1,758 matches
-
ce vrem să facem. Nu ne-am mai prezentat cu o Românie cosmetizată, nu am mai venit cu vechile sloganuri, că în România nu se dă mită, ci se împrumută bani, nu există mizerie, ci e un fel de turism nostalgic. Iar asta a plăcut - spune șeful Externelor. După aflarea votului, Ungureanu a răsuflat ușurat. „De-acum, problema este a noastră. E un cec în alb pe care ni l-a dat Uniunea Europeană: Poftim, eu cred că poți să te schimbi
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
copil să depășească acea etapă a inevitabilei lipse de apărare și de întregire ce este copilăria, să se încumete spre lumea adultă (să crească, într-un cuvânt), tot ce face e să inducă stagnare sau chiar regresie, prin viziunea sa nostalgică și mitizantă a unei copilării considerate edenică, pură și necontaminată. - Cu alte cuvinte, cititorul care deveneam avea de trecut o probă a rezonanței interioare cu vârsta respectivă, o probă a adecvării la maturitate? La... Marele Text? - Îh! Nu-mi place
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
interzisă folosirea acestui cuvânt!? se sperie dracul și privi în toate părțile ciulindu-și smocul de păr de pe vârful urechilor. Dacă-l rostim ni se usucă măduva spinării... - De aceea ajung cărțile nostalgicilor aici? - Doar acelea care care au efect nostalgic asupra cititorilor. Așa cum multe volume scrise de scriitori posedați de legiunile noastre nu se află aici, ci... Dincolo! Renașterea este epoca de aur a melancoliei, dar prea puține cărți scrise atunci se găsesc în aceste rafturi. De obicei, însă cărțile
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
totul speciale, între textul dramatic și cititorul său. Se deschid piste inedite de lectură, indicațiile de regie stimulează imaginația, iar replicile - citite, și nu rostite sau ascultate, deturnate, adică, într-un fel, de la destinația lor - se învăluie, imperceptibil, în farmecul nostalgic al oricărui lucru nedesăvârșit. Nu altfel stau lucrurile în cazul celor cinci piese adunate în volumul de față; Răfuiala, Cutia, Cetatea soarelui, Luca și Casa cu multe fotolii (dintre care primele trei au apărut, în versiune franceză, în L'Avant-scène
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
se situează sub îndoitul semn al Celuilalt. Este un motiv în plus pentru care cartea merită citită, căci și atunci când exagerează sau supralicitează autoarea nu uită să tragă un semnal de alarmă, fie el și deghizat sub forma unei interogații nostalgice: "Vocea: Greci... Greci antici mai sunt?...". Iulia Petrescu - Răfuiala, Editura Univers, București, 2000, 126 de pag.
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
pentru vegetal și pentru tot ceea ce-i poate fi asimilabil, o plasează exact, prin atitudinea implicită și explicită față de limbajul și de forma artistică, în stricta contemporaneitate, dar și în plină melancolie fin de siècle, într-o ipostază de navetistă nostalgică și lucidă pe traseul dintre secessionul vienez și art nouveau-ul parizian. Iar toți artiștii la un loc fac din proiectul elvețiano-român nu numai un eveniment de o remarcabilă acuratețe și de o mare autenticitate, ci și un fenomen mult mai
România-Elveția și retur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16651_a_17976]
-
aparențele inocente, tradiționale, ale textului sînt capcane care, dacă vor fi descoperite, vor dubla savoarea lecturii. Schema parazitată în acest volum este cea a jurnalului de călătorii: un compozit de notații de tip diaristic și descrieri ale locurilor vizitate, invocări nostalgice ale locurilor natale etc. Tonul monoton, imperturbabil, al însemnărilor de călătorie devine o strategie, nu mai este un neajuns. O continuă alertă domină lectura - în fond, Mircea Horia Simionescu nu parodiază pentru a distruge, ci pentru a recupera, a recicla
