2,919 matches
-
Vreau să se distreze și vreau ca și eu să mă distrez. În viața mea a existat deja destulă tensiune. Gândește-te la o modalitate de a mă relaxa. În seara asta nu discutăm despre muncă. În seara asta discutăm nimicuri fără rost. Îmi ia săptămâni ca să-l fac să se simtă în largul lui cu mine. În cele din urmă, este din nou el însuși. Începe să aducă instrumente ca să-mi cânte la ceai. Vioară cu două corzi, flaut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de liniște aici? De ce te uiți la mine, Micuță Lună, ca un suflet care se deșteaptă? Am ghicit? Au cotropit lupii, în cele din urmă, țara mea? Încetează! Nu mai tremura ca o lașă! ... Bănuiesc că nu mai pot face... nimic. Armata a fost întotdeauna punctul meu slab. Tovarășul președinte nu mi-a lăsat suficient de mult timp ca să mă descurc cu căpeteniile războinice. Căpeteniile războinice... poate că... nu aș putea spune că Mao însuși nu a pus capcana... Vino încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
adun cu greu gândurile că sè fac puținè ordine în mine însumi, propunându-mi sè încep prin a trage o linie și sè decid încotro s-o iau, Înspre America! To UȘA! pèrinților mei nici nu le-am spus încè nimic despre America! Sunt singur în compartiment, fèrè perspectiva că pânè la Cluj sè mai urce cineva, urmèrind pe geamul ușor aburit întinderile acoperite cu zèpadè pe care trenul le traverseazè în vitezè și, treptat, pe mèsurè ce dispar satele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
râdem, fiindcă tulaiul ei se potrivește cu susaiul nostru, cel amar și dulce și lăptos-spinos (sau chiar cu: Sus sai!); și cum blestemă: «Călca-l-ar nevoia!» - și noi iar râdem, fiindcă chiar vedem pe careva călcând În picioare ceva - nimicul, doar o nevoie nu se calcă... Nou, pentru noi, faptul că domnișoarei Tuza nu-i place la noi - nu asta, ci nou e că ne-o spune: nu-i place Basarabia, nu-i place județul Orhei, nici Mana noastră... Zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tata - care-i omul dracului - nu-i trece prin cap că ar fi putut zice: nu... Ba da: i-a trecut prin cap - În altă Împrejurare, În legătură cu altceva - a zis cam așa: «Poate că nu ni s-ar fi Întâmpat nimic (dacă refuzam) - dar noi nu știam». Firește, tata exagera În sens invers, adică minimaliza: dacă «pentru nimica: cinci ani», pentru... refuz? Apoi nu cunosc pe nimeni - eu nu cunosc! - din cei care să fi refuzat să execute ordinele. Vorbesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bine, după care a căzut de acord cu Jake să nu-i spună nimic, cu condiția ca băiatul să se țină pe calea cea bună. Exact ceea ce ai stabilit și tu cu Jake, atunci când ai decis să nu-i spui nimic soțului tău exagerat, a pufnit Julia. —Știu. Fiona a zâmbit cu tristețe. —Acum David a înțeles și el asta. Dar să nu uităm că eu nu sunt unul dintre părinții biologici ai lui Jake, așa că, privind retrospectiv, chiar cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
asta. Le-a pus ușa-n nas prietenelor și a tăiat-o cu vizitele. Păi, de rușine pentru ce a făcut. Ori de frică, să nu mănânce cu ele banii ăia care i-a luat pe copil... Atâtea și atâtea nimicuri de senzație, șușotite cu mâna la gură și răzbătând prin pereți, se spărgeau în capul lui Rafael. Părerile și obiecțiile lui erau totodată întoarse pe dos, făcute ferfeniță, înadins parcă pentru a-l scoate din sărite. E lucru mare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Îndelung. — În acest caz, mai bine să sufăr. Între o replică și alta se instalau lungi momente de tăcere. Și de durere stăpânită cu demnitate. — Ți-e teamă de lumea cealaltă, Khayyam? — De ce să-mi fie teamă? După moarte, există nimicul sau