3,439 matches
-
m-a ales pe mine. Poate de aceea. —Cosa1? O luai pe după vișin. Păi, nuș’ ce să zic. De obicei sar eu pe ei, nu ei pe mine. E prea cocoș pentru gustul meu. Poate de aia sunt un pic nesigură. Io știu. Mamă, Sam, mă gândeam eu, ți-ai ratat cariera cu artele vizuale: cu darul vorbirii ăsta al tău, de o luciditate extraordinară ar trebui să scrii romane sau să intri în politică... Sally mă privea, schimonosindu-și fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
țipă Sophie, cu o voce subțire și pițigăiată, ca de pasăre. Se aruncă la pământ, lângă Violet. —Vi? Vi? Ce s-a întâmplat? Sunt eu, Soph. Te simți bine? Violet ridică un pic capul. —Soph, zise ea, cu o voce nesigură. Doamne, capul meu! Am remarcat că părea foarte sinceră; nu se simțea nici urmă de exagerare în vocea ei, nu juca pentru a fi compătimită mai mult. —Să-i aducă cineva o aspirină sau altceva! zise Sophie, privind în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
erau argintii la vârf. Era foarte impresionant. Nu asta am vrut să zic, continuă ea, doar că îmi pare foarte rău că săraca Violet a fost prinsă în toate chestiile astea. —Săraca Violet, spuse persoana în chestiune, ridicându-se, cam nesigură pe picioare, ar fi fascinată să știe despre ce vorbești. Tabitha se ridică și ea în picioare. Majoritatea celorlalți se dădură un pas în spate, nervoși. Cele două femei se potriveau perfect, aceeași înălțime și construcție, ca să nu mai vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
unu. Ce-i cu schimbul de noapte? Nu e nimeni acolo? — S-au dus toți acasă, domnule. L-am sunat pe Bozzetti, dar soția lui a spus că n-a ajuns Încă acasă. Pe măsură ce vorbea, vocea tânărului devenea tot mai nesigură. — Așa că v-am sunat pe dumneavoastră, domnule, fiindcă știu că lucrați În schimbul de zi. Care, Își reaminti Brunetti, Începea În două ore jumătate. Nu spuse nimic. — Mai sunteți la telefon, domnule? — Da, aici sunt. Și e cinci jumate. — Știu, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
era obișnuită să ia decizii de una singură. Avea să se descurce. Nu era decât un singur lucru care o îngrijora. — Zici că l-ai cunoscut la nunta lui Sally? De la trei mii de mile depărtare, mama lui Alice părea nesigură. —Nu-mi amintesc de el. Se poate ca tu să fi plecat până când a apărut el, a recunoscut Alice. Sau poate că erai în altă parte. Și tu nu i-ai luat atunci adresa? Nu te recunosc, draga mea. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mare nerăbdare. La restul nici nu merita să se gândească. Atenție, dragilor! Lotti a întins mâna în spatele șevaletului scoțând o față de pernă umflată până la refuz. Tot ceea ce se află aici are legătură cu procesul nașterii. Toți ochii s-au îndreptat nesiguri către fața de pernă. — S-ar putea ca în spital să întâlniți unele dintre chestiile astea, le-a explicat Lotti. O să vă prindă bine să știți ce sunt. Prin gura feței de pernă ieșeau o grămadă de tuburi de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
înspre el. Inima a început să-i bată cu putere. Mâinile i se contorsionaseră, împletindu-se. A deschis gura și apoi a închis-o la loc. După care a deschis-o din nou. —Ăăăă... voi deveni tătic... a spus el nesigur. Apoi a făcut o pauză care a părut că durează o veșnicie. — Sincer să fiu, nu sunt sigur cum mă simt, a scăpat-o Hugo. —Nu ești sigur? Hugo a prins privirea disprețuitoare a lui Jake și pe aceea furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
el. — Da? Laura a examinat-o pe Alice cu atenție, în timp ce continua să-l țină pe Hugo de-un umăr cu o mână de proprietar. N-aș putea spune că-mi aduc aminte. Alice s-a ridicat în picioare, ușor nesigură. —Trebuie să plec. Dar nu ți-ai mâncat hamburgerul, i-a atras atenția Hugo în stare de disperare. Nu mai am timp. Rosa o să se trezească din minut în minut. —Nu-ți face griji. N-o să se irosească. Laura luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îngrijorați. Dar ne-am gândit că am putea să cumpărăm un hambar și să-l transformăm. Sigur că da, i-a răspuns Hugo vioi privindu-i cum pășeau cu grijă printre dărâmături. Cei doi discutau cu voce scăzută, surâzându-și nesiguri unul altuia. Hugo s-a uitat la ei cu un dispreț compătimitor. Era limpede că nu aveau habar de nimic. Aici am putea să facem bucătăria, a zis fata plină de speranță la un moment dat, arătând cu mâna un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
