd iubitul... ei... — Ce zici, Rachel? m-a întrebat Margaret nerăbdătoare. Cum ți se pare? Firește, trebuia să protestez nițel. Nu puteam să recunosc că viața mea valora atât de puțin, încât puteam s-o abandonez fără să privesc măcar înapoi. M-am prefăcut că opun rezistență, dar nu erau decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Cu toate că era unsprezece dimineața, într-o zi de vineri, iar clădirea n-avea nici un turn. —Cloisters, am murmurat eu încercând să-mi ascund teama în spatele unei remarci sarcastice, locul unde îmi voi întâlni propriul Nemesis. —Nemesis? m-a întrebat Helen nerăbdătoare. Ce cântă? Chinuindu-mă s-o ignor pe soră-mea, m-am gândit că, în ciuda primei impresii, casa avea un șarm auster. Nu putea să arate ca un hotel de lux, chiar dacă, în realitate, exact asta era. Nimeni nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aveau un deznodământ. —Ei, haide..., am spus în batjocură, dar vorbeam deja singură. M-am enervat descoperind că Mike se apropiase de John Joe care părea șocat și foarte tulburat. 11tc "11" Si acum ce se întâmplă? m-am întrebat nerăbdătoare. Acum mergem la masaj? I-am urmărit cu atenție pe ceilalți, în timp ce emoția așteptării îmi zgândărea nervii. Așteptam să văd unde se duc. Pe coridor, după colț și... nu!... înapoi în sala de mese. Toți cei din grupul lui Josephine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ceai înainte de a alerga către saună? Poate. M-am așezat pe marginea unui scaun, refuzând ceașca de ceai care-mi fusese oferită. N-aveam chef să fiu nevoită să mă duc la toaletă în timpul ședinței de aromaterapie. Ochii îmi fugeau nerăbdători de la o ceașcă de ceai la alta. Haideți, i-am implorat în tăcere, beți mai repede! Altfel se face ora cinei și n-o să mai avem timp destul pentru un masaj cum scrie la carte. Dar ceaiul era consumat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fiu singură, așa că m-am decis să cobor la parter să văd ce se întâmplă. Pe scară m-am întâlnit cu Mike. Așa cum făcuse și Chaquie cu câteva minute în urmă, Mike privea posomorât pe fereastră. —Bună, am spus eu, nerăbdătoare să vorbesc cu cineva. Ce faci? —Vino-ncoace, mi-a spus el arătându-mi ceva pe fereastră. O femeie și trei copii veneau pe alee, poticnindu-se prin ploaie. Păreau epuizați și înghețați bocnă. — E soția mea împreună cu copiii! mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o forță reînnoită. Am simțit cum trădarea aia mă umplea de o furie amară. Și luai? m-a întrebat Mike. Cuvântul „nu“ mi-a stat pe buze, dar m-am forțat să-l înghit la loc. —Câteodată, am răspuns eu nerăbdătoare, deranjată de faptul că trebuia să explic asemenea lucruri unui fermier nesofisticat. Nu e mare scofală, am spus înfierbântată. în New York mulți oameni fac chestia asta. Acolo e altfel decât aici. înțelegi? Presiunea e foarte mare. A lua cocaină e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
netăgăduit. Nu era prima dată când regretam că nu era mai modern. Dar poate că dacă se tundea și-și cumpăra alte haine... Luke, poți să mă săruți când vrei. Oricând vrei tu. Dar Luke nu m-a sărutat. Așteptam nerăbdătoare. Lucrurile nu mergeau conform planului. Ce naiba se întâmplase cu el? —Dumnezeule! Luke a clătinat din cap și dându-mi un brânci ușor s-a îndepărtat. Unde se ducea? Era nebun după mine, iar eu eram foarte atrăgătoare, foarte sexy. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]