2,880 matches
-
stănesciene, iată o operație delicată, câtă vreme senzorialul (determinând o anumită "gândire în imagini", "profund subiectivă") și cogito-ul (legat de "gândirea în noțiuni") trăsături invocate în Respirări se constituie în dimensiuni corelative, inextricabile. În cele 11 Elegii (publicate în 1966) obsedează vădit causa rerum, o multiplă exasperare a Eului contemplator (titlul Contemplare se repetă) posedat de nostalgia cunoașterii, balansând între înaintări și retrageri necontenite, sub perpetua presiune a relativismului universal. "Stau între doi idoli și nu pot s-aleg pe nici unul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
puteam stăvili valurile de oameni, / Alergam de colo-colo, asudat de tot, / Și împărțeam bonuri de ordine". Efecte de contrasens, asocieri deconcertante, farsă și burlesc fac din Marin Sorescu un inclasabil: nici frivol (deși deschis facilităților), nici vizitat de mister și obsedat de inefabil. Calificativul "gouailleur", aplicat ironistului de către Al. Piru (Poezia românească contemporană), e departe de a i se potrivi, căci în franceză gouailleur e totuna cu grosier, cu insolență și vulgaritate în vreme ce la Sorescu acționează constant o inteligență fină. Cerul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
zbate între limite și nemărginit, sacralizând firea dar invocând tulburat moartea. Locul natal îl aprovizionează cu simbolisme, cu însemne ținând de pământ, de ape și văzduh, de unde dealul, casele, turmele, taurul, șerpii, mistrețul, cerbul, vulturii, berzele, fluturii; în ordine sonoră obsedează clopotele. Însă metaforele, alegoriile și celelalte sunt expresia "neputinței rostite pe de rost". Singură Muzica sugerează infinitul: "Îmi trebuie un milion de voci / ca să scufund această mare moartă / ce se trezește-n suferința mea..." Neliniștile solitarului copleșit de "obstacole", terorizat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Vinei" ori de a descoperi "Poarta Învierii" învederează în fond o mistuitoare nostalgie gnostică. În spectralul Eu al celui ispitit de intermundii se pot recunoaște toți tânjitorii lumii, toți Ceilalți în proiecții simetrice. În Tripticul termenilor sau încercare asupra cuvintelor obsedează tipic mirajul "esenței a cincea" (quintesența), motiv de speculație filozofică-filologică; produs gnoseologic "imponderabil", inefabil, quintesența lunecă printre degete: "Nu este Formă, / ci doar o formulă / spre dezlegarea formulelor (...) / Printr-un foc nesfârșit, de a cărui natură tratez în Opuscul, / socot
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
crin: Mai multe buchete o nuntă și o moarte, Toate nunțile și morțile același crin. Din crini este hora miresei, iubite, Din crini convoiul de înmormântare. Senzație de gol și extincție, un aer ghețos, plâns generalizat! Tragicul în dimensiuni planetare obsedează; modulații pe tema dispariției sfârșesc într-un fel de ritual ciudat, apropiat delirului: Să bem vinul de nuntă, mirele a murit, / Mireasa a murit și ea, / Nuntașii toți sunt morți și în pământ am simțit / Cum hora miresei se învârtea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o rafinată ars combinatoria, aceasta apanaj demiurgic: Dacă ar fi avut trup, aș fi zidit cu ele un nou univers..." (Ghitare la Contrescarpe"). Se discern analogii cu Blaga; stări de grație, extatice, alternează cu viziuni solemn-metafizice (Universală, Întoarcerea lui Cain); obsedează pythagoreica nostalgie a supremei armonii cosmice: "Tu încă păstrează / proporția pură..." (Secțiunea de aur). Frazarea bate aici, și în alte poeme, spre gnomic. Monologul ceremonios, exhortativ, deschis zborurilor înalte, se vrea unul transtemporal; miraj și cânt merg laolaltă, în indiviziune
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aceluiași cer. Lumina unifică. Modern ca sistem de expresie, Vasile Nicolescu a asimilat lecțiile celor vechi (semnificative trimiteri la Helada și Roma), tinzând totodată spre o lume-sinteză în care Euridice se întâlnește cu Mozart -, Afrodita cu Ofelia, iar Van Gogh (obsedat de "galben") ajunge cu "Ghitara trist zumzăind la Yucatan". Interrelații ca acestea, universalizante, intensifică unda lirică: privirile, mirate, se mută spontan de la Zoroastru la Semiramida și Garcia Lorca, de la renascentiști și Thomas Morus la "Clopotele de la Horezu". Pictură și fantezie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
noi intrau și într-o crâșmă murdară și puturoasă, în care, la mese șubrede și slinoase, beam niște vin oțetit și îndoit cu apă care ne provoca dureri de cap, tratabile doar cu miraculosul purgativ al madamei Georgescu. Întotdeauna eram obsedați de teama de a nu depăși ora până la care era învoirea. Năravul fumatului l-am deprins extrem de ușor. După ce am fumat câteva țigări, pentru a le încerca gustul, am devenit dependent de nicotină și numai după mulți ani, și cu
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
