1,702 matches
-
disprețului total care țâșneste în pagini de veritabil pamflet "față de o lume occidentală indiferentă și iresponsabilă, văduvită de idealuri și de elementară demnitate umană, nimicită de egoism și de supremația excesivă a sexului"58. Sunt vizate în mod expres și obsedant în primul rând acele organizații internaționale sterile, ineficiente, parazitare, ale căror denumiri bombastice (UNESCO, ONU, Free Europe) sunt simple paravane pentru interese meschine și derizorii. La una dintre numeroasele dezbateri ale celor numiți în jargonul politically correct "displaced people", se
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
eroul din Plecarea în străinătate, bănuit de soție din cauza "legăturilor de inimă" cu ...o focă, și la personajul din După furtună, decis să întemeieze un cămin cu ...o găină, incest, în cazul lui Gayk. Această dublare a păcatului adulterului prin obsedantele perversiuni, poate decurge din subversiva intenție de parodiere 86 a triunghiului conjugal ca motiv literar și implicit, al celui de factură caragialiană. Trebuie să observăm, însă, că în mod deloc întâmplător, o asemenea împovărare a greșelii infidelității cu nefirescul ce
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
INTRODUCERE Ideea lucrării a plecat de la analiza unei problematici mult dezbătute începând din secolul al XX lea, aceea a sfârșitului literaturii. Se apropie literatura sau arta, în general, de sfârșit sau încotro își îndreaptă ea pânzele, e o întrebare obsedantă a acestui sfârșit de secol, ce s-a prelungit și în începutul secolului nostru. Într-o lume „mortiferă”, cum definește Basarab Nicolescu modernitatea, și care a inventat felurite tipuri de moarte și sfârșit: începând cu nietzscheana moarte a lui Dumnezeu
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
practică până la epuizare analiza partenerilor și introspecția, excesul fiind atenuat întrucâtva de momente de epic senzațional (biografia lui Sebastian-unchiul și a lui Beniamin Arvatu, fost potentat comunist devenit gangster) sau de secvențe reportericești (ultimele zile ale insulei Ada Kaleh). Tema obsedantă a lui F., deteriorarea inexorabilă a relațiilor dintr-un cuplu, revine în structura romanului Dansul focului, în centru situându-se adolescenta, apoi tânăra Raluca, îndrăgostită mai întâi de arhitectul Laurențiu, pe care îl părăsește, fără motiv explicit, pentru a se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
de la Mihai Eminescu la Nichita Stănescu și Mircea Ivănescu sau de la Gib I. Mihăescu și Liviu Rebreanu la Marin Preda, Dumitru Radu Popescu sau Alexandru Ivasiuc. Universul scrierilor lui Marin Preda și Nichita Stănescu este circumscris unei rețele de teme obsedante, operele lui Gib I. Mihăescu, Emil Botta sau Eugen Barbu sunt recitite prin prisma metaforelor-cheie. Se rețin comentariile asupra prozei, îndeosebi acelea despre Eugen Barbu sau despre D.R. Popescu. Analiza imaginarului primului prozator stă sub semnul „metaforei toamnei”, echivalată cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
jucării.. (...). Dar toate aceste șovăiri vor dispare pe măsura creșterii experienței artistice a poetului”. G. Călinescu 74 - Despre poezia lui Minai Beniuc: „Preocuparea de a se încadra în viață în calitate de poet, de a-și afirma necesitatea și sarcina socială este obsedantă la M. Beniuc, cu atât mai impresionantă înainte de 23 august 1944. Limitele sale în această fază sunt sentimentul de a se crede singur, acela de a vorbi în pustiu, fiindcă poetul nu vede clar drumul viitor al revelației. De aici
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
frică ce a dominat și paralizat societatea românească în anii dictaturii comuniste, C. încredințează acestor pagini scrise pentru sertar gânduri de revoltă și neputință disperată în fața degradării continue a vieții. Autorul se supune unui tulburător examen de conștiință, în care obsedantă este lașitatea, a lui și a celorlalți, „eroi ai răbdării”, abandonați incertitudinii după patruzeci și cinci de ani „de frică, pândă, moarte”, într-o „țară umilită, jignită, chinuită”. Analist sever al propriei incapacități de a acționa fățiș, semnatarul confesiunilor va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
Africa, SUA). Faptul că s-au născut în alt loc îi îndreptățește să se simtă de pretutindeni și de nicăieri, locuitorii unui spațiu deschis, fără bariere de limbă ori timp. Opera Desperado se vrea internațională, cu toate că se axează pe spaima obsedantă că nu are unde se refugia. Eroul dislocat acuză un gol interior, care îi amenință coerența. Acest gol interior explică și îndreptățește deseori inexplicabilul din psihologia lui, labirintul de gânduri și sentimente prin care se rătăcește când vrea să comunice
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
