1,924 matches
-
spus clar, erau în majoritate. Din moment ce a fost majoritate pentru excluderea lui Ticu Dumitrescu în 1997 numai pentru că acesta voia să treacă legea cu dosarele înseamnă că majoritatea de la ei nu era cum trebuie. Eu n-o să uit o emisiune odioasă moderată de mine în prime time despre dosare, în momentul în care se trecea legea CNSAS și se punea problema dacă arhivele să se mute de la serviciile secrete la CNSAS sau nu. Și evident că noi îl susțineam pe Ticu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
pentru o cauză cu șanse improbabile, ar trebui să ne luptăm pe subiectele zilei. Altfel, tema Restaurației urma să ne ocupe jumătate de timp ca să-l apărĂm pe rege de calomnii prin gazete ; apucă-te într-un climat de propagandă odioasă să explici că există și o avere perso‑ nală a regelui, că exista și ceva public. Deci mi se părea o foarte mare deturnare a energiilor. Și asta a stârnit o mulțime de polemici, pentru că majoritatea liderilor de opinie din partea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
istoria poporului românesc din acele îndepărtate și întunecate vremi. I. Georgescu, Un martor al datoriei către țară: episc. Demetriu Radu, p. 158-189. Se dă biografia și se apreciază activitatea bisericească și culturală a episcopului de Oradea-Mare, Demetriu Radu, căzut jertfă odiosului atentat comunist de la Senat din 8 decembrie 1920. Semnalăm îndeosebi biserica ridicată de episcop în satul său natal, Rădești, cu pictura murală bizantină „datorită marelui pictor român Octavian Smighelschi.” V. Morfei, Din graiul dobrogean, p. 154-157. Se dă o listă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
care a încetat să-i mai fie pe plac: «este terminat, fizic și intelectual», a îndrăznit să-mi scrie, fără îndoială pentru a-și justifica sumbinarea ultimei candidaturi a lui Wikander la catedra de sanscrită de la Uppsala! Este forma modernă, odioasă, a sacrificiului uman. Păstrați acestea pentru dvs., dar nu uitați acest lucru atunci când veți fi în Nord” - cf. Corespondență I, pp. 265-266. XXVIIItc "XXVIII" 1. Daniel Schlumberger (1904-1972): arheolog și orientalist francez. A participat la săpăturile misiunii franceze de arheologie
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
paternității, avertismentul dat de Dumézil, în contextul primului eșec suferit de Wikander la candidatura din 1952 pentru catedra de sanscrită de la Uppsala - vezi supra, XXVII, nota 1 (pp. 254-255). Numai că nu a uitat - ceea ce pentru Dumézil era o formă odioasă de sacrificiu modern, pentru Eliade se integrează în coerența unei simbolistici cu rădăcini adânci: „...Uppsala e singurul loc din lume unde tradiția sacrificiului uman s-a menținut intactă, din timpurile precreștine (Sfântul Erik fusese martirizat aici în 1160) până în zilele
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
au fost scriitori care n-au avut dreptul la semnătură aproape un an, dl. Marino atenționează că "scriitori mult mai importanți, ca Tudor Arghezi, au fost interziși mult mai mult timp. În plus, au fost și obiect de campanii oficiale odioase! La fel, Blaga, Voiculescu și alții. Cunosc autori care au fost interziși timp de două decenii...". PCR-ul este considerat, pe bună dreptate, un coșmar al literaturii care, prin ravagiile provocate, a mutilat întreaga cultură și literatură română din 1947
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o izolare totală. Cînd a ieșit din Gulag, a început să învețe să vorbească. Temnița din Sighet data din anul 1897, reorganizată în anul 1950 ca închisoare a elitei politice românești. Din arhipelagul ororii, Pitești a fost insula cea mai odioasă, în care s-a experimentat reeducarea prin tortură pe loturi de studenți. Botoșani, închisoare politică din 1960, sediul pentru deținerea reprezentanților partidelor politice, țărăniști, liberali, social-democrați. Aici s-a practicat reeducarea non-violentă prin convingere. Un infern a creat Goiciu pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de un stângism precoce, de aceea am și deschis subiectul, intuind că am cu cine vorbi. Este la modă indiferența dumitale, naivă și, repet, convenabilă cu siguranță. Dar să nu ne mirăm dacă în felul acesta o să ajungem conduși de odioși cu mintea ferfeliță, pentru care limba română începe cu Alef în loc de A și Dumnezeu știe cu ce se mai termină. Da, nu faceți politică, nu fac nici eu, dar mi-e greu să cred că nu vă pasă de identitatea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