Fals tratat de călătorie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16661_a_17986]
-
Evocare a personalității savantului de origine aromână, fondator al zootehniei științifice românești. Victor Macarevici Pe urmele unui... surâs, București, Editura ProTransilvania, 64 p. Convingătoare selecție de epigrame, precum și de piese "trecând de patru versuri", între care consistente rondeluri, precum și o nostalgică imagine a "salcâmului din Bugeac". Adina Enăchescu Iubire neterminată, București, Editura Societății Scriitorilor Români, 2004, 68 p. Versificații autobiografice. Elena Călugăru Baciu Aripă frântă. Roman..., București, Editura Amurg Sentimental, 2004, 248 p. Text cu percepții turistice. Ioan RĂDUCEA Metaliteratura. Analele
Cărți primite la redacție. In: Curierul „Ginta latină” by Gligor Popi () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2351]
-
DESPRE TIMP ȘI DESPRE ASTRE TOATE DORURILE NOASTRE Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1259 din 12 iunie 2014 Toate Articolele Autorului noapte polară - în amurg cununia în zori divorțul lacul oglindă - o fată scăldându-se-n Calea Lactee bou nostalgic privind spre Calea Lactee - bine e vițel! văcari afumați - cine-a vărsat în baltă Calea Lactee? furând o pâine - nu dorea decât o lună la răcoare vântul năprasnic - lângă birt se leagănă un plop și-un bețiv vântul năprasnic - într-o singură
DESPRE TIMP ŞI DESPRE ASTRE TOATE DORURILE NOASTRE de DAN NOREA în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349745_a_351074]
-
Toate Articolele Autorului Am renăscut din propria cenușă. Târziul invadase casa mea, Regretele se târâiau de ușă Și-n balamale toamna îmi plângea. Prin stropi de ploaie alergam bezmetic Iar întrebările tot așteptau răspuns..., Mă risipeam în spațiul periferic Imaginar, nostalgic și confuz. Din note grave, arii muzicale... Orchestră tristă, fără dirijor, Toți spectatorii își luau bilete..., La alt concert...cu marele tenor. Am renăscut din propria cenușă, Prin ancenstral stindarul am să-l port, Un înger îmi deschide acum o
AM RENĂSCUT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349755_a_351084]
-
grea, putoarea gazelor de eșapament, a camioanelor sau a mașinilor pahidermice, lepră olfactivă și cu această smoală suspendată în aer, această funingine care se furișează în bronhii...”. O descoperire mediată de o amintire “prăfuită, în zdrențe” despre un oraș industrial, nostalgică, poate, pentru scriitor, anacronică și opresivă pentru bucureșteni. O primă impresie, deja concluzivă, sună astfel: “La București n-am văzut decît noaptea. Noaptea rece, cețoasă și, în zori, dezgust în cerul gurii, gol, deznădejde trivială, muncitori (funcționari? gestionari? femei de
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]
-
s-au școlit și și-au început activitatea literații în cauză? În acel context istoric, stilul ironic a constituit mai întîi o reacție defensivă a conștiinței agresate de obligativitatea stereotipiilor ideologice și a limbii de lemn, apoi (sau concomitent!) un nostalgic indiciu al "normalității", principial incompatibile cu opreliștile și dirijismul. Azi acest limbaj alcătuiește o prefață a unei lumi, nădăjduim mai bune, care să asigure libertatea nestînjenită a exprimării, dreptul intelectual și moral de abordare a tuturor temelor dintr-un număr
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
Lucru speculat de mentorul care le instorisește în detaliu cum au decurs etapele racolării și instruirii curajosului său discipol - cercetaș în copilărie, pușcaș în Vietnam, călăuză în Berlinul divizat și fotograf în Beirutul devastat. Evocările sînt învăluite într-o tentă nostalgică, conferită și de virarea în sepia și de imaginile furate din zborul helicopterului. Pe măsură ce amintește principiile dure ale profesiei inoculate învățăcelului, maestrul - învestit cu farmecul imbatabil (deși ușor fanat) al lui Redford - le încalcă unul cîte unul, riscîndu-și reputația în fața
