9,277 matches
-
ceva mort... care conține lucruri vii" (p. 141), e pandantul acestor vieți dezise de scopul lor. Revolta care nu vrea, pentru sine, nimic, iată avangarda. Existența, care nu vrea, pentru sine, nimic, iată boala. Nici una, nici alta nu țin la nesfîrșit. Deasupra lor se-nchid apele, ca peste un focar de normalitate rănită. La suprafață sînt netezimi grefate peste arsură: "Vezi, inimile bolnavilor au primit în viață atâtea lovituri de cuțit încât s'au transformat în țesut cicatrizat... Insensibile la frig
Ape grele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7673_a_8998]
-
Hasdeu și-a luat revanșa asupra lui însuși în poezia dramatică. A intuit zona unde originalitatea i se putea manifesta nestingherită și a renunțat deliberat la o convenție solid instalată; de aceea, lasă deoparte tonul solemn, limbajul ales, tirada kilometrică, nesfîrșitele considerații filozofice care grevau drama în versuri. Locul lor este luat, în Răzvan și Vidra, de limbaj popular, fragmente folclorice, expresii cotidiene. Naturalețea, spontaneitatea și exprimarea liberă înlocuiesc teatralitatea retorică.
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
luni, cu sentimentul de a fi fost "prinsă în curenții puternici ai unei imposibile plutiri dezlănțuite". "Recitind Casa din întuneric - își începe Aura Christi mini-confesiunea de pe coperta a IV-a -, din pliurile memoriei s-a iscat imaginea unei mari păduri nesfârșite din Germania, cu arbori negri, înfrigurați, unde am iubit, am disperat, m-am uitat îndelung în gol, am râs, am tăcut - în timp ce nimic din jur nu mai tăcea din gură - urmărind un apus de soare iernatic, sângeros, imperial". De la nesfârșita
Arătania by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7681_a_9006]
-
nesfârșite din Germania, cu arbori negri, înfrigurați, unde am iubit, am disperat, m-am uitat îndelung în gol, am râs, am tăcut - în timp ce nimic din jur nu mai tăcea din gură - urmărind un apus de soare iernatic, sângeros, imperial". De la nesfârșita pădure din Germania ajungem, imediat ce deschidem romanul, la o fâșie de pădure din marginea Bucureștilor, spre care duce un drum cu pietriș de un alb murdar. Pe drum merge Matei Naidin, de ani optsprezece, "un Adonis modern", îmbrăcat într-un
Arătania by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7681_a_9006]
-
din colț, nici sarmale, la Ritz, sfătuia, în fericitul interval interbelic, Păstorel. Craii divinului Mateiu gustau, la birtul lui Iordache din Covaci, dintr-o ciorbă grasă, slăbind-o cu numeroase țuici. Se mânca zdravăn în acea perioadă, mesele durau ceasuri nesfârșite, într-o lume care avea timp. Tocmai această particularitate merită subliniată. Puținele filmulețe documentare din epocă ne înfățișează forfota piețelor, vălurirea mulțimii pe Calea Victoriei, la orele după-amiezii, trecătorii cu pălării de paie și cucoanele înmănușate, mașini urmate de trăsuri, în
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]
-
se dezlănțuiră triumfal clopotele bisericilor toate râvnind pe întrecute să-și acopere dangătele unele altora Apollo surâse aruncându-și îndărăt peste cap cârlionții scăpătați apoi se întoarse brusc pentru ca după câțiva pași să dispară printre case învălunind-i pre toți cu nesfârșita ardoare a trupului încins în iute și amară tălăzuire aducând a ars care-a indundat ulicioarele ascunse curțile pustii ale caselor și însinguratele inimi curând armoniile imnurilor nemaiauzite dimpreună cu siniliile unduiri ale arderii de tămâie urcat-au la cer
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
Ecologia este sinonimă cu salvarea planetei. Pentru a trăi într-un mediu mai curat, trebuie să reciclăm sticlă, hârtie, plastic, să alegem transportul în comun în defavoarea mașinii personale și lista poate continua la nesfârșit. Probabil că v-ați întrebat de nenumărate ori ce-ar fi mai bine să alegeți între mașina de spălat rufe cu încărcare frontală și cea verticală sau ce să folosim pentru bebeluși, scutece de unică folosință sau din material textil
Află aici răspunsul la dilemele tale despre ecologie () [Corola-journal/Journalistic/68223_a_69548]
-
în stare de grație și în lumină acorporală. De fapt, lumea lui Silviu Oravitzan chiar asta este: un traseu, o deplasare imperceptibilă și continuă de la materie la spirit, de la animația istorică la statica atemporalității. Vehiculul acestui zbor planat prin spațiul nesfîrșit al expresiei artistice este tocmai fasciculul de lumină care pornește din spațiul picturii Occidentale, din acela renascentisto-baroc cu precădere, și se prăbușește, mîntuit de orice convenție calendaristică, în lumina taborică a Răsăritului. Pornește de la peisaj sau de la scena de interior
Silviu Oravitzan sau o poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6831_a_8156]
-
