2,792 matches
-
ratezi cursa, cel mai bine e să nu gâfâi niciodată în spatele vreunui confrate, îți prăfuiește scrierile, îți întunecă sufletul, te termină, este extrem de bine ca drumul pe care ți l-ai ales, fie el cât de îngust, fie chiar o nișă, să fie doar al tău, totul e să ai puterea să ți-l particularizezi printr-un ceva distinct. Știi bine, cei care merg la grămadă se calcă pe bombeuri confundându-se apoi între ei, la sfârșitul balului își pot amesteca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ucidem. Dar ambele atitudini sunt greșite În sine. Hrăniți, ei vor depăși curând numărul nostru, al oamenilor, căci fiecare cățea, bine hrănită, va face, de două ori pe an, câte 4-5 pui. Uciși, vor lăsa loc liber, cum spun ecologii, nișă ecologică, “altora”, care pot fi Încă mai răi. Căci natura urăște vidul. Oricum, nu scăpăm de ei; e o problemă care există și va dura cât societatea omenească, mai ales dacă e și săracă. Trebuie deci să cădem la un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
încet, ca să le priască celor doi tineri care se sărutau, indiferenți la tot ce se petrecea în jur. Se sărutau cu patimă, ascultând divinul „Andante“, un băiat cu alt băiat. Nu ne-ar mai răbda Dumnezeu pe pământ! Efectul de nișă La numai câteva luni de la moartea lui Stalin, sala de ședințe a sindicatului a devenit atelier de proiectare, iar nișa în care se găsea de-o veșnicie bustul de ipsos al bolșevicului a rămas goală. Fără statuie și fără soclul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu patimă, ascultând divinul „Andante“, un băiat cu alt băiat. Nu ne-ar mai răbda Dumnezeu pe pământ! Efectul de nișă La numai câteva luni de la moartea lui Stalin, sala de ședințe a sindicatului a devenit atelier de proiectare, iar nișa în care se găsea de-o veșnicie bustul de ipsos al bolșevicului a rămas goală. Fără statuie și fără soclul înfășat în pânză roșie, nișa avea ceva dintr-un loc ciumat. Nu numai că nimeni nu cuteza să-și apropie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de la moartea lui Stalin, sala de ședințe a sindicatului a devenit atelier de proiectare, iar nișa în care se găsea de-o veșnicie bustul de ipsos al bolșevicului a rămas goală. Fără statuie și fără soclul înfășat în pânză roșie, nișa avea ceva dintr-un loc ciumat. Nu numai că nimeni nu cuteza să-și apropie biroul de ea, dar nici femeia de serviciu nu se grăbea să-și ascundă acolo gălețile. Era ca și cum toți gândeau că Stalin nu era mort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-și apropie biroul de ea, dar nici femeia de serviciu nu se grăbea să-și ascundă acolo gălețile. Era ca și cum toți gândeau că Stalin nu era mort de-a binelea, că era numai o provocare. Cine-și băga scaunul în nișă și o bloca urma să fie luat la întrebări: „Aha, înseamnă că tu chiar așteptai să-l vezi pe marele nostru conducător pe catafalc, ca să te ascunzi de colectiv în nișa lui! Pașol la pușcărie, dușman al poporului ce ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
era numai o provocare. Cine-și băga scaunul în nișă și o bloca urma să fie luat la întrebări: „Aha, înseamnă că tu chiar așteptai să-l vezi pe marele nostru conducător pe catafalc, ca să te ascunzi de colectiv în nișa lui! Pașol la pușcărie, dușman al poporului ce ești!“ Într-o dimineață, proiectanții l-au găsit vârât în nișă, cu scaun cu tot, pe colegul lor Fâneață Ion. Nea Nelu își vedea de-ale lui, de parcă se născuse acolo. De la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Aha, înseamnă că tu chiar așteptai să-l vezi pe marele nostru conducător pe catafalc, ca să te ascunzi de colectiv în nișa lui! Pașol la pușcărie, dușman al poporului ce ești!“ Într-o dimineață, proiectanții l-au găsit vârât în nișă, cu scaun cu tot, pe colegul lor Fâneață Ion. Nea Nelu își vedea de-ale lui, de parcă se născuse acolo. De la ușă, nu-l vedeai. Trebuia să mai faci câțiva pași, ca să-l descoperi. Cei care știau că acolo fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