zi, să-l ierte Dumnezeu și odihnească-se în pace ! Cu cât punea mai multe întrebări, cu atât se îngrozea și mai tare de felul cum destinul îi terminase pe toți, fără milă, pedepsiți de viață ca niște adevărați criminali odioși, dezu- manizați, săraci și dați uitării. — Enescu a fugit și el în Franța, slavă Domnului ! Voronca, am aflat, s-a sinucis la Paris, Doamne ! Acolo-i și Eliade. Și Cioran, Ionescu, mai toți la Paris sau în America, pe unde
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
îl înconjura tot mai apăsat. Degeaba, undeva mai era o speranță în inima lui și pentru ea ar fi sacrificat orice, inclusiv sănătatea, libertatea și con- fortul unei vieți decente, unde ar fi fost din nou respectat. — Bucureștiul ăsta nou, odios te va îngropa ! — Atunci cu bucurie îmi voi săpa singur groapa, alătu- rându-mă tuturor celor care s-au stins deja nevinovați, și vom duce mai departe povestea adevărată a acestui oraș odată fermecător, de sub pământ. — Ești smintit de-a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Și mai mult, ne coboară pe toți la statutul unui om de rând, de parcă oricine ar putea face ceea ce am făcut noi. S-a aruncat cu noroi peste orice fel de reușită, arătând numai distracțiile noastre ca pe niște destrăbăleli odioase, în timp ce preaslăvit este sclavul care muncește pe șantier și în uzine fără să știe de ce, care nu-și pierde timpul cu gânditul și mai ales cu trăitul. Prostia, pare- se, va fi la loc de cinste, iar imaginația și creativitatea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de cauză. A trăit uriașa satisfacție - pe care un om politic o trăiește o dată În carieră! - ca foștii și crâncenii săi adversari politici, din țară, dar și din străinătate, să alerge la cabinele de votare și să pună ștampila pe „odiosul său nume”! O victorie din care, se pare, În profunzimea reflexelor sale politice, nu a Învățat prea mult, dovadă că a părăsit puterea cu un act care a stârnit oprobriul tuturor, un act pe care l-a revocat el Însuși
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aceleași injoncțiuni ale vreunei „mari Porți streine” - rusești, austriaco-maghiare sau turcești! - și aproape cu aceiași Domni, cu camarilele lor nesătule și cinice, ce-și cumpărau titlurile lor de putere și proprietate mai ales prin străinătăți, reacționari În sensul cel mai odios sens al cuvântului chiar și atunci când erau „izbăvitori de neam”, precum marele Ban al Olteniei, Mihai Viteazul, care i-a unit pentru „o clipă” pe toți Românii, dar pe cei care-i slujeau la moșie - a lui și a păturii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o astfel de profesiune, suntem, vrând-nevrând, vulnerabili unei analize făcute de un terț; se’nțelege, În termeni adecvați, urbani, specifici. Dar interesant nu e atât dl Liiceanu, a cărui „operă” interesantă a fost scrisă și aproape În Întregime publicată sub „odiosul regim”, ci acel „șoc al libertății” de care vorbeam. (Așa-zisele „jurnale” pe care le scoate În ultima vreme sunt, bineînțeles, „false jurnale” și nu cred că vor reuși să-i suplinească acea vocație de filosof pe care o pretindea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fracturat” vocația ce părea una autentică și fusese sprijinită de unii oameni inimoși, bucuroși de a saluta o nouă și viguroasă viitoare energie creatoare. Paradoxul face că vocația voastră s-a afirmat și realizat mai ales „sub dictatură”! Acel „regim odios”! - care a fost Într-adevăr astfel - v-a permis totuși sau, mai știi, printr-o „comică” și absolut paradoxală logică a lucrurilor, a susținut chiar partea cea mai valoroasă a firii și destinului dumitale, atât cât este și cât a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
blestemata” problemă a adaptării! Nu cumva, unii dintre noi tot Înverșunându-ne contra tiraniei și a brutalului ei bun-plac, ne-am... cum să zic?... da-da, ne-am acomodat, cum se zice, ne-am adaptat puțin cam prea mult cu „odiosul regim”, ne-am găsit ritmul firesc, ritmul nostru și modalitatea noastră de expresie mai ales În cadrele „sale”? Rigide, e drept, „inumane”, dar... iată ce „miracol”: acolo și atunci noi - vorbesc bineînțeles de cei care și-au pierdut „excelența lor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
discipolii săi ("nu voi m-ați ales pe mine, eu v-am ales pe voi"), sfătuindu-l pe unul să nu se ducă la înmormântarea părintelui său, recomandându-i altuia să-și urască familia, iute la mânie, tăios în replici, odios cu propria-i mamă ("Ce am eu a face cu tine, femeie?"), răutăcios cu cea care se arată bună cu el (mereu lângă cratiță, biata mea Marta), pe scurt, unul din acei săriți "care n-au nimic manifest" și despre
