4,367 matches
-
spre neștiute țărmuri,/ Departe de-astă lume-surogat!/Frumoși și triști asemenea unor îngeri,/ Senini și blânzi, ca mieii la tăiat...!” (Țărmuri). Al doilea laitmotiv, toamna, desemnează, pare-se, anotimpul preferat al poetei, chiar dacă, iarna apare ca o cobe cu „tristele ninsori”, de care se apără purtând ca scut un „crin de baltă”, simbol al purității și al dorinței de libertate și de dreptate „într-un sfârșit de secol care doare/și ne înșală zilnic la cântar” (Încă mai cred...). Acest anotimp
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
bătuți de rece vânt ce nu mai contenește. Iar codru-și jelește tristețea nesfârșită, cu lacrimi sângerii, când frunza se-nroșește. Ecou de ciripit răsună-n cuiburi goale, părăsite de stăpâne înaripate ce se ascund de frig și de rece ninsoare. Din anotimp hibernal să fie salvate. Iar vântul năpraznic străbate prin natură, să spulbere vise din trecutele iubiri. Dragostea își pune doruri în aventură, nostalgia vieții să le ducă-n amintiri. Pe natura pustie va stăpâni gerul, prin Iarna ce
PASTEL DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369473_a_370802]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ANOTIMP MURIBUND Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Iarna asta-i grav bolnavă de-astenie de zăpadă, plânge-n ploaie cu suspine: Aștept ninsoarea, nu mai vine. Iarna asta postmodernă Și-a lăsat magia-n bernă, cerul norii și-i respinge: Aș vrea să ningă, nu mai ninge. Iarna asta-i grav rănită de-o ură nestăvilită, de ger crunt între destine: Aștept iubirea
ANOTIMP MURIBUND de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369501_a_370830]
-
în zadar» (Viața, p. 14), „e sclav fugit de pe plantația inimii iubitei“ (cf. Fuga, p. 16); își ridică «singur, cărămidă / cu cărămidă, gol cu gol, zidul» „la care va fi pus și împușcat“ (Zidul, p. 17); paradoxizează în șoc plasticizant-revelator ninsoarea văzută-ntâia dată: «Când am văzut întâia ninsoare m-am speriat. / O zi întreagă am plâns, credeam că explodaseră / țâțele pline cu lapte ale mamei» (Alb, p. 20); etc. Impresionanta frumusețe / originalitate a „întregului poematic“ din Risipitorul de hârtie, de
IERNI „TRECUTE FIX“) : DESPRE FLORILE ŞI ROADELE PARADOXISMULUI ÎN FAŢA TORNADEI DE HÂRTIE de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370593_a_371922]
-
de pe plantația inimii iubitei“ (cf. Fuga, p. 16); își ridică «singur, cărămidă / cu cărămidă, gol cu gol, zidul» „la care va fi pus și împușcat“ (Zidul, p. 17); paradoxizează în șoc plasticizant-revelator ninsoarea văzută-ntâia dată: «Când am văzut întâia ninsoare m-am speriat. / O zi întreagă am plâns, credeam că explodaseră / țâțele pline cu lapte ale mamei» (Alb, p. 20); etc. Impresionanta frumusețe / originalitate a „întregului poematic“ din Risipitorul de hârtie, de Costel Stancu, provine - în majoritatea textelor - din cele
IERNI „TRECUTE FIX“) : DESPRE FLORILE ŞI ROADELE PARADOXISMULUI ÎN FAŢA TORNADEI DE HÂRTIE de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370593_a_371922]
-
m-am rătăcit prin mine. / Sunt extravagantă? / Nu știți că am un puls anapoda?”), cu centrul de interes pe propria persoană. Jurnalism în poezie. „Și cine, atunci, îmi ignora / albastrul largului zbor, / îmi va scrie, / poate, acum, / pe troienele unei ninsori / până la genunchi / «TE IUBESC!». / Pentru că, / în orice cascadă de râs / și în orice împletire a degetelor, / geme o lacrimă”. Raționament, dar și închipuiri pregnante. „Dezmiardă-mi tu / curajul gândului nătâng / și ondulează-mi / tandrețea de-o zi / după coama nebună
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
Și-n el ca niciodată, speranțele de mâine, Par stele căzătoare din toamna sa desprinse. Și s-a oprit la mine spunându-mi că dorește, Un vers în ramă caldă și-apoi să îl sfințesc, Și când pe coala rece, ninsoarea se topește, Să scriu cu-n dor de fată, eternul lui, "Iubesc". Îl pun să povestească ce simte lângă tine, Privirea sa se-aprinde și cu uimire pare Un ars cuptor de lut tânjind după o pâine, Sfios ca un
IUBIREA ÎNSEAMNĂ DURERE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370788_a_372117]
-
în orice primăvară, simbolice mărțișoare. 1 Martie. Din vol. ,,Tradiții creștine și ritualuri populare românești" SEMNIFICAȚIA “BABELOR” Prin iarnă capricioasă aștept, Martie să vină, ca pe zână arătoasă. Cu ghiocei în cunună. Vremea-i rece și ploioasă, cu lapovițe și ninsori, de n-ai vrea să ieși din casă, puterea cu ea să-ți măsori. Că de la întâi la nouă, este mai mult schimbătoare. Într-o zi ninge sau plouă, în alta e cald și soare. Când zăpada se topește de