câțiva pași, ca să-l descoperi. Cei care știau că acolo fusese bustul lui Stalin și dădeau de Fâneață Ion rămâneau o clipă ca trăsniți. Memoria lor nu realiza ceea ce le vedeau ochii. Oare ce trebuia să însemne faptul că în nișă se găsea acum statuia lui nea Nelu Fâneață? „Ia te uită, domnule, nu e o statuie, e chiar nea Nelu?! Mototolul de nea Nelu. Al naibii nea Nelu, a simțit primul avantajele poziției. Ascuns, și totuși la vedere.“ Râvniseră mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
acum statuia lui nea Nelu Fâneață? „Ia te uită, domnule, nu e o statuie, e chiar nea Nelu?! Mototolul de nea Nelu. Al naibii nea Nelu, a simțit primul avantajele poziției. Ascuns, și totuși la vedere.“ Râvniseră mai mulți la nișă, însă numai blegul de Nelu Fâneață s-a pricopsit cu ea. Și au început să curgă anonimele: la partid, la securitate, la județ. Proiectantul, scriau turnătorii în notele lor informative, pângărea memoria marelui Stalin. Dar când veneau comisiile să constate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
comisiile să constate cum i-o pângărea și dădeau de mutra de prost a proiectantului de instalații apă-canal, anonimele erau clasate. Nu numai că Ion Fâneață a fost lăsat în pace, dar șeful Securității și-a făcut și el o nișă în birou. Iar după asta, oriunde era un șef mare, dădeai și de o nișă. Asupra subalternilor efectul de nișă era radical. Toți burtoșii din județ semănau în nișe cu propriile statui. Intra subalternul în birou, i se părea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de instalații apă-canal, anonimele erau clasate. Nu numai că Ion Fâneață a fost lăsat în pace, dar șeful Securității și-a făcut și el o nișă în birou. Iar după asta, oriunde era un șef mare, dădeai și de o nișă. Asupra subalternilor efectul de nișă era radical. Toți burtoșii din județ semănau în nișe cu propriile statui. Intra subalternul în birou, i se părea că înăuntru nu e nimeni și, deodată, parcă ivindu-se direct din perete, apărea capul șefului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
clasate. Nu numai că Ion Fâneață a fost lăsat în pace, dar șeful Securității și-a făcut și el o nișă în birou. Iar după asta, oriunde era un șef mare, dădeai și de o nișă. Asupra subalternilor efectul de nișă era radical. Toți burtoșii din județ semănau în nișe cu propriile statui. Intra subalternul în birou, i se părea că înăuntru nu e nimeni și, deodată, parcă ivindu-se direct din perete, apărea capul șefului. Doar capul, fără corp. Prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în pace, dar șeful Securității și-a făcut și el o nișă în birou. Iar după asta, oriunde era un șef mare, dădeai și de o nișă. Asupra subalternilor efectul de nișă era radical. Toți burtoșii din județ semănau în nișe cu propriile statui. Intra subalternul în birou, i se părea că înăuntru nu e nimeni și, deodată, parcă ivindu-se direct din perete, apărea capul șefului. Doar capul, fără corp. Prin anii ’70, Institutul a primit, prin reparație de la Comitetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
perete, apărea capul șefului. Doar capul, fără corp. Prin anii ’70, Institutul a primit, prin reparație de la Comitetul Județean de Cultură, un bust de ipsos al lui Ceaușescu lucrat de un sculptor local. Directorii au decis că trebuie plasat în nișa lui Ion Fâneață. N-a fost o problemă, mai ales că proiectantul tocmai ieșea la pensie. Printr-unul dintre acele mecanisme psihologice pe care nici specialiștii n-ar ști să le explice, bustul lui Ceaușescu nu făcea aceeași impresie ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bustul lui Ceaușescu nu făcea aceeași impresie ca bustul lui Stalin. Femeia de serviciu și-a ascuns, imediat după „inaugurare“, gălețile și cârpele în spatele soclului, iar fumătorii înrăiți, în loc să se ducă la veceu sau la capătul coridorului, se strecurau în nișă. Și dacă apărea pe neașteptate vreun ștab, stingeau țigările de șapca tovarășului. Dar cel mai șocant efect al scobiturii din zid a fost că Niciolae Ceaușescu a început să semene curând atât de mult cu Ion Fâneață, încât a trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lumii întregi generozitatea și noblețea spirituală. În realitate, cultura nu este suferindă și nici pe moarte. Ceea ce se întâmplă cu ea acum nu e diferit de ceea ce sa întâmplat întotdeauna: cultura na fost niciodată iubită de masele largi. Altfel, în nișele în care se aciuează, ea o duce bine mersi. E adevărat, multe dintre faptele