lila (joc). De aceea, ideal este să nu faci nimic, cel mult să te joci. Odată ce ai conștientizat faptul că faci parte din Conștiința cosmică, jocul devine cosmic, multidimensional. Și faci fără să faci (wu-wei). Am văzut mulți oameni cultivați obsedați de ideea de a face ceva important, de a lăsa în urmă un semn. De ce nu înțeleg că însăși existența lor este semnul și că ea este un continuum, că poți face infinit mai mult dobîndind conștiința de Sine, altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ar fi plăcut lui Roosevelt, a trebuit să-i urmeze ideile în politica sa New Deal. Pornind de la o fabulă antică, I. Berlin distingea între gînditorii din familia ariciului și cei din familia vulpii. Cum arată Vl.Tismăneanu, primii sunt obsedați de o idee grandioasă, în timp ce următorii sunt mai puțin ambițioși, însă încearcă pe mai multe direcții și planuri. Poziția epistemică a ariciului ajunge la monism, sau chiar la absolutism, în timp ce vulpea privește lucrurile în toată complexitatea și relativitatea lor. Autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
evrei pioși și neprihăniți, ale căror suferințe nu pot fi interpretate ca o simplă pedeapsă? Neexplicate, aceste suferințe păreau intolerabile și riscau să ducă la subversiune sau la încălcarea preceptelor religioase, până la abjurare. Întrebarea cum de îngăduia Dumnezeu atâtea atrocități obseda gândirea epocii. Frazeologia tradițională a păcatului urmat de pedeapsă nu lipsește complet din scrierile cronicarilor, care încearcă să inculce această preocupare generațiilor viitoare, dând însă o explicație diferită de cea admisă în mod obișnuit pentru a discerne sensul catastrofei. Sacrificiul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
binefacerile și lăsa în întuneric tot ceea ce fusese înainte. Această perspectivă "lacrimogenă" avea să domine din nou după genocid, tot trecutul evreiesc fiind prezentat ca o vale a plângerii culminând cu Soluția Finală. O istorie de suferință care avea să obsedeze neîncetat prezentul nostru. Din acest moment, orice înțelegere a trecutului se va face pornind de la experiența antisemitismului și a efectelor lui extreme 23. Desigur, în descrierile pe care evreii medievali le fac ei înșiși violențelor suferite, acestea capătă proporții exagerate
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Dacă făcuseră sacrificii ca să rămână evrei, aveau totodată datoria sacră de a transmite mai departe hispanitatea inseparabilă de iudaitatea lor. Problema transmiterii apare în toată intensitatea ei atunci când examinăm existența acestor expulzați de-a lungul mai multor generații. Toate sunt obsedate de tema descendenței. Exilul destructurase la propriu familiile, separase cuplurile, îi lăsase pe mulți părinți fără copii. Peripețiile călătoriei agravaseră situația provocând moartea unor apropiați, copii, soți și soții. Convertirile forțate, bolile, răpirile, epuizarea distruseseră celula familială. Unii rămăseseră în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
surplus de "prestigiu". Supraviețuirea iudaismului va depinde neîncetat de antisemitism, singurul care poate alimenta această victimitate? În amândouă cazurile, va fi vorba de un iudaism lipsit de sevă și de orizont, față de iudaismul tradițiilor și al practicii. Această teamă îi obsedează pe mulți evrei contemporani. Nu este așadar loc pentru un alt iudaism? Atâta timp cât, în fața iudaismului credinței și al practicii religioase, se va ridica numai un iudaism fondat pe victimitate și suferință, se înțelege de la sine că nu putem decât să
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Principalul său discipol pe această cale a fost Vilfredo Pareto, succesor la Universitatea din Lausanne. Inginer de formație, Pareto proclamă sus și tare ideea eronată că singura metodă valabilă pentru analiza economică e cea mecanică. De asemenea, este și el obsedat de realizarea unui model coerent de variabile interdependente, fondat pe ipoteza că problemele din relațiile economice sunt determinate. Pareto se definește ca "economist literar", utilizînd metoda "abstracției izolatoare", fiind urmat de un alt italian, Enrico Barone. Acesta din urmă avea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
un acord comercial și unul militar cu A.S.E.A.N., ceea ce Japonia nu a reușit. Nu toată lumea se simte bine cu o Asie dominată de China, dar se pare că nu există al-ternativă, cel puțin pentru următorii 200 de ani. Obsedată de Irak, America a acordat Asiei prea puțină atenție. Și chiar dacă ar încerca, ar constata că credibilitatea sa e tot mai scăzută. Aproa-pe jumătate din populația Asiei de Sud-Est e musulmană, deci foarte sensibilă la evenimente-le din Orientul Mijlociu. Administrația
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
exhibe obiectele ca embleme ale standing-ului social, publicitatea glorifică produsele ca simboluri ale rangului: femei machiate savant, elegante și cu „clasă” joacă în clipuri publicitare pentru autoturisme, mixere sau aspiratoare. Analizând comportamentele anilor ’50, V. Packard vorbește de „cei obsedați de standing”4. Această combinație a două logici eterogene (cursa către stimă/cursa către plăceri) evidențiază specificitatea compozită a fazei II în raport cu ciclul precedent care, necunoscând decât o difuzare limitată a bunurilor industriale de folosință îndelungată, s-a format sub