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
văi se-așterne omăt nou, să amorțească mugurii, de aspră vreme. Pe flori să le ofilească. Disperarea e firească pentru Iarna-n agonie. Dar s-a-ntors, să împietrească pe Dochia, în statuie. Se mai zvonește în popor, c-ar fi ultima ninsoare, predestinată mieilor sortiți la sacrificare. Vin pe rând, “babe”-n ogradă, cu căldură sau ninsoare. Cele rele cern zăpadă, cele bune aduc soare. N-apucă bine să plece pe stilul nou din calendar, că revin din paisprezece, nouă ,,babe", cu-
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
ofilească. Disperarea e firească pentru Iarna-n agonie. Dar s-a-ntors, să împietrească pe Dochia, în statuie. Se mai zvonește în popor, c-ar fi ultima ninsoare, predestinată mieilor sortiți la sacrificare. Vin pe rând, “babe”-n ogradă, cu căldură sau ninsoare. Cele rele cern zăpadă, cele bune aduc soare. N-apucă bine să plece pe stilul nou din calendar, că revin din paisprezece, nouă ,,babe", cu-același dar. Vremea rea, cu promoroacă, prevestește-a fi trăirea, precum babă zgripțuroaică ce își
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
Acasa > Poeme > Emotie > CU GUST DE GER Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Cu gust de ger S-a răscolit iar clipa în ninsoare Lumina ei e gata să măsoare Un timp de iarnă-n taina prăbușită. Cu gust de ger pădurea-i primenită. Beteala de zăpadă și brazii îi inundă... Iar ei s-au îmbrăcat în fracul alb de nuntă. ELISABETA IOSIF 3
CU GUST DE GER de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369679_a_371008]
-
printre rânduri de peri, Trag de săniuțe copiii. Un bătrân cu luleaua în gură Coboară în cârjă pe scări; Privește zăpada din bătătură Și expiră aburi pe nări. În claie fânu-i jumate, Vitele zbiară-n ocol... La biserică clopotul bate... Ninsoarea cade domol. La crâșmă, poteca-i bătută; E mare zarvă-năuntru - Un brunet încearc-o lăută, Iar alții... joacă barbutu’. E vremea târzie de-acum. Mai toți își făcuseră suma. Chiote răsună pe drum Și ninge, și ninge întruna! ION PĂRĂIANU
A PRINS SĂ NINGĂ DE IERI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369682_a_371011]
-
10 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN NOAPTEA ASTA În noaptea asta s-au răstignit ramurile timpului pe o insulă pustie și-n derivă. Nu știe nimeni că așternutul nostru pulsează, lovind bruma de pe ramuri. Nu știe nimeni că gustăm ninsoarea din noaptea asta, patinând pe lumina crepusculară. În noaptea asta s-au răstignit ramurile timpului și privim tăcuți insula, pustie și-n derivă ****Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: N NOAPTEA ASTA / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1805, Anul
]N NOAPTEA ASTA de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369713_a_371042]
-
-mă de fața ei. Depășesc pământul, aflat în cumpăna unui somn izbitor de năvalnic. Deșertul obscur preia în noapte coroana a două ființe gemene: Luna sunt Eu. UN FULG DE OM SĂ FIU Aș fi zădărnicit să fiu un fulg- Ninsoarea îmi topește zborul, Și sunt departe, de un Demiurg, Dar să fiu fulg îmi vindecă fiorul. Și-aleg un fulg de om să fiu, Dar nu când ninge sau mai plouă, Ci sunt un fulg de iarnă, argintiu, Și albă
CÂND CINEVA ÎȚI VA LIPSI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369714_a_371043]
-
-mi care kg de cartofi, ceapă, mere, detergent etc. Mulțumesc celor care mi-au reparat patul rupt, geamul spart, peretele stricat, caloriferul căzut, țeavă de apă spartă, bunătatea voastră este neprețuita. Mulțumesc tatălui care ori de câte ori a plouat sau a fost ninsoare, a venit să ia cu mașina și copilul meu, să-l ducă la scoala împreună cu copilul lui, mulțumesc pentru că fiul meu nu a ajuns cu pantalonii și ghetele ude de apă. Mulțumesc domnului care și-a întrerupt lucrul la pereții
DEMNITATEA UNEI FEMEI de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369693_a_371022]
-
VLĂSTARI ÎN IARNĂ Copacii ard cerniți sub gheață, Și-agață brațele-n văzduhul mut, Așteaptă-un fulg din neagra dimineață Să le deschidă drum spre absolut. Ieri seară a nins mult peste grădină, Un ger cumplit a rupt spre zori ninsoarea; Cu prima rază de lumină Arborii au scuturat floarea. Cristale pe omăt alunecau Din palme răstignite în lumină, Cu degete văzduhul scrijeleau Toți arborii din vechea mea grădină. Cu trunchiul greu și suflet nins Pomii mocnesc sub stratul de zăpadă
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > CEA DIN URMĂ NINSOARE Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Cea din urmă ninsoare, Cel dintâi jurământ, Cea din urmă chemare, Cel din urmă cuvânt. Cea din urmă zăpadă Se așterne-n priviri, Lasă neaua