literatură. Poezia înseamnă, în opinia poetei, a spune mult prin foarte puțin, iar la limită a sugera cît mai mult frizînd tăcerea, în vreme ce literatura e risipă de cuvinte, fără preocupare de concizie și miez. Aș putea să vă vorbesc la nesfîrșit despre această impresia stranie că nu eu scriu, ci un altul scrie prin mine, fără măcar să se obosească să mă prevină despre ce e vorba. De aceea probabil ceea ce simt în fața lor (a poeziilor) nu este mîndrie, ci mirare, nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6834_a_8159]
-
provincie. La rigoare, Januarius Jones însuși se pliază pe modelul Don Juan-ului de ajuns prizonier într-o lume de bigoți. Cu o atent studiată virulență, schimbarea la față se produce odată ce personajele și-au asumat identitatea știută încă din cursul nesfârșitelor conversații din tren. Dacă n-ar fi deciziile ce implică radicala modificare de destin, am spune că am plonjat într-o lume de flecari, de oameni nepăsători, bârfitori, gata să se piardă în nesfârșite, nesemnificative amănunte. În fapt, personajele sunt
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
asumat identitatea știută încă din cursul nesfârșitelor conversații din tren. Dacă n-ar fi deciziile ce implică radicala modificare de destin, am spune că am plonjat într-o lume de flecari, de oameni nepăsători, bârfitori, gata să se piardă în nesfârșite, nesemnificative amănunte. În fapt, personajele sunt, încă de la prima apariție, voci care povestesc un destin și ilustrează o fabulă. Julian Lowe, posesorul unui "ochi sofisticat", e sortit unui destin vitreg. Nu ajunge erou și nici nu reușește s-o cucerească
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
societăți care trăiește sub protecția unor măști liniștitoare, utilizate cu virtuozitate pentru a camufla atît golul lăuntric, cît și eventualele abisuri din exterior. ș...ț Sinucigașul contrazice una dintre cele mai puternice înclinații ale vienezilor, aceea înspre inacțiune, înspre amînarea nesfîrșită a unei decizii, înspre temporizarea leneșă, acțiunea fiind înlocuită cu rafinate forme de reverie ori complicate investigații psihologice." (p. 268) O carte de pestriț mozaic social, prilejuin--du-ți o voluptuoasă întoarcere într-un timp irepetabil.
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
atâtea exemple de oameni deosebiți care s-au pierdut pentru că-ntr-o zi au fost amăgiți de steagurile rahatului! N-aș vrea să fii printre ei!" (p. 367). Asprimea aceasta de prieten adevărat e completată, de cealaltă parte, prin toleranța nesfârșită a poetului probozit. În unsprezece ani și în cinci sute de pagini de corespondență, Adrian Alui Gheorghe se supără abia de două-trei ori pe mâniosul profesor-profet. Care suferă teribil la fiecare perioadă puțin mai lungă de tăcere. Dacă am ceva
Doi poeți (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7566_a_8891]
-
are acest concept pentru oamenii de astăzi? Criza ecologică și recenta criză financiară ne vor învăța că o viață dominată de consumerism, de satisfacția materială și trupească este sinucidere! Fără principiul moral al lui Geothe, viața nu este decât un nesfârșit dezmăț. De prea mult timp ne batjocorim planeta, ecosistemul și ne epuizăm economiile! Acest lucru este din ce în ce mai evident la ora actuală! Ce fel de legătură ar trebui să existe în opinia dum-nea-voastră între intelectuali și politicieni? Polis-ul, cetatea omului
Rob Riemen „Educația este noblețea spiritului“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7582_a_8907]
-
posezi. Fără să mai îngropi, ca în fiorosul trecut, ulcica sub mărul din fundul curții. într-o lume civilizată, ce-și răsfață rezidenții, cel mai lesnicios acces era tocmai la mijloacele care-ți lipseau, oferite cu grație, cu spontaneitate, cu nesfârșită generozitate de incredibila varietate a băncilor. Nu știai de ele, însă ele știau de tine, te contactau să-ți înmâneze măcar un card. Neglijând elementarul adevăr că nimic nu-i place mai mult pe acest mapamond și în această existență
În așteptarea creșterilor negative by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7587_a_8912]
-
eternitate. Nu vom avea niciodată suficienți bani pentru a hrăni rețeaua pe cât de deasă, pe atât de nesățioasă a universităților deschise la partere de blocuri sau în clădiri abandonate de sindicate. Iar de desființat, într-o lume ce reproduce la nesfârșit modelul mafiei siciliene, nici nu poate fi vorba. Penibili profesori, inexistenți oameni de cercetare, indivizii din aceste universități sunt în schimb imbatabile rotițe în rețea. Poți să cauți cu lumânarea, și nu vei găsi nici urmă de "savanți distrați", de
Ați fi de acord să se desființeze universitățile proaste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7588_a_8913]
-
