2,409 matches
-
morții, și în Comedia dragostei, Lulù sau Viață dublă, pentru a fi reluat apoi în ciclul romanelor cu caracter pronunțat autobiografic. "Bizu însuși constată judicios Gabriela Omăt -, personajul romanesc recunoscut expres de E. Lovinescu drept autobiografic, păstrează între amintirile de neuitat același sejur florentin, cu nume neschimbate pentru personajele implicate în caruselul sentimental..." (E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. IV, ed. cit., p. 283). 43 E. Lovinescu, "Pagini florentine", în Opere, vol. IV, ed. cit., p. 82. 44 Idem, p. 77
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
atunci ele trebuie așternute pe hârtie, dacă se poate, pentru a putea fi împărtășite și altora. Viețile oamenilor au un început minunat, numit copilărie care, mai dulce sau mai amară, ea există și mai târziu devine amintire, o amintire de neuitat, care rămâne în noi până ce trecem pragul în lumea umbrelor. Că ne naștem nefericiți și destinul ne pune pe frunte pecetea răului, a cărărilor greșite, sau că fericiți, intrăm în viață optimiști și nepătați, acesta este un mare adevăr. Viața
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
griji. Unde ești? Ai rămas undeva, în urmă, și ai devenit o amintire! Cu gândul la tine, vremea a trecut și am devenit bătrâni. Și într-o bună zi vom pleca în lumea umbrelor, luând cu noi clipele tale de neuitat! Nu simțeam lipsurile, de parcă sărăcia n-ar fi existat. Sărăcia exista, căci eram familii de muncitori. Singurul venit era salariul lui tata, dar așa, săraci, am dus-o bine, pentrucă noi, cei mici, nu simțeam necazurile. Grija cea mare era
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
înghețată, cincizeci de bani cornetul, înghețate asortate și aromate, de toate felurile. Înghețata era ținută de vânzător într-un butoiaș, care stătea în alt vas cu bucăți de gheață, și până acasă râdeam și imitam actorii. Ce plăcere sublimă, de neuitat și ce amintire scumpă! Țin minte că odată, mergând pe stradă și râzând de giumbușlucurile noastre, am rămas deodată cu ochii holbați și cu gurile căscate la un gratar fumegând cu mici. Pufi Diaconescu, unchiul lui Țuți, care acum era
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în fața unui butuc gros, tăiat perfect orizontal, cu paharele pline de vin chilimbariu, pui fripți cu mămăligă și mujdei, depănam toți trei aduceri aminte din viața noastră, căci acum, dragă doamne, aveam cu ce ne lăuda. Aceste momente erau de neuitat. Aveau farmecul lor și când ne despărțeam, o făceam cu mare părere de rău, căci eram prieteni și frați pe viață, dragi. Acum n-a mai rămas din cei doi prieteni ai mei decât fumul amintirilor. S-au dus în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
căi ale apelor, am pierdut orice direcție și dacă nam fi avut cu noi cei doi vrednici ghizi, cred că ne-am fi rătăcind căutând ieșirea spre canalul mare al Sulinei. Ici colo, ne capta privirea câte un peisaj de neuitat. Canalele prin care treceam nu erau late, doar de câțiva metri, încât vedeam pe maluri tot ce era de văzut. Iată, acolo, la rădăcina unui copac zumzăie un roi de albine. - Stați liniștiți, dacă nu ne agităm, albinele acestea sălbatice
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
carne de vită și de oaie, o ciorbă bună este o raritate [!], și un pahar de vin de multe ori nu se găsește [!]. Sigur, vă amintiți că anul 1848, în ce privește holera, a fost pentru Iași plin de groază și de neuitat. Locuitorii mureau cu sutele și, până la urmă, ei au părăsit orașul cu miile, lăsând în urma lor un oraș pustiu, cu câțiva medici și cu spitalele închise. Pregătirile actuale administrative vor preveni acum evenimente asemănătoare. În sfârșit, vă mai comunic că
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
iar sor-mea stătea lângă aragaz și fierbea ibric după ibric... Și o cânta cu glas de privighetoare trecută pe-aia cu Mă dusei pe o cărare, mă-ntâlnii c-o fată mare. Ei, vise de-ale ei, amintiri de neuitat! Tu ce zici, se lasă cu porc În frigider sau nu? Că poți să te duci și la supermarket, iei de-acolo, gata ambalat... Sandu Șpriț stă cu Libertatea sub ochi și se uită emoționat la fata de la pagina cinci
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
