10,695 matches
-
rutenii constituind în aceste sate o minoritate neînsemnată. La apus de această linie era preponderent elementul rutean, dar românii în aceste sate mai constituiau încă cca 20-40% din populație, fiind în proporție mai însemnată la Ivancăuți, Nepolocăuți, Șerăuți, Zadobriuca, Lențești. Ocolul Nistrului, așezat în partea de nord a ținutului, a fost cel mai afectat de imigrația rutenilor din Polonia. Deja la 1774 românii constituiau în acest ocol doar cca un sfert din totalul populației (cca 22,4% familii românești față de cca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
20-40% din populație, fiind în proporție mai însemnată la Ivancăuți, Nepolocăuți, Șerăuți, Zadobriuca, Lențești. Ocolul Nistrului, așezat în partea de nord a ținutului, a fost cel mai afectat de imigrația rutenilor din Polonia. Deja la 1774 românii constituiau în acest ocol doar cca un sfert din totalul populației (cca 22,4% familii românești față de cca 70,9% familii rutene). Ponderea populației românești era mai însemnată în sudestul ocolului și era concentrată în șapte sate: Vaslăuți, Cuciurul Mic, Verbăuți, Iurcăuți, Boianciuc, Horoșăuți
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
afectat de imigrația rutenilor din Polonia. Deja la 1774 românii constituiau în acest ocol doar cca un sfert din totalul populației (cca 22,4% familii românești față de cca 70,9% familii rutene). Ponderea populației românești era mai însemnată în sudestul ocolului și era concentrată în șapte sate: Vaslăuți, Cuciurul Mic, Verbăuți, Iurcăuți, Boianciuc, Horoșăuți și Dobronăuți. În aceste sate, așezate la hotar cu raiaua Hotin, locuiau 154 familii de români și 192 de familii rutene 5. O prevalare ușoară a rutenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
șapte sate: Vaslăuți, Cuciurul Mic, Verbăuți, Iurcăuți, Boianciuc, Horoșăuți și Dobronăuți. În aceste sate, așezate la hotar cu raiaua Hotin, locuiau 154 familii de români și 192 de familii rutene 5. O prevalare ușoară a rutenilor se consemna și în ocolul Ceremușului. Din totalul de 1.305 familii, 537 (41,2%) erau românești și 617 (47,3%) erau rutene. În satele Broscăuți, Costești, Carapciu și Cabin (Căbești), situate în partea de sudest a ocolului, elementul românesc era hotărâtor. În satele Banila
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ușoară a rutenilor se consemna și în ocolul Ceremușului. Din totalul de 1.305 familii, 537 (41,2%) erau românești și 617 (47,3%) erau rutene. În satele Broscăuți, Costești, Carapciu și Cabin (Căbești), situate în partea de sudest a ocolului, elementul românesc era hotărâtor. În satele Banila de Sus, Banila de Jos și Vijnița, aflate pe valea Ceremușului la hotarul Galiției, procentul românilor era mai mic de 15%. În celelalte așezări raportul dintre români și ruteni oscila între 40% și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
exclusiv românească. Doar pe lângă mănăstiri locuiau mai multe familii de țigani, iar la Suceava exista un număr important de evrei și o veche comunitate armeană. Familii de ruteni existau răzleț în unele sate, mai ales în partea de nord a ocolului Berhomet, iar în zona de munte locuiau, pe lângă români, și familii de huțani. Trebuie să precizăm că nici recensămintele rusești, nici cel austriac din 1775, nu au înregistrat un șir de localități și anume: Cerepcăuți, Gârbăuți, Negostina, Rogojești, Tărășeni, Davideni
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
târguri și 235 de sate, în care locuiau cca 68.700 persoane. Din totalul populației cca 60% erau români, fiind răspândiți pe întreg teritoriul. Rutenii constituiau cca 22,8% și locuiau preponderent în ținutul Cernăuți și în unele sate din ocolul Berhomet, iar în zona dintre Prut și Nistru formau majoritatea. În partea muntoasă a Bucovinei, în special în ținutul Câmpulung Rusesc, locuiau cca 1.140 de familii (8,3%) de huțani. Din 475 familii evreiești (2%) 276 locuiau la Cernăuți
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sau cu cca 100%). Această mărire însă nu s-a produs uniform pe teritoriul întregii provincii. În unele zone această creștere a fost mai lentă, iar în altele mai rapidă. Sporul de populație a fost mult mai semnificativ în fostul ocol Berhomet (cca 177,5%) și în zona dintre Prut și Nistru (131,8%) și mai puțin însemnat în fostele ținuturi Câmpulung Moldovenesc (cca 32,6%) și Câmpulung-Rusesc (cca 56%)10. În perioada administrației galițiene (1786-1850), numărul populației totale a Bucovinei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mărit cel mai mult în zona dintre râurile Prut și Siret, unde, inițial, românii fuseseră majoritari, dar treptat multe sate s-au ucrainizat. Astfel, în perioada respectivă, populația s-a mărit cu 112,4% în satele de pe valea Siretului (fostul ocol Berhomet) și cu 110,3% în localitățile din fostul ținut Cernăuți, situate la sud de râurile Ceremuș și Prut11. Treptat, imigrația și emigrația au început să influențeze mai puțin creșterea populației, care deja depindea mai mult de sporul natural. Urmărind
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