spaimei". Scapă din casa cu ciumați, devine vagabond, vede "fantome" (numite Oameni Găunoși, exact ca în Eliot) și se scufundă într-o lume care e moșia nesfârșită a "mortalității". Minute, veacuri, sentimente, ființe sunt toate "țărână". Acest cuvânt se repetă obsedant în toate capitolele. Își zice Faust (diavolul e la fel de obsedant ca țărâna, semnul omului pieritor), îl cunoaște pe Mirabilis, "și astfel a început straniul meu destin". Mirabilis îl inițiază în "acea veche credință", și anume că Dumnezeu a creat Moartea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
numite Oameni Găunoși, exact ca în Eliot) și se scufundă într-o lume care e moșia nesfârșită a "mortalității". Minute, veacuri, sentimente, ființe sunt toate "țărână". Acest cuvânt se repetă obsedant în toate capitolele. Își zice Faust (diavolul e la fel de obsedant ca țărâna, semnul omului pieritor), îl cunoaște pe Mirabilis, "și astfel a început straniul meu destin". Mirabilis îl inițiază în "acea veche credință", și anume că Dumnezeu a creat Moartea iar lumea e predestinată Răului. Păcatul se moștenește din generație
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
apa emoției adevărate, și încercarea de a evada din ea. Încercarea e sortită eșecului. Poemul se eliberează nu prin fugă, ci prin creație. Eliot e mulțumit că a pus în imagini ce îl apăsa. Aceste imagini sunt cel mai adesea obsedante (grădinile, Maria, apa și reînvierea, marea, oasele, copiii pierduți, nebunia) și unesc fragmentele poetice, care se leagă și dau poemului coerență. The Waste Land este de o coerență uluitoare, la fel ca Ulysses, în ciuda criticilor care au accentuat răsuflarea sacadată
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a găsit, și-au jurat iubire, sentiment pe care-l trăia cu intensitate, sentiment în care se convertise legătura lor profesională. Emma Bovary Gustave Flaubert, Doamna Bovary Creația artistică a scriitorului francez Gustave Flaubert (1821-1880) este un model de trudă obsedantă pentru perfecțiunea stilului literar și, în mod îndreptățit, lucrările lui sunt considerate capodopere: Doamna Bovary (1857), Salammbo (1862), Educația sentimentală (1869), Ispita Sfântului Anton (1874) ș.a. Romanul Doamna Bovary, o frescă a moravurilor lumii franceze din a doua jumătate a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
După șaizeci de zile, chilia s-a desferecat, dovadă că Iisus a iertat-o, și Thaïs, plină de credință și de iubire, a spus povestea vieții ei surorilor-măicuțe. Pe starețul Pafnutie nu l-a părăsit amintirea lui Thaïs, îi apărea obsedant în gând, uneori, cum era la ospățul din Alexandria, voluptoasă, alteori, gânditoare ca o sfântă, strălucind de o bucurie cerească. Era convins că Dumnezeu i-o trimite în gânduri ca să avanseze în faptele de pocăință. De aceea și-a ales
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pot să mă uit la mine de departe. /așa cum aș privi un mort”; „și tu departe de toate acestea. / dincolo de propriile gesturi. îndeplinite reflex. / cauterizându-ți golurile memoriei / frica”. Poemele transcriu o metafizică a existenței, ale cărei repere tematice, revenind obsedant, sunt izolarea și solitudinea, frica și disperarea, vacuitatea memoriei și vidul prezentului, într-un cuvânt agresivitatea și inconsistența realului; un univers terorizant, dominat de răsturnarea firescului -„un zâmbet / ca o cicatrice” e una dintre paradigmele lui - și de vidul semiotic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
soare (1969), Vuietul (1969) și Ploaia de la miezul nopții (1973), tematica, schema conflictului și tipologia personajelor sunt repetitive. Monografia satului surprins într-un moment de cumpănă se realizează prin reverberarea conflictelor în biografia eroului principal. Pe autor îl interesează perioada „obsedantului deceniu” ca epocă, ca eveniment principal - colectivizarea, văzută ca un fel de cabală strunită de alogeni cu interese potrivnice nației, iar ca tip de erou, țăranul onest și frust, cu nostalgii ducând spre origini, care privește acest eveniment traumatizant prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
L. inaugurează seria romanului politic propriu-zis, amalgamând diverse formule romanești: romanul politic, bildungsromanul și chiar metaromanul. Prin prezentarea biografiei unui activist de partid, cartea vrea să ilustreze, într-un moment când acest lucru era chiar oficial oportun, anii tulburi ai „obsedantului deceniu”. Dezmeticirea treptată și dureroasă a unui comunist fanatic, Vasile Pozdare, este, de fapt, un rechizitoriu la adresa oportuniștilor de tot felul, care s-ar fi grăbit să exploateze noile idealuri. Romanul folosește tehnica focalizării variate. Cele patru părți ale cărții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
apare în operele lui Coșbuc sau Slavici. Pentru autorul acestei cărți, poezia lui Goga sună chiar și în California (unde scrie el rîndurile de față), chiar și acum, ca o chemare de dincolo de Carpați evocînd ținutul Ardealului cu frumusețea lui obsedantă și îndemnînd la împlinirea destinului românesc 142. Politicianul Goga nu semăna totuși cu tinerii idealiști ai Legiunii. El nu era animat de nici o amăgire reformistă, de nici o chemare "arhangelică" de dreptate socială. Burghezia și mica burghezie română care au adoptat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