murături ai găsit pătlăgele pârguite, felii și frunze de țelină, garnisite cu morcovi, conopidă crestată... și pe mine făcut maioneză, râdea bucuros Verde Împărat! În magazinul de prospături te-am găsit ducând gânduri brumate, purtate în noi de milenii, idei neuitate zburdau de fericire nepământeană spărgându-se în spume... scrâșnea afânat Verde Împărat! În magazinul de abțibilduri se vindeau la solduri iubiri veșnic noi aflate la concurență cu însetatele buze flămânde de-atâtea bunătăți dornice de mulțumiri ricoșate în timp; elipsele
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cum ar spune Bob Dylan, să-l cunosc destul de bine în împrejurări pe care, e drept, în '88 nimeni nu ar fi putut măcar să le viseze. Fiindcă, după '89 (la revoluție, Călin a fost, ca și Florin Iaru, ca și neuitatul Ion Dumitriu, un real erou, arestat și bătut la Jilava o noapte întreagă), prima oară când l-am revăzut a fost la... Amsterdam, în 1994, când, având eu un fel de lectorat acolo, i-am devenit chiriaș! Călin, emigrat în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
însă un lucru important, căci Isus era atât de absorbit, aplecat asupra acelor pieritoare semne, încît iudeii au trebuit să-l întrebe de mai multe ori ce trebuie făcut cu femeia înainte ca el să le dea acel răspuns de neuitat: "Cine dintre voi e fără păcat să arunce primul cu piatra." Cei mai mulți iudei știau carte și, pe de altă parte, noul învățător era extrem de important pentru ei. De ce nici unul nu a citit cele scrise în fața lui? De ce imensele biblioteci ale
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de neobișnuite, au o linie sonoră atât de originală și de mișcătoare și cuvinte de un kitsch atât de înduioșător, încît eu, cel puțin, le-am iubit de la prima ascultare. Puțini mai știu că autorul "Zarazei", al "Ramonei" și al neuitatului, deși uitat, "Aprinde o țigară" a fost Gardel al nostru, atât prin muzica lui, cât și prin viața romanescă pe care a dus-o. La "Vulpea roșie" toată lumea venea pentru Cristian Vasile, așa cum Zavaidoc, altă glorie a momentului, făcea să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pe o ferestruică a crematoriului, pășise pe dalele umede, se-mpiedicase de căruciorul cu care se împingeau morții în cuptor și, sub sinistra boltă de malachită sculptată, pipăise zeci de urne frumos aliniate ca să dea de cea a dragei, a neuitatei Zaraza. O strânsese la piept și-și apăsase buzele pe argila ei rece. Ajuns acasă, cântărețul așeză urna pe un gheridon din colțul odăii și, chiar din dimineața următoare, începu sinistrul ritual pe care i-l inspirase fără-ndoială sminteala
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Elena Marin Alexe La apus de viață s-au îngrămădit idealuri și dorințe nerostite, neuitate, neatinse. Stau acolo ca într-o sală de așteptare a timpului. Uneori le mai colind cu gândul făcut arc peste vremuri. Pe unele abia dacă le mai zăresc, printre faldurile dese ale uitării de sine. Altele se înfiripă repede, sub
Prea multe by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83330_a_84655]
-
cadă pradă vreunei nestăpâniri. Firește, dacă i-ar fi făcut vreun rău lui Priam, ar fi violat porunca lui Zeus. Dar, judecând după tot ce se petrecuse între el și bătrân, nu putea să fie numai atât, acea scenă de neuitat și-ar pierde cu totul coerența și adâncimea poetică. Iar Ahile nu ar mai fi ceea ce este și rezultă din tot ce spune despre el epopeea. Și nu mai puțin deja înfățișatele comparații 124 folosite de el și în care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
știe să vadă, va vedea, regn după regn, până și în acela care cuprinde durerea, că existența iradiază o mută jubilație care așteaptă să i se dea un glas. Ariel este efigia libertății ca bucurie cosmică și totodată e, de neuitat, expresie a ei. Fie și într-un univers atât de rigid și de ierarhizat ca cel dantesc, bucuria (letizia) are o prezență esențială. Stelele care ocupă al optulea cer și care dau o 165 soartă la tot ce se află
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cadă pradă vreunei nestăpâniri. Firește, dacă i-ar fi făcut vreun rău lui Priam, ar fi violat porunca lui Zeus. Dar, judecând după tot ce se petrecuse între el și bătrân, nu putea să fie numai atât, acea scenă de neuitat și-ar pierde cu totul coerența și adâncimea poetică. Iar Ahile nu ar mai fi ceea ce este și rezultă din tot ce spune despre el epopeea. Și nu mai puțin deja înfățișatele comparații folosite de el și în care străbate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