între multe altele. Sintetizând starea Rusiei cuprinsă de revoluție și a lumii imediat postbelice, Lenin afirma la 15 aprilie 1919: „A început o nouă epocă în Istoria universală“33. Astăzi se vede că Rusia n-a făcut decât „un mare ocol“34 de-a lungul căruia istoria universală a stat continuu sub presiunea „experimentului sovietic“. Intra în logica firească a corifeilor Revoluției să „dilateze“ dimensiunea celor întâmplate la 7 Noiembrie în defavoarea Revoluției din Februarie 1917 și chiar a Revoluției franceze de la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
discuta teoretic postmodernitatea, fără a fi privit cu o uriașă atenție acele preliminarii moderne ale postmodernității, care trebuie cunoscute sub raport speculativ, pe câtă vreme, În ceea ce privește epoca postmodernă, avem o trăire directă a ei. Reacția normală o văd În a face un ocol speculativ, pentru a putea ajunge de la o reflexivizare a propriei tale trăiri, dar asta citită nu prin postmoderni, ci prin niște oameni de puțin mai devreme, care au trăit criza dinaintea postmodernității, adică prin oamenii cei mai prezenți aici: Descartes
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Rusia. Purtat dintr-o închisoare în alta, este încarcerat, în cele din urmă, în faimoasa fortăreață Petropavlovsk, motiv de exaltată mândrie pentru tânărul „nihilist”. Este deportat în localitatea Mezen, lângă Oceanul Înghețat de Nord, de unde evadează curând și, după un ocol uriaș, prin Norvegia, Anglia, Franța, Austria, în septembrie 1879 ajunge din nou în România. Peste mulți ani, episodul răpirii și evadării va fi evocat în Amintiri din trecutul depărtat (1916), care dovedește talentul autorului pentru proza memorialistică. După reîntoarcere, participă
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
cutreieră o frenezie tristă, reversul expansivității stând adesea într-o mișcare retractilă. Fără emfază, F. se confesează în poeme „simple”, poeme „pentru suflet chinuit”, cântece „fără melodie”. În spațiul poeziei de notație, visul închipuie plutirea, zborul, tentația ascensiunii; iubirea dă ocoluri mari unei absențe. Lăsând în urmă vârsta (și maniera) simbolistă - sunt însă suficiente stihuri ce eșuează în evanescență și banalitate -, poemul confesiv, șoptit, ceda cu timpul pasul elegiei. Pentru cartea de versuri din 1943, Poeme pentru singurătate, pe care F.
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
fizică de acesta și nici de marile dificultăți ale drumului până acolo. O dată, pe când era la Paris, i s-a vorbit despre cineva aflat în dificultate la Copenhaga. Monseniorul a răspuns: „Trebuie să merg la Varșovia, voi face un mic ocol prin Copenhaga” (Elisabeth de Miribel). Credința, care lucrează în sensul unei teologii a nevoii de celebrare a liturghiei aproapelui, se sprijină pe ajutorul dat de rațiune. Dintre instrumentele rațiunii, filosofia tomistă e considerată de G. instrumentul pregătitor adecvat pentru acceptarea
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
1908, Timpul florilor și nemurirea, București, [1914]; Beaumarchais, Bărbierul din Sevilla, București, 1908; Émile Zola, Atacul morii, București, [1908]; Guy de Maupassant, Domnișoara Fifi, București, 1909, O viață, București, 1909; Jonathan Swift, Gulliver în Țara Uriașilor, București, 1909; Jules Verne, Ocolul pământului în 80 de zile, București, [1911]; Corneille, Horațiu, București, 1912; Molière, Tartuffe, București, 1913; Balzac, Moș Goriot, București, 1914; Alphonse Daudet, Jack, București, 1914; Diderot, Călugărița, București, 1926; Boccaccio, Povești din Decameron, București, 1926; Hector Malot, Singur pe lume
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
ce o compun, melanj de artificialitate și oralitate, de sarcasm și înclinație către calambur. „Combinație inelucidabilă între facondă și căzneală”, emisă cu „o ușurință anevoioasă a exprimării”, maniera criticului este a unui „cronicar cu sămânță de vorbă”, care prețuiește „risipa, ocolurile, introducerile, parantezele. Până să ajungi să afli ce vrea să spună, trebuie să te înarmezi cu răbdare” (Nicolae Manolescu). Alt critic (Gheorghe Grigurcu) i-a aproximat plastic identitatea stilistică prin imaginea „reunirii într-o singură conștiință” a lui Marius Chicoș
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
și îmbrățișează cariera juridică. În 1907, ca tânăr recrut, este martor al răscoalelor țărănești, ce îi vor lăsa o impresie puternică. Din anul următor avea să ocupe funcții mărunte în Ministerul de Finanțe, ulterior angajându-se ca magistrat stagiar la ocoluri din județele Argeș și Muscel. Ajunge administrator pentru plasa Vâlsan din județul Argeș (1909-1913) și director de prefectură (1913-1918). Se întoarce în capitală ca inspector general în Ministerul de Interne (1920), inspector la Direcția Culturii din Casa Culturii Poporului (1922
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
scos o nouă serie a jurnalului, care, de la numărul 46, continuă însă și „Resboiul”. În partea literară se află, sporadic și cu producții nesemnificative, V. Alecsandri, Al. Macedonski, B. P. Hasdeu. Dintre traduceri pot fi menționate Mantaua de Gogol și Ocolul pământului în 80 de zile de Jules Verne. Cu același titlu, „Steaua Dunării”, Vasile M. Kogălniceanu, fiul lui Mihail Kogălniceanu, a editat între 1897 și 1899, apoi în 1907 un ziar politic la București. L.V.