apăru Vasilica încărcată cu pachete în brațe. ”- Ce s-a întâmplat, Fata. ?!” o întreabă el îeșindu-i în cale. ”- Nimic!... Vreau să te văd, închipuiește-ți, că de ieri uitasem cum arăți! Și, îl privi cu o seriozitate prefăcută. Ai o figură nesigură, greu de ținut minte.!” El se prefăcu că nu știe, ridicând din umeri. Era în tăcerea lui ceva cețos, din care avu certitudine că nu smulge nici un răspuns. Ea desfăcu un pachet din care scoase un mic radiou-tranzistor ”Electonica”, și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
vanităților. [Figură 21]. Execuția lui Savonarola a fost un triumf pentru un grup de patricieni cunoscuți contemporanilor drept granzi (grandi) sau optimați (ottimati). În anii ce au urmat, însă, poziția granzilor a devenit tot mai slabă în Florența din cauza relațiilor nesigure cu Franța și a eșecurilor din războiul pentru recucerirea Pisei. În iarna și primăvară lui 1501 granzii par să fi devenit foarte disperați în dorința de a reforma constituția populară, având ca nucleu Marele Consiliu, pe care ei doreau să
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Borși, dompnus Raphael Georgii Iacobi, toți din Florența, toți călugări de la Sfântă Maria, a sus numitei Bădia Fiorentina, din ordinul Sfanțului Benedict și din Congregația Sfanțului Iustin din Padova. Pentru că nimic nu este mai sigur că moartea, și nimic mai nesigur decât ceasul ei, pentru acest motiv prudentul bărbat Iohannes, fiul al regretatului Antonius Iohannis de Rinaldeschi, cetățean florentin, din parohia Santa Maria Maggiore din Florența, fiind prin milă lui Dumnezeu sănătos cu mintea, simțurile, vederea, intelectul și trupul, nedorind să
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
adaugă bazinul bârlădean), întrucât acestea ofereau numeroase avantaje, prin condițiile propice de trai (terenuri prielnice agriculturii; surse de apă, cu pește și argilă pentru olărit; păduri cu material pentru construcții și foc, animale pentru vânat ș.a.), însă și dezavantaje, fiind nesigure, vulnerabile oricărui pericol. Cele mai puțin alese erau locurile montane și submontane, datorită terenului accidentat și acoperit în cea mai mare parte de păduri, fapt ce împiedica practicarea agriculturii, ocupația de bază a locuitorilor. Cartarea geografică a descoperirilor arheologice, din
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Lua, de ani buni, lucrurile așa cum erau, știa că nimic nu mai era ca În alte vremuri. Miresele nu mai veneau fecioare În patul nupțial, mamele nu-și mai alăptau la piept copiii, tații se dovedeau tot mai relativi: paternitățile nesigure se tot Înmulțeau, aveau să ajungă, cine știe cînd, regulă, dacă așa... Iar o mai nouă combinație matrimonială, care o scotea din minți pe Antonia, dădeau posibilitatea și cuplurilor bărbătești să crească un copil. Și mai existau și menaje În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
rudă fără vedere... Corneea se poate recolta și de la un cadavru. Da, în acest caz, tot ca aspect de noutate, se poate recolta doar corneea și nu globul ocular complet... Desigur! Banca de cornee, cum să vă spun, este destul de nesigură... Ah, nu! Tehnic vorbind, dar și legislativ ... Da, înțelegeți corect... Rămâne să mai luăm legătura dacă... Vai! Nu se pune problema. Cum să mă supăr? Colaborarea cu unitatea dumneavoastră a fost întotdeauna plăcută și... Da, da! Cu drag.... Da, și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
prin aer o bancnotă. Fiți amabil, aș vrea să plătesc... nu, nici această formulă nu era bună, ceva îl deranja în mod vizibil pe barman, poate politețea prea apăsată din fraza mea, sau poate chiar faptul că mă simțeam angoasat, nesigur, inferior. Fiți amabil, trebuie să plec... Dezastru. acest tip de frază îi irita și mai mult pe barmani, era ca și cum i-aș fi acuzat că mă rețin cu forța sau cu diverse tertipuri în bistroul lor. De altfel, îi auzeam
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
era să strivesc un arici. — Un arici ! ? — Cred că e un arici. Betty scutură scurt din cap ca și cum ar fi vrut să se debaraseze de ultimele mreje ale somnului sau de un coșmar persistent. Căută cu mîna în jur, încă nesigură, găsi sticla de Coca-Cola, o deschise, bău de mai multe ori, apoi reuși să-și fixeze privirile asupra lui Ken. — Și ce facem acum ? Ken nu spuse nimic, trase frîna de mînă, deschise portiera, ieși din mașină lăsînd motorul aprins