să le eradichezi - își vor fi spus politicienii - înseamnă a ataca însăși fibra națională. Așa că lucrurile vor merge în continuare în același stil și în același ritm: un pas înainte, zece înapoi. În loc să întărim marile centre universitare, vom fărâmița la nesfârșit banii în numele clientelismului politic. Prin urmare, problema învățământului rămâne insolubilă. Visele de a avea în viitoarele decenii măcar o universitate românească în topul primelor cinci sute ale planetei nu depășesc nivelul bancurilor spuse la beție. Tot ce mai putem spera
Ați fi de acord să se desființeze universitățile proaste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7588_a_8913]
-
Cosmin Ciotloș Nici vorbă de măcel gruzin veritabil în debutul romanesc al lui Dumitru Crudu! Cel mult, de nesfârșite violențe stradale, de colosale bastonade polițienești, de inimaginabile trădări în interiorul unui cerc, etnic neomogen, de prieteni. Sigur că, la un moment dat, toate personajele de aici se apropie, dintr-o pricină sau din alta, de pragul morții, unele chiar depășindu
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
Ai dreptate când vorbești de concizia gen Pavese sau Eliot (sau Ion Mircea) la care trebuie să ajungem, dar putem scrie și poeme lungi de cutremurătoare concizie-interioară. E vorba de acea sfărâmare a imaginii Ťlungiť în cristale cu o conexiune nesfârșita, pentru că ruperile de ritm nu trebuie să distrugă unitatea poemelor. S-ar putea să nu fiu prea clar, știu că-s împrăștiat de ieri." (p. 222). E totuși destul de clar. Mai încâlcite, incoerențe și trudnice că exprimare sunt epistolele celuilalt
Doi poeți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7593_a_8918]
-
înscriu armonios într-o mișcare de supremă flexiune. E. B. își închipuie somnul lui Cătălin ca un înot în spații abisale, pe spinări acvatice, printre alge și sfărîmături de corăbii, un înot mereu în adîncuri, de parcă trupul ar cădea la nesfîrșit. Pe cînd convulsiile mamei le califică drept un dans grotesc prin lipsa de ritmicitate, despre Cătălin e convinsă că ascultă ca în transă de voci oculte, care dirijează impecabil cadența deplasărilor. Din vibrațiile egale se înfiripă o mu-zică pe care
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
de o viață a avut sens (Așa am pătruns în București. Cu ei toți, cu flori în brațe, și cu lacrimile fetei de la ghișeu care însemnau doar atât: ai avut dreptate să-ți petreci toată viața la Paris în această nesfârșită paranteză românească - J3, 97, vezi și 95, 96, 100). Virgil Ierunca a visat mereu să revină în România, ca atunci când își imagina că un nou război pentru eliberarea Estului ar mai fi cu putință (Jur-împrejurul meu se vorbește din ce în ce mai mult
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
nesuferit. A fost, în sensul deplin al cuvântului, un om de spirit. Trăia în bucurie și răspândea în jur bucurie. Nu e pură întâmplare faptul că în ultimii ani se apropiase de Șerban Foarță, în care găsise partenerul ideal al nesfârșitelor calambururi și nestăvilitelor investigări în zona ludicului. Traducerile din poezia lui Anavi Ádám, datorate lui Șerban Foarță și lui Ildiko Gábos, pun în evidență un tip uman rar: cel a cărui identitate provine din știința de a masca gravitatea în
Ați vrea să trăiți o sută de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7537_a_8862]
-
cei care "au zis că" pare, prin metrică și așezare, un poem, deși există, în Manual bucăți substanțial mai lirice: "Zilele au fost lungi atunci, despuiate de întuneric parcă pentru totdeauna, prăfoase și triste. De undeva, El, cu o privire nesfârșită, înconjurat de îngeri, ne încetinea mersul, odihnindu-se. Saliva ni se făcu spre sfârșit ca o vată scămoasă și cuvintele ne pieriră. Ne-am așezat în mers ca într-o tăcere șerpoasă și soarele căzut într-o rână însângeră câmpia
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
și nostalgic meditată", care a văzut lumina tiparului în 1585, ne aflăm în fața primei versiuni în limba română a operei de debut a lui Cervantes, care în 1580 se întorsese în sfârșit în Spania, lăsând în urmă cei cinci ani nesfârșiți de captivitate în Alger ( este îndeobște cunoscut că episodul cel mai glorios din biografia cervantină - participarea la faimoasa bătălie navală de la Lepanto, în 1571, când și-a câștigat o aureolă de erou prin neasemuite fapte de vitejie, precum și supranumele purtat
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
purtat cu mândrie el manco de Lepanto "ciungul de la Lepanto" - a fost urmat de un eveniment dramatic: în drum spre patrie corabia este jefuită de corsari, iar Cervantes luat prizonier și întemnițat ). În Spania însă, scriitorului îi este hărăzit un nesfîrșit șir de dezamăgiri și amărăciuni: în locul recunoștinței oficiale, primește doar funcții mărunte, prost retribuite, ajungând și la închisoare în urma unor nereguli privitoare la banii pe care îi strângea ca perceptor pentru aprovizionarea renumitei Invencible Armada. Activitatea sa literară cunoaște un
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]