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
asculte era punerea lui în libertate cu scuze din partea Comisarilor Poporului. A obținut satisfacție, dar abia în dimineața zilei de 15 decembrie. Am ținut să mă duc personal la fortăreața Petru și Pavel ca să mă conving de visu de tratamentul odios la care fusese supus dl. Diamandi. Am cerut Comisarilor Poporului să fiu lăsat să intru în fortăreață. Porțile mi s-au deschis fără dificultate și am intrat cu mașina Ambasadei. Șoferul era însoțit de bătrânul nostru vânător, Leonida, împodobit cu
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
folosită în "procesul de urmărire", ajutându-i foarte mult pe cei care urmăreau "fenomenul" să-i aibă sub control, ca într-un insectar, pe scriitori...! Crezi că a premeditat cineva acest lucru? Mărturisirea respectivului securist încearcă să reacrediteze ideea că odioasa instituție lega și dezlega totul în țară, așadar, și revoluția din Decembrie 1989, cerînd astfel o nouă legitimare istorică. Dacă au programat ceva în cultură, asta n-a fost decât mediatizarea impostorilor în dauna scriitorilor autentici, prin intermediul revistei Săptămîna sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
noștri de condei au semnat pactul cu diavolul. Eu îi privesc în ochi la fel, nu știu dacă lor le este la fel de comod să mă privească, știind bine că am fost dintre acei care n-au avut nici o legătură cu odioasa poliție politică. După ce am ieșit din închisoare și am văzut o națiune, ca printr-un miracol, câteva zile fericită, mă gândeam că mi-ar fi fost cumplit de rușine, nici n-aș mai fi ieșit din casă, dacă n-aș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mă va ajunge mânia populară. Păi, ai ajuns de unde ai plecat. A meritat să faci așa parcurs plin de peripeții? A meritat, cu siguranță. Poporul e mai bucuros, că a scăpat de un dictator, freamătă în așteptarea altuia și mai odios. Orice nație are un nesfârșit zăcământ de dictatură. Iar românii par să nu poată trăi altfel, în libertate nu-și găsesc cadența. Luneci ușor de la poezie la disconfortul/ confortul social... Dar și socialul dă buzna extrem de ușor peste poezie făcând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în Cuba alături de Fidel ar mai fi apărut și un alt dictator, fugit cu vaporul din România, Nicolae Ceaușescu. Am verificat, nu se confirmă! Am bătut insula de la un capăt la celălalt și invers și n-am dat nici de "odios", nici de "sinistră". Ar fi fost păcat să fie altfel, cei doi ar fi compromis peisajul "Perlei Antilelor". La plecarea în misiune la Havana îmi pusesem în bagaj un costum negru, "pentru orice eventualitate". Nu l-am folosit și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de a se pune în evidență. În împrejurările de atunci, numai dânsa, susținută de creditul lui Grigore Cantacuzino pe lângă germani, putea face o astfel de demonstrație. Pentru noi erau mișcătoare, mai întâi de toate, nu era la orizont nici o vedenie odioasă, dimpotrivă, în față ne stăteau uniformele cu sabie ale ofițerilor noștri, cu generalul Coandă, cel mai simpatic, în frunte. Apoi, preotul Teodorescu de la biserica Amzei a făcut o slujbă frumoasă, îndemnându-ne „să nu plângem pe cei ale căror vieți
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
statului, fără știrea fraților, pe 100 000 lei, dânșii nevoind să ia un ban de la stat. „De ce, Ionel, îi zisei într-o zi, lași Elizei Florica? Nu vezi ce ură are pentru acest loc? Pentru dânsa va fi o povară odioasă.“ „Femeia văduvă trebuie să poată trăi în casa locuită cu bărbatul. Când nu voi mai fi, simțimântul ei se va schimba“. O judeca după inima lui. Ce iluzie! și cum urmarea l-a dezmințit și a justificat temerile mele. Bietul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
numai nimeni din guvern nu a asistat la înmormântare, cum se cuvenea, dar nu s-au îngăduit discursuri. Maniu, neținând seama de această interzicere, a rostit elogiul lui Madgearu. Ceremonia funebră a lui Iorga a urmat pe aceasta. Cu toate odioasele măsuri de îngrădire ale guvernului, era o mulțime enormă și emoționată, de la ultimul lucrător până la cel mai de seamă intelectual, cu Academia Română în frunte. Ca să-i ascundă rănile de pe obraz [lui Iorga], îi pusese familia un strat de pudră groasă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]