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ochii din cărți: - Domnule Felix, am uitat să te-ntreb, ce-ai de gând săurmezi la Universitate? - Aș vrea să urmez medicina. - Firește, fiu de doctor, te-nțeleg. Foarte frumos. Aglae păru foarte excitată de acest nevinovat dialog. - Doctor, meserie nesigură, să umbli după clienți! - Un doctor bun, muncitor câștigă foarte bine azi, observăcu voce mângâietoare Pascalopol. - Nu-i așa? se interesă deodată Otilia. - Pentru asta trebuie sa ai cap, nu glumă! adause receAglae, ca și când era vădit că asta lipsea lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
propriilor competențe și talente, dar și prin filtrul conștientizării propriilor limite și fragilități. Acest binom de perseverență și de creativitate implică și capacitatea individului de a nu fugi din fața acelor neliniști ce ies la iveală din ființa sa fragilă și nesigură, ci, dimpotrivă, să persevereze, plecând tocmai de la aceste limite și deschizându-se spre certitudinile unei fericiri mai profunde, recunoscută ca fiind un dar a lui Dumnezeu. „Există o fisură în orice lucru. Tocmai pe aici intră lumina”. Și acest lucru
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
fi urmărită și cucerită ca și cum ar fi un bun ce poate fi luat în posesie. Adesea însă ea nu corespunde așteptărilor preconcepute ci, dimpotrivă, cu cât este încadrată mai mult într-o categorie specifică, cu atât mai mult ea devine nesigură și greu de definit. Ba chiar, în mod paradoxal, cu cât ea este idealizată mai mult, cu atât mai mult se riscă să se evidențieze mai degrabă aspectele ei disfuncționale și frustrante. „Frustrarea existențială poate să producă deziluzie, plictiseală, gol
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
localitate pustiită de oameni. Un drum prăfuit și șoseaua paralelă ce însoțeau calea ferată timp îndelungat lăsau impresia de repetiție la nesfârșit a peisajului monoton și plictisitor. Într-un sat doi puști pe-o bicicletă stârneau colbul în urma lor mergând nesiguri. Un bețivan bălăngănindu-se urina din mers, în zigzag. Probabil se grăbea spre altă cârciumă. O pasageră ofensată intră precipitată în compartiment. Erau singuri pe culoar și femeia îi aruncă o privire furioasă care-i rămase impregnată mult timp în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
furiș... Copiii rămăseseră acasă, și dacă se mai încumetase câte unul într-aici, spre locuința cămătarului, fusese pus pe goană, pentru că ceea ce avea să urmeze era o treabă serioasă, de oameni mari. Dricul sosi dinspre Filantropia, hurducăind prin gropile drumului nesigur, acoperit cu bălți înghețate. Pe capră stătea un cioclu îmbrăcat în haine negre. Pe cap avea o pălărie caraghioasă cu pampon din pene 216 de gâscă, date și ele cu tuș sau cu altceva. Mâna caii nepăsător, nebănuind că o să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că nu sîntem ai nimănui, că Dumnezeu este un nimeni, iar lumea opera lui... Neîncrederea metafizică ne creează o neprielnicie în fire și o jenă în societate. Lipsa de îndrăzneală între oameni - decantarea forței în dispreț - pleacă dintr-o vitalitate nesigură, agravată de bănuieli la ce e mai esențial în lume. Un instinct sigur și o credință hotărâtă îți dau dreptul să fii obraznic; te silesc chiar. - Timiditatea-i modul de a-ți învălui un regret. Căci orice îndrăzneală nu e
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atent, într-un moment de oboseală, fața unui om bătrân. Brazdele adâncite de necazuri, de speranțe și de năluciri se înnegresc și se pierd parcă fără urmă într-un fond de întuneric, pe care "fața" îl ascunde cu greu, mască nesigură a unui abis îndurerat. În fiece cută pare a se fi adunat vremea, a se fi ruginit devenirea, a fi îmbătrînit durata. Nu atârnă timpul în ridurile bătrâneții și nu e fiecare cută un cadavru temporal? Fața omenească este folosită
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o tomnatică ofrandă, culeasă de palorile unei iubiri. De când Eva a trezit pe Adam din somnul inutilei perfecțiuni, urmașele ei continuă opera de dezmorțire și până astăzi ele ne ademenesc în neființă. Privirea lor nedeslușită, amețeala aeriană din chemările lor nesigure rămîne-vor străine înțelegerii noastre tulburi? Viața-i înveșnicirea clipei de teamă nemângâiată în care Adam, proaspăt izgonit din rai, și-a dat seama de nemăsuratul pierderii și de nesfârșitul pierzaniei ce-l așteaptă. Nu reedităm cu toții - în cursul viețuirii - iluminarea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]