știe să vadă, va vedea, regn după regn, până și în acela care cuprinde durerea, că existența iradiază o mută jubilație care așteaptă să i se dea un glas. Ariel este efigia libertății ca bucurie cosmică și totodată e, de neuitat, expresie a ei. Fie și într-un univers atât de rigid și de ierarhizat ca cel dantesc, bucuria (letizia) are o prezență esențială. Stelele care ocupă al optulea cer și care dau o soartă la tot ce se află sub
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
înființează, nu întâmplător la Iași, prima facultate de bioinginerie din țară, printre puținele din Europa de Est, recunoscută deja pe plan internațional cu o serioasă pregătire în domeniul științelor exacte, umaniste, informaticii și managementului. Iașul rămâne astfel în memoria Comunității Academice, prin neuitatele cuvinte ale marelui Kogălniceanu: „După Unire Iașul pierduse Capitala, dar a câștigat în timp Universitatea, ridicând în locul Palatului Domnesc, Palatul științei și punând în locul Domnitorului Academia“ (din cuvântul rectorului dl. prof. dr. Carol Stanciu la festivitatea de absolvire a Promoției
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
limbaj deopotrivă clar și ambiguu. Recunoașterea și acceptarea acestui joc al complementarităților ar pune într-o altă lumină dilemele apărute în registrul tematic al criticii caragialiene și ar anula contradicțiile nelipsite, firesc, din interpretările alocate personajelor "mai vii, mai de neuitat decât corespondenții lor din lumea reală"8, în viziunea lui Ibrăileanu, sau dimpotrivă "paiațe automate, [...] păpuși reduse la o singură formulă energică"9, din perspectiva lui Lovinescu. Majoritatea aserțiunilor critice referitoare la personajul caragialian sunt polarizate la aceste extreme. Astfel
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dumnezeu. Simți-am o bucurie de nedescris în inimă și în Suflet. Razele soarelui, parfumul salcâmilor și-a liliacului împreună cu cântatul păsărelelor ne făceau să fim fericiți și bucuroși. Nu găsesc cuvinte potrivite să pot reda aceste momente trăite, de neuitat. Eu nu sunt cu studii superioare să am cuvinte alese. Am IV clase primare și-s needucată, că la 6 ani am rămas orfană de Mama. Mai la sfârșitul acestui perelinaj voi mai scrie câte ceva și despre mine. Așa vă
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
bine și frumos. Da! Era Duhul Sfânt în noi. Ne transformase. Ce bine era! Cu multă plăcere îmi amintesc și fiind de acum spre seară ne-am cazat la Kalambaca. Fusese o zi minunată, plină de bucurii și emoții de neuitat. Fiind obosite, ne-am culcat și odihnit bine. Noaptea a trecut ca un ceas. Iată-ne dimineața servim micul dejun și plecăm. Plecăm cu vaporașul în Corfu. Vizităm puțin orașul și mergem la mănăstirea Sf Spiridon unde se află și
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
a fost prea scurtă pentru ca nimfa să știe ce a văzut, ce faptă oribilă a copleșit-o. I-a rămas numai greața, ura, oroarea, care i-au apucat obrajii între degetele uscate și i-au schimonosit în acea expresie de neuitat. M-am plimbat toată dimineața prin parcul din ce în ce mai aprins de soare, pe când colegii mei jucau fotbal sau volei. Liniștea plină de triluri, ca de bucle suple, de bolți trase cu florarul în aer, mă încînta, mă adâncea în mine însumi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vedere asemenea curburii pământului. A simțit tremurul pașilor mei și a-ntins instantaneu cele opt picioare, încremenind ca o floare atroce. Era frumos în aceeași măsură în care era abominabil, pentru că oroarea sa era învelită într-un veșmânt feeric, de neuitat. Fiecare segment de la fiecare picior îi era colorat altfel, în cele mai iridiscente, mai carnavalești, mai nebunesc de vesele culori. Toracele îi era de purpură viorie, chelicerii din cel mai scîn-teietor turcoaz, pântecul de culoarea delicioasă a ciclamei, cu perișori
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
spre școală îi tot întrebam pe părinți cum o să fie și dacă cunosc vreun coleg. Când am pășit pe poarta școlii am fost impresionat să văd marea de copii mici și mari, care de care mai zgomotoși, care povesteau despre neuitatele clipe ale vacanței. Îi priveam pe cei mai mici, cu chipurile vesele și bronzate și mă întrebam care din ei îmi va fi coleg. După puțin timp am auzit un glas cald și blând. Era doamna invățătoare care îi chema
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]