culturale care ne sunt prezentate la televizor sunt muribunde, dar așa au fost de la bun înce put, niște avortoni culturali - în fine, asta e o altă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Lake, ecranizarea din 1947 semnată de Robert Montgomery după romanul omonim al lui Raymond Chandler, care experimentează procedeul numit camera subiectivă : personajul povestitor e sinonim cu camera de filmat), asemenea tentative au fost fără urmări, fiind relegate în colțul de nișă al excepțiilor care confirmă regula. Schimbarea de paradigmă a venit pe la jumătatea anilor 50 mai precis, în 1957 : Fragii sălbatici (filmul lui Ingmar Bergman despre un bătrân profesor jucat de marele regizor Victor Sjöström care întreprinde o călătorie prin Suedia
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Fălticeni, și m-am dus, ca spre un paradis pierdut, să mă afund în disperare. Și iată că disperarea mă aștepta în prag: urna nu mai era acolo. O duseseră în pod - la comun. Pentru că acum, dacă vrei să ai nișa ta, trebuie să plătești 12 000; pentru că de atâta vreme nu m-am mai dus pe 317 acolo, știi de ce: nenorociri și [lipsă de] bani; pentru că asta e regula generală etc. etc. Ei bine, din nenorocire am izbucnit, ba chiar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
frecat, am curățat tot: covorașul, icoana, crucea, candela și cartea lui de vizită, vasul albastru cu alb cu cei doi bujori ai mei care au schimbat totul, au îmbogățit totul. Am să încerc să sensibilizez SSR ca să pot cumpăra o nișă numai pentru el, dacă e posibil. Dar cum mi s-a rupt inima, dulcea mea, iubita mea. [...] M. 37/1950 II Joi, 18 mai [1950], ora 2 după-amiază Profit de jumătatea de oră de răgaz între prânz și activitatea mea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la 30 iunie [1950] în alt volum. Cum hârtia pepit nu ajungea, am dat și câteva benzi de piele roșie pentru cotor. Au să aibă înscrise numele tău mic și anul. [...] c. p. 13 iulie [1950], joi [...] Ieri am aranjat nișa lui Papà. Mătușa Corina mi-a dat un superb brocart catifelat, negru cu auriu. Am capitonat nișa pe cele trei laturi, iar în spate am agățat icoana italienească și crucea, una peste cealaltă; am acoperit urna cu același brocart; deasupra
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de piele roșie pentru cotor. Au să aibă înscrise numele tău mic și anul. [...] c. p. 13 iulie [1950], joi [...] Ieri am aranjat nișa lui Papà. Mătușa Corina mi-a dat un superb brocart catifelat, negru cu auriu. Am capitonat nișa pe cele trei laturi, iar în spate am agățat icoana italienească și crucea, una peste cealaltă; am acoperit urna cu același brocart; deasupra arde candela de aramă lucrată în cloisonné și email negru. Ieri, când am aranjat toate astea cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Draga mea, șapte ani. „Morții se duc repede.“ Dar nu și pentru noi, nu-i așa, iubito? Îi păstrăm, amândouă, o adâncă și pioasă amintire. Ți-am mai scris că am să pun să se facă o scurtă slujbă în fața nișei și am să-i chem pe Corina și pe ai ei, dacă vor să vină? [...] c. p. 16 iulie [1950], duminică Ieri, draga mea, n-am avut nici măcar o clipă liberă, și spre sfârșitul zilei nu mai puteam lega cuvintele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lei“. [...] II 1 decembrie [1950], vineri Camera e încă plină de flori. Am împărțit crizantemele cu Papà - închipuie-ți că iarăși s-a furat candela (aceea frumoasă, de bronz cloisonné și email negru, care se potrivea așa de bine în nișa îmbrăcată în brocart negru cu auriu). De mâine, dulcea mea dragă, am să încep să mănânc la cantină. Am trăit s-o văd și pe asta! Orice, numai să scap de altă Mabell în casă. În momentul ăsta, o Mabell
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe măsuță. Nu mai știu. A luat ceva timp până când dulăpiorul de cocktail a ajuns la noi în apartament, pe scări. Sinceră să fiu, e puțin mai mare decât mi-l aminteam, și nu sunt sigură că o să încapă în nișa aia micuță din spatele canapelei, unde mă gândisem să-l pun. Dar, totuși, arată fantastic! Stă mândru în mijlocul camerei și deja l-am pus în funcțiune. Imediat ce l-am primit, Danny s-a dus până sus la el și a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]