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de observatorii de tendințe și de presa săptămânală? Răspunsul e departe de a fi simplu. Cum să vorbești de dispariția aparențelor în epoca triumfului mărcilor și al imaginii lor? Ce-i drept, pe măsură ce consumatorul se arată a fi mai puțin obsedat de imaginea pe care o oferă altora, deciziile sale asupra cumpărării sunt tot mai tributare dimensiunii imaginare a mărcilor. Evoluția publicității oferă o ilustrație edificatoare a acestui proces. Publicitatea a trecut, într-adevăr, de la o comunicare axată pe produs și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
frecvent resimțită ca o deficiență personală, un eșec imputabil doar propriei persoane. Lăsat singur, scos din colectiv, individul trăiește realitatea economică și socială ca pe o chestiune personală. Epoca noastră este martora individualizării eșecului social, toate anchetele arătând că șomajul obsedează în mare măsură conștiințele individuale, repune în chestiune identitatea personală și socială. Ceea ce odinioară era trăit ca un destin de clasă este trăit acum ca o umilință, ca o rușine individuală. Astfel, în inima planetei Bunăstare crește sentimentul de a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ale senzațiilor: J. Brun interpretează pasiunile apărute în societățile supradezvoltate ca fiind tot atâtea căutări ale vertijelor și ale beției de senzații ce ar adăuga sare și piper unei existențe tot mai fade. Pentru că omul de tip nou nu este „obsedat de lucruri” decât în aparență: ceea ce așteaptă de fapt de la ele este o „supraabundență de a fi”, convulsii erotice și extatice care să-l elibereze de lestul condiției sale pământene. Amețit de consum, înecat într-un torent de solicitări, avid
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
estetice cu casa. Confort, conectică și securitatetc "Confort, conectică și securitate" Dacă este adevărat că în faza III confortul comportă o importantă dimensiune de satisfacere senzorială, aceasta nu constituie singură întregul fenomen. Cum ar putea-o face într-o epocă obsedată de sentimente de insecuritate? În Statele Unite, așa-zisele gated communities se bucură de un mare succes în sânul claselor înstărite. În Europa, în Franța se înmulțesc reședințele securizate și tehnicile de videosupraveghere a spațiilor private. Tot mai multe imobile sunt
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
public special, un hiperpublic 15. În faza II, bunurile de confort erau utilizate mai mult pentru a economisi efort fizic decât timp16. Bineînțeles, deși dorința de a economisi efort persistă, suntem nevoiți să observăm că epoca noastră este tot mai obsedată de viteză și de comprimarea extremă a spațiului și a timpului. Faxuri, e-mailuri, motoare de căutare, GPS: în hiperspațiu-timpul rețelelor virtuale se impune un timp accelerat, instantaneu, fără durată. Această cursă contra timpului mereu mai scurt, comprimat la maximum
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
650.000 și 3.000.000 de sportivi amatori francezi au folosit substanțe dopante 13. În Uniunea Europeană, 6% dintre clienții centrelor de fitness iau în mod regulat produse dopante 14. Iată tot atâtea date care acreditează ideea unei „societăți dopante”, obsedată de fantasmele optimizării performanțelor. Iată-l așadar pe Superman transformat în veritabilă „farmacie ambulantă”, medicalizat la extrem, dar și supus până la un asemenea punct exceselor de antrenament, încât prezintă din ce în ce mai multe tulburări biologice, patologii, fracturi și alte traumatisme. Realizarea de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
când sălile de sport, exercițiile efectuate la domiciliu și suplimentele alimentare se bucură de un mare succes, cultivarea calităților fizice (body-building) și practicile înrudite (jogging, aerobic, regim alimentar, chirurgie plastică) au putut fi analizate ca manifestări ale unui nou narcisism obsedat de recorduri, de mușchi, de supralicitare anatomică 21. Acum, hiperindividualismul nu s-ar mai defini atât prin hedonism, cât prin dorințele de performanță fizică, printr-un activism stahanovist, înscriindu-se de drept în rândul valorilor puritane. „A suferi distrându-te
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
până la epuizare 22. Dar ponderea acestor motivații e mică în comparație cu prioritatea acordată noilor așteptări cu care sunt învestite sportul-divertisment și sportul practicat pentru sănătate: menținerea formei, igiena vieții, plăcerea descoperirii, destinderea, contactul cu natura, alte motivații. Neosportivul nu mai este obsedat de performanță: ceea ce vizează el în mod prioritar este să-și întrețină fizicul, să se simtă bine sau mai bine. Nu valori eroice, ci valori care țin de destindere, de conservarea propriei persoane, de reconcilierea cu sine. Ceea ce caracterizează noul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]