Îndurarea. — Și răul pe care l-am putut face? — Oricât de mari ți-ar fi greșelile, iertarea lui Dumnezeu e și mai mare. Nizam se arătase oarecum liniștit. Am făcut și bine, am construit moschei, școli, am stârpit erezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tu nici măcar nu ai încercat, ce știi tu despre viața adevărată, dar nu mă îndepărtez doar de ea, ci și de alte prietene, care între timp se căsătoriseră și făcuseră copii, cum să stau lângă ele în cafenele, să ascult nimicurile despre soțul care este la serviciu tot timpul, în vreme ce viața mea se risipește sub ochii mei, iar eu nu am cum să o refac, la fel cum s-au risipit biluțele de mercur în toată casa aceea veche a copilăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
din buzunarul pantalonilor și apoi s-a aplecat și și-a legat din nou șireturile de la pantofi. — Crezi că eu aș suporta o asemenea viață? — Adică viața în comun? — Da, răspunse Naoko. — Depinde cum iei lucrurile. Sunt o grămadă de nimicuri care te pot deranja: regulamentul căminului, indivizi care fac pe nebunii de nu le ajungi la nas nici cu prăjina, colegul de cameră care face gimnastică dimineața la șase și jumătate, când începe programul de gimnastică la radio. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de tratamente, ci mai degrabă de recuperare medicală. E adevărat că avem aici câțiva doctori și, bineînțeles, ne consult\ cam o oră pe zi, dar aș putea spune că mai degrab\ ne verifică starea sănătății, ne iau temperatura și alte nimicuri de felul acesta. În nici un caz nu ni se aplică tratamente ca într-un spital obișnuit. Nu există gratii la ferestre și porțile nu sunt închise niciodată aici. Pacienții intră de bunăvoie și pleacă de aici tot așa. Ca să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
îți convine mai mult. Scrie-mi și mie, te rog, ce ai de gând să faci. O vreme aș vrea să lucrez mai mult ca să pot să-mi cumpăr tot ce-mi trebuie în casă: oale, cratițe, farfurii și alte nimicuri de-astea. Am nevoie de așa ceva, acum că locuiesc singur. În martie o să fiu liber și vreau neapărat să vin să te văd. Când îți convine? O să-mi leg drumurile și o să vizitez și Kyoto atunci. Aștept cu nerăbdare răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de mînĂ și lui Paco Îi era rușine și-i părea rău că se vorbește așa de el, celălalt Își scoase pistolul și-l Împușcă-n ceafă fărĂ să-i spună vreun cuvînt. FĂră să mai zică nici după aia nimic. Toți soldații dădură din cap. — Aci a fost, spuse unul. Se mai vede. Acolo a dat cu gura cînd a căzut. Se vede Încă. De unde stăteam Întins, vedeam locul destul de bine. Nu l-au avertizat și nu l-au lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
poate focaliza Întregul univers al cunoașterii. Cum am hotărât să intitulăm cartea, Belbo?” „Ne gândeam la ceva serios, cum ar fi Metalele și cultura materială”. „Și serios va și trebui să fie. Dar cu acel semnal În plus, cu acel nimic care spune totul, să vedem... Poftim, Istoria universală a metalelor. Intră și chinezii aici?” „Bineînțeles că și ei”. „Atunci «universală». Nu-i un truc publicitar, e adevărul. Ba chiar Miraculoasa aventură a metalelor.” Chiar În momentul acela, doamna Grazia Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o lumină puternică îți taie privirea!...Parcă este apă!... Nu!..Imposibil, apa nu poate străluci așa! Te apropii și nu-ți vine să crezi, e o mare! Îți potolești setea și apoi te întrebi ,, Ce e cu această apă în mijlocul nimicului?...E apă?’’...Așteptați un răspuns Și...apoi...lași în urmă mantia de sânge și te acoperă o mantie albă, pură precum lacrimile Fecioarei Maria, dar rece, închisă cruntă precum inima Crăiesei Zăpezii...!