Nici conspirațiile nu mai sînt ce-au fost! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15562_a_16887]
-
o clipă. Avem cuvântul « operă » care desemnează rezultatul final, coerent și coeziv al unei munci. Prima tentație a celui care interpretează ar fi accea de a opune « colectivul prezent », la care se referă acest citat, « comunității absente », tematizată aplicat și nostalgic de Jean-Luc Nancy în 1989[3]. În 1974 exista cu siguranță o operă demnă de urmat, o operă la care mai puteam visa, o operă pe punctul de a se derula în fața ochilor noștri. Care era subiectul, care era acest
“Arbeit macht frei”: eliberează omul nou din tine () [Corola-website/Science/295695_a_297024]
-
caracteristică statică care definește o colectivitate nerelevanta sau rămasă în urmă, ci ca un proces complex de reflecție, înțelegere și redefinire continuă a perioadei socialiste și a schimbărilor care au urmat prin readucerea lor în discursul prezent. Astfel de discursuri “nostalgice” sunt simptomatice unor lupte asupra adevărurilor istoriei postsocialiste.[1] Dincolo de aspectele legate de încadrare și limbaj, punerea în prim plan a unor adevăruri trăite mai degrabă decât a unui adevăr istoric aduce o contribuție semnificativă tocmai la astfel de lupte
Despre performarea realităților din Valea Jiului în teatrul SubPământ () [Corola-website/Science/295797_a_297126]
-
Îmi place muzica. Îmi plac melodiile care sunt bazate pe realitate, de exemplu de la Nicolae Guță îmi place melodia care se numește „Numai banii ne schimbă așa”. Îmi place și muzica mai romantică, melodii de la Corina Chiriac, mai sunt și nostalgic. Am umblat cam peste tot prin țară și cel mai mult îmi place la Sighișoara, în județul Mureș, pentru că acolo e varietate, și din punct de vedere cultural, și din punct de vedere etnic. Cel mai mult îmi doresc ca
Am fost mai mult musafir () [Corola-website/Science/296066_a_297395]
-
crească în ei în asemenea măsură, încât nu l-au mai putut smulge.” (p.10) Și în efortul de editare și de ordonare a materialului se simte uneori dorința de a transmite aceeași idee. De exemplu, o serie de mărturii nostalgice și emoționante se încheie cu cea înfiorătoare a unui torționar, relatată la a doua mână, de cineva căruia i se confesase. Ultimul cuvânt îi aparține astfel celui mai grotesc dintre personaje, în încercarea de a reduce valoarea istoriilor anterioare. Acestea
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici (1) – O citire alternativă () [Corola-website/Science/295630_a_296959]
-
Nicolae Mandea, unul dintre profesorii noștri de regie. Într-o facultate în care se cultivau compromisul, supunerea și conformismul, Mandea ne propunea revoltă, spiritul de fronda, revoluția. Într-o facultate în care anticomunismul de opereta făcea casă bună cu discursul nostalgic interbelic, condimentat cu rasisme de tot felul, Mandea își asumă un mesaj direct de stânga, ne recomandă autoare anarhiste, era un vajnic activist copy-left, care pirata muzică și cărți la greu, ne încuraja să lucrăm cu comunități sărace și segregate
DISPARIŢIA LUI NICOLAE MANDEA? () [Corola-website/Science/295861_a_297190]
-
vârsta candorii la cea a femeii îndrăgostite. La Ahmatova se percepe în permanență o conjuncție între imaginarul nocturn și cel diurn. Dizolvarea ființei se face prin agresiunea temporală. Alteori, convulsia erotică se preschimbă în ceremonial. Libertatea combinațiilor în sintagme, timbrul nostalgic ne conduc spre o poezie în care sunetul liric este greu de redat în altă limbă: Opera Annei Ahmatova pare să nu fi cunoscut ani de ucenicie. Îndată după volumul "Seara", ea își abordează subiectele cu maturitate și prezintă întreaga