STEAUA DUNARII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289894_a_291223]
-
război mondial, la Fălticeni. Principala lui preocupare a fost aceea de a contribui la mai buna cunoaștere a istoriei Bucovinei ( Câteva date statistice și istorice din Bucovina, 1881, Istoricul luptei pentru drept în ținutul Câmpulungului Moldovenesc, 1911, Documente din vechiul ocol al Câmpulungului Moldovenesc, 1915). A fost ales în 1910 membru al Academiei Române, după ce fusese, din 1898, membru corespondent. Ca scriitor, Ș. debutează în „Foaia Soțietății pentru Literatura și Cultura Poporului Român în Bucovina” (1869), cu descrierea unui obicei popular: Drăgăița
STEFANELLI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289902_a_291231]
-
și din lume, informații utile, lecții de limba engleză, catalogul cărților disponibile la Biblioteca Română, literatură. „Rubrica mea”, susținută de redactorul-șef, conține mici proze cu și despre ardeleni. Alte rubrici permanente: „Știri din Ungaria”, „Ellis Island”, „Munca și muncitorii”, „Ocolul Americii”, „Mica publicitate”. În timpul războiului paginile abundă în informații referitoare la front și problemele românești în conjunctura conflagrației, iar în 1917 se publică Lista scrisorilor din patria veche. Spațiul rezervat literaturii este acoperit cel mai adesea cu versuri și proză
STEAUA NOASTRA – OUR STAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289895_a_291224]
-
colonel de securitate, și Victorița - amanta vulgară a lui Dumitru Vinea, tip de femeie „infernală, versatilă și energică, nu lipsită de vocație erotică” (Eugen Simion) -, care, toate, conving prin impresia de prospețime și naturalețe a acțiunii directe, fără problematizări și ocoluri analitice obositoare. Expresie a preocupărilor moral-filosofice ale autorului este și romanul Racul, roman politic, parabolă a dictaturilor sud-americane, dar trimițând în subtext la dictaturile comuniste. Personajul problematic este de data aceasta Miguel, cel care, fascinat de putere, dar incapabil să
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
de panica sfârșitului de ev. AL. PALEOLOGU Sub aparențele comicului, Eugen Ionescu a fost totdeauna un autor tragic. Dar prin burlesc, el se ferea de anumite lacrimi, se apropia pieziș de întrebările esențiale, umplea vidul existenței cu scaunele deriziunii, dădea ocol morții, pitindu-se, să n-o vadă, și se costuma în măscărici spre a nu fi recunoscut de destin. Iată însă că de la Rinocerii încoace măștile încep să cadă: Eugen Ionescu își transformă acum obsesiile în personagii. MONICA LOVINESCU SCRIERI
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
produce fire, ființă. „Hypo-nimicul” posedă energeia, propensiunea spre act. Adică spre facere. Prin facere, a fi produce o nouă existență, care îi aparține. A fi duce, prin a face, la a avea. De la asemenea speculații metafizice, convorbitorii ajung (cu incitante ocoluri) la teoria textului. Textele (operele), demonstrează Mai Știutorul, sunt de două feluri: „născute” și „făcute”. Primele „se conjugă” cu a fi, celelalte cu a avea. În ambele cazuri există o „structură pre-textuală”. În primul caz, autorul textului (operei) este acea
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
o luat frunza din fagi Și-o despărțit pe cei dragi. M-o despărțit și pe mine Cu care am trăit mai bine...” La un bărbat „Zbiară oile-n perdele Și casa-i plină de jele. Și rag vacile-n ocol, Casa e plină de dor. Mândră cas-ai mai avut Și-aceea nu ți-a plăcut De când mi te-ai bolnăvit La stoleriu ai poruncit Să despice brad în două Și să-ți facă alta nouă. Far de uși, far
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ca pe o salvare a sa. Este trecerea din starea umană și sufletească În starea transumană, spiritual-morală, atât de bine exprimată de Goethe la sfârșitul tragediei (Faust, actul IIĂ: Tot ce-i vremelnic E numai simbol. Inaccesibilul Faptă devine-n ocol. Inefabil deplinul Izbândă-i aci. Omul simte și știe că nu-și poate depăși condiția naturală. La fel de bine știe că și cetatea pe care el a clădit-o va avea destinul său. La fel cum se refuză pe sine, ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]