anume filigran metaforic, fie că e vorba de tribulații sentimentale, fie de meditații lirice. Lirica din Ars amandi (1980) este una a fiorului erotic. Eul liric se întruchipează ca iederă care invadează ființa celuilalt, ca o dorință de lumină (metaforă obsedantă), uneori îngemănată cu suferința. În placheta De față cu desăvârșirea (1983), lirismul se naște din sentimente imaginate, dorințe vagi, dintr-un eros leneș și luminos, dar narcisist, de unde și conturarea inconsistentă a celuilalt. Ca și în cărțile precedente, chiar presentimentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288323_a_289652]
-
1975, 1978, 1999), Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj (2002) ș.a. Romanele lui Z. aparțin acelei direcții a prozei românești din anii ’70-’80 ai secolului trecut care, în numele unui alt tip de „angajare” politică și morală, supune mentalitățile dogmatice ale „obsedantului deceniu” unei abordări diferite, aparent mai democratică. În atmosfera închisă a activiștilor de partid este urmărită evoluția câtorva conștiințe în paralel cu desfășurarea unor evenimente istorice (colectivizarea, destinderea ideologică temporară, înlocuirea unei generații de nomenclaturiști cu alta mai puțin închistată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
poetic. O poezie emblematică, Și parcă totul?, indică sensul unui exod universal, dinspre Sudul solar (dominat de vegetație, de culoarea verde) către Nordul nocturn (alb, acoperit de zăpezi). A. valorifică formule lirice dintre cele mai diverse: teme antice, stil clasicizant (obsedantul mit al argonauților, titlurile latine ale unor poeme), ritmul și universul folcloric (influențe blagiene, argheziene), aluzii la poezii ori tendințe, simboluri consacrat moderne (Corbul lui Poe, simbolismul francez, T. S. Eliot). Pax autumnalis, prin formula prozodică, este o replică la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
un spațiu care nu conține nicio amenințare apropiată și nu anunță nicio intruziune. Sfinxul lui Khnopff este pictat după chipul și asemănarea sorei sale Margueritte, față de care acesta nutrea o profundă afecțiune, relația cu sora sa fiind una din temele obsedante la Khnopff, temă transpusă în cheie simbolistă. În tabloul Mângâieri (1898), anxietatea nu a dispărut complet, ea rămâne la nivelul unei ambiguități care trimite și cu aportul aluziei biografiste la o serie de relații tabuizate. Paciurea distruge relația de cuplu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Femei oneste (1888), Le Panthée (1892). Chipul lui Lily Maquet este foarte asemănător cu cel al sorei sale, cum se poate observa cu ușurință din compararea celor două tablouri portret. Tema relației cu sora, reflex al unui complex oepidian, apare obsedant în pictura lui Khnopff, transpusă la nivelul visului și a unor teme prin excelență decadente, precum cea a lui Oedip și a Sfinxului. Prezența florii indică aici într-un plan simbolic cu corolarul implicațiilor psihanalitice caracterul litigios al prezenței feminine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu ezita să-l folosească -, era calitatea sa de "colorist", foarte multe dintre reflecțiile critice anterioare oprindu-se la această evidență. Arghezi insistă însă asupra incapacității pictorului de a transmite o emoție sau o reflecție, unde și relevarea unui repetitiv obsedant, a unei circularități mecanice a temelor și motivelor. Ceea ce Arghezi remarcă numaidecât este artificialitatea, "poza" acestor tablouri, pe care o aseamănă celei a lucrărilor unui alt decorativist afin simbolismului și Art Nouveau-ului, Ștefan Popescu. Arghezi era refractar decorativismului, fie că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
exhibat demonstrativ în felul unei mutatis mutandis postmoderne denudări a procedeului. XI.2. Salomeea în arta plastică Salomeea este o figură de frontieră, între istorie și mit, o figură cu o tradiție îndelungată în arta plastică, asociată uneia dintre imaginile obsedante din literatura și arta decadentă aceea a "capului tăiat" (le chef coupé), imagine pe care Jean de Palacio (în Figures et formes de la décadence) o asociază "unuia dintre marile arhetipuri fabuloase care ordonează imaginarul"545. În contextul categoriei estetice a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sensibilității decadente. Dacă Magdalenele lui La Tour se abandonau reflecției, absorbite într-o contemplatio morosa care le spiritualiza, privind la flacăra lumânării sau în gol, figura feminină la Kimon Loghi este expusă frontal, frontalitatea specifică privirii meduzante. Fata ne fixează obsedant, expunând craniul ca pe un trofeu, obiect de cult, cât și obiect simbolic. În plus, această figură feminină, aparent nubilă, apare ca nud, craniul așezat între coapse voalează sexul, dar îl și conotează morbid. Arta și moartea sunt legate nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]