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
cu fibra sensibilă a celui ce s-a legat de el prin naștere, ori prin îndelungă viețuire, mai exact spus cu fibra unei anume vârste. Copilăria, frageda tinerețe dizolvate în aerul orădean nu reprezintă o pură iluzie, un pretext de nostalgică evocare, strict personală, a subsemnatului, silit a urma o traiectorie geografică, câtă vreme le găsesc în stihurile, cu o sufletească determinare mai presus de toate, ale autorului cărții de față,"Strigăt din copilărie" de Teodor Dume." Deși departe de Oradea
Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Science/299159_a_300488]
-
restaurarea încrederii în monarhie.Riscul crescut al războiului din Europa a dominat începutul domniei lui George al VI-lea. Regele era obligat constituțional să sprijine poziția primului ministru Neville Chamberlain față de Adolf Hitler. Spre deosebire de zgomotoșii ani '20, anii '30 devin nostalgici, triști, dominați de stilul neovictorian, fustele lungi, coafuri ondulate, culorile discrete, maternitatea fiind repuse în drepturi, iar romantismul și umorul victorian erau favorite, baletul recastigandu-și audiență, iar filmele francezului Rene Clair concurând pe ecranele britanice cu comediile fraților Marx
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
despre un ideal estetic clasic, despre cultul frumosului, despre o artă înțeleasă ca expresie a permanenței valorilor spirituale. Această viziune autonomă se conturează în portretele de copii. "Ochii lui Tonitza", ochii copiilor pictați de el, ne privesc astăzi cu o nostalgică inocență, cu o amară melancolie și candoare. Ochii aceștia mari, rotunzi și expresivi sunt inconfundabila pecete a stilului său de o unică poezie în arta plastică românească. De la sobra muzicalitate picturală de o rafinată împletire de poezie și realitate, Tonitza
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
a compus în 1911 suita pentru pian „Goyescas” (o serie de 6 tablouri muzicale, grupate câte trei) (mai târziu, în 1916, orchestrate pentru opera "Goyescas" prezentată în premieră la New York). Ritmurile de jota și fandango alternează cu melodii de atmosferă nostalgică și cu ritmuri care amintesc de chitară. A scris în total muzică pentru 4 opere: „Maria del Carmen”, „Picarol”, „Liliana” și „Goyescas”. A murit în condiții tragice (împreună cu soția sa și cu toți pasagerii) la 24.03.1916, în urma scufundării
Enrique Granados () [Corola-website/Science/307367_a_308696]
-
i-o dă ea interpretei, favorizează cu atât mai mult împlinirea artei sale în plan emoțional, forța comunicării prin care Mioara Velicu reușește să dezvăluie un tip de sensibilitate cu totul aparte, atingând toate extremele trăirilor sufletești, de la expresiv sau nostalgic și până la exuberant, găsind inflexiuni vocale potrivite atât pentru cântecul de înstrăinare cât și pentru debordanta strigătură de joc, ori pentru versul plin de umor al cântecului de lume și petrecere. Interviuri
Mioara Velicu () [Corola-website/Science/306503_a_307832]
-
literaturii pentru copii în limba română. A constituit sursă de inspirație pentru mai mulți autori și a stat la baza filmului omonim din 1964, realizat de Elisabeta Bostan. Relatarea lui Creangă începe cu un monolog extensiv și cu o descriere nostalgică a locului nașterii sale, cu o scurtă prezentare a istoriei Humuleștiului și a statutului social al familiei. Primul capitol se concentrează pe mai multe personaje legate direct de primii ani de școală ai lui Nică: Vasile a Ilioaei, tânărul învățător
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]