O noapte eterna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Antohi Paula () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2327]
-
caz nu renunță el, Zgârcilă, la așa bunătate de saltea, de la sinistrați, ia chiombește-te! și Dănuț lovește demonstrativ, cu piciorul, într-un maldăr de sticle, borcane și ambalaje goale din plastic, bașca o mie și una de alte catrafuse și nimicuri disparate, care încadrau sobița de tuci din colțul de la răsărit al hrubei, de sub copia înrămată a icoanei Maicii Domnului din Kazan, o piesă litografică realmente rară și interesantă ce, nu cunoști marfa? Mizeria altora e aurul, e platina lui! Îți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
proporții mari de tot și are să ajungă curând și la București, încît orice întîrziere ar putea să-l coste viața... Lui Titu îi părea rău că părintelui a fugit așa. Ar fi vrut să trimită și el acasă măcar câteva nimicuri, să primească și ai lui ceva de la dânsul din București. Cu bilețelul popii în mână însă se pomeni gîndindu-se: " Cînd zice Tanța că vine? Miercuri?... Azi e luni... Vasăzică, tocmai poimîine..." A doua zi se înființă mai devreme la Drapelul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
este scris în contract. Nici mai mult, nici mai puțin. Ca toată lumea. ― Numai că fiecare primește mai mult decât noi, rectifică Brett. Această propoziție constituia un tur de forță. Dar n-avu nici un efect asupra căpitanului. N-avea timp de nimicuri și jocuri de cuvinte. Indicatorul galben îi reținea întreaga atenție și-i stârnea curiozitatea. ― Ceilalți merită mai mult decât voii doi la un loc. Mergeți să vă plângeți trezorierului Companiei dacă doriți! Acum ieșiți de-acolo. ― Să ne plângem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
antreprenori” care să comercializeze cea mai rentabilă marfă din lume : prostia. În concluzie : ce s-a întîmplat în aceste zile în care toată țara era cu ochii pe „vrăjitoare” ? Nimic, pur și simplu nimic ! și atunci despre ce discutăm ? Despre nimicuri... Tot ce ați dorit să știți despre moarte (și morți) și nu ați știut unde să căutați Mda, cam despre asta ar fi vorba... Site-ul mi a fost semnalat de către o fostă studentă („tot vă interesează pe dumneavoastră moartea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
somnului de după-amiază, cu capul sub cearceafuri, am delirat până seara. Nu vedeam decât cele două trupuri fragile înfruntîndu-se în singurătatea camerei fochistului. Nu înțelegeam nimic. De ce se schimbase Mendebilul atât de brusc, atât de total, după venirea negustorului de nimicuri? Dar nici să îmi pun întrebări nu mai reușeam. Sandu însă reacționase altfel. Era indignat, plin de furie. Seara, la Scara Unu, când s-a adunat toată vechea gașcă, le-a povestit totul, mai punând și de la el, iar din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îmi aducea puțină dulceață de nuci verzi și, într-un pahar de cristal de o formă ciudată, niște vin de smochine. Lumina, abătută de țurțurii lămpii din plafon, cădea peste noi stinsă, ușor roșcată. Am vorbit despre tot soiul de nimicuri până ne-am terminat și vinul, apoi am rămas tăcuți, înghițind în sec și privindu-ne. Creștea între noi o tensiune care curând ajunse de nesuportat. Ea cedă prima, lăsîndu-se pe spare între pernele de pluș. Am îmbrățișat-o amețit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Când se simțea fericită, era un spectacol: cânta și striga pe drum, mă strângea în brațe gata să-mi rupă oasele, mă mușca de obraz până la sânge. După întîlnirile cu ea, veneam acasă plin de vânătăi. Strânsese tot felul de nimicuri care ar fi putut aminti de primele noastre zile împreună: etichete de la sticlele de bere pe care le băuserăm, lăcrămioare uscate primite de la mine, o mică scobitoare de plastic cu figurină la capăt, de la masa pe care mi-o servise
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zaruri cu hipercuburi. Cum timpul practică o rușinoasă ipsațiune. Cum lumea ajunge cât un măr, cât o cireașă, cât un electron, și-n cele din urmă dispare în nefăptuit. Și când nu se mai afla în jurul nostru nici măcar întunericul, nici măcar nimicul, deodată am văzut, de la marginea vederii, înaintînd spre noi, un punct luminos. Când s-a apropiat, l-am recunoscut cu un strigăt de bucurie: era copilul nostru, gigantul nostru drag, marele bărbat cu sâni de femeie, cu părul căzîndu-i în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de afară venea o undă de răcoare. Pe creasta ruinei aceleia, dintre cărămizi, crescuse un fel de iarbă. Garoafa s-a așezat pe o bancă, iar noi i-am pus coronița aurie și-am împodobit-o cu panglici și alte nimicuri pe care le aduseserăm de acasă. Așa cum își lumina fața de jos în sus cu lanterna, arăta îngrozitor. I-am dat și păpușica pe care trebuia s-o folosească la joc. Garoafa o înhață și mârâind, se prefăcu că o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fel de "meditație prin imagini contrarii" ceea ce încerc eu. Adevărul este că nervii mi se consumă inutil, și, de fapt, nu înțeleg încă nimic precis. Ce vor cu mine?" " De dimineață, ceartă cu Maitreyi. Ea se simte jicnită pentru toate nimicurile și amenință să nu vorbească cu mine o săptămână. Azi i-am spus că nu-mi pasă, orice ar face ea. Faptul acesta m-a calmat și m-a ajutat să lucrez. Lilu a venit să intervină, spunîndu-mi că "poeta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]