CEA DIN URMĂ NINSOARE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368167_a_369496]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > CEA DIN URMĂ NINSOARE Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Cea din urmă ninsoare, Cel dintâi jurământ, Cea din urmă chemare, Cel din urmă cuvânt. Cea din urmă zăpadă Se așterne-n priviri, Lasă neaua să cadă Dintr-un cer de-amintiri. Cea din urmă chemare Într-o stea a-nghețat, Lacrimând lângă mare Unde
CEA DIN URMĂ NINSOARE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368167_a_369496]
-
-n priviri, Lasă neaua să cadă Dintr-un cer de-amintiri. Cea din urmă chemare Într-o stea a-nghețat, Lacrimând lângă mare Unde ninge curat. Cea din urmă privire, Cea din urmă chemare, Cea din urmă iubire, Cea din urmă ninsoare... Referință Bibliografică: Cea din urmă ninsoare / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1831, Anul VI, 05 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandra Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CEA DIN URMĂ NINSOARE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368167_a_369496]
-
Dintr-un cer de-amintiri. Cea din urmă chemare Într-o stea a-nghețat, Lacrimând lângă mare Unde ninge curat. Cea din urmă privire, Cea din urmă chemare, Cea din urmă iubire, Cea din urmă ninsoare... Referință Bibliografică: Cea din urmă ninsoare / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1831, Anul VI, 05 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandra Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CEA DIN URMĂ NINSOARE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368167_a_369496]
-
a-nghețat uitarea! Îngerii și-au amintit de noi, Peste valea plină cu nevoi, Domnu-și cerne binecuvantarea. Vântu-aleargă umbre-n ochii goi, Ne-a cuprins în brațe înserarea. Ninge, ninge a-nghețat uitarea! Îngerii și-au amintit de noi. Aripi albe scutură ninsoarea Peste suflete-amorțite-n sloi, Ca speranțele să crească-apoi Îngerii și-au început cântarea. Ninge, ninge, a-nghețat uitarea! de Gabriela Mimi Boroianu 05.01.2016 Referință Bibliografică: Rondelul uitării / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1831, Anul VI, 05
RONDELUL UITĂRII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368180_a_369509]
-
străbătut, în grabă, multe ploi, Același drum, dar altă primăvară, Aprilie ne cheamă, iar, afară Și ne propune alte jocuri, noi. Culori și sunete ne înconjoară Și mai uităm de griji și de nevoi, Vin adieri de fluturi și apoi Ninsoarea de petale ne-nfioară. Când se usucă în pământ rizomii, Se ofilesc, în codru, toporașii, Dar clorofila înverzește-atomii Și florile atrag bondarii, grașii. Când ramurile-și scutură, iar, pomii, Abia ți se aud, prin iarbă, pașii. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet
TOPORAŞI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368218_a_369547]
-
sigură. La fel ca în romanele sale, și în volumul de față, scriitoarea e preocupată mai ales de acele aspecte ale vieții afective a personajelor care au semnificații moralspirituale. În prozele scurte din această carte, ca și în romanele Ultima ninsoare sau Comorile Arielei, problematica psihologică este dublată de una etică, cu coloratură religioasă, familială sau juridică. Prin intensitatea și densitatea trăirilor pe care le reprezintă și prin bogăția semnificațiilor pe care ni le transmite, putem spune că volumul „Femei și
A POVESTI ŞI A REMEMORA de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368214_a_369543]
-
cu fanfara, Urșilor cântă vioara, Un mascat urât, cu plete, Sperie băieți și fete. Lemnele trosnesc în sobe, Se-aud fluiere și tobe, Plugușoarele răsună, Satu-i plin de voie bună! Să deschidem poarta mare, Chiar de-i vânt și e ninsoare, Să lăsăm capra să joace Și moșnegii în cojoace! Referință Bibliografică: DATINI / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1823, Anul V, 28 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DATINI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368259_a_369588]
-
urletelor animalelor pădurii, ci la teama că flăcăul lui se putea pierde pe muntele ale cărui trecători fuseseră acoperite de zăpadă. Începuse să îi fie frig, iar de la mijloc în jos nu își mai simțea corpul. Privea pierdut cerul înstelat. Ninsoarea se oprise de mult, iar sunetul văilor munților îl auzea acum ca un clinchet. Deodată, lângă el, se opri o sanie lungă și albă. Cu greu întoarse capul să vadă împăienjenit că de acolo, de unde se auzea scârțâitul zăpezii, cineva
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]