2,169 matches
-
Din șartul uliței, mândru și împăunat venea Petre. Uite mamă, a deschis pumnul, mi-au dat soldații fire de coadă pentru buhai. Stăteam cu mâna ridicată, palma deschisă a lovitură, numai bună însă de primit trofeul cabalin depus ca o ofrandă de către copil. Din nefericire pentru mine dar și pentru săteni, școala a fost ocupată de trupe, ceea ce însemna gândul unei staționări îndelungate și, ca urmare multe, foarte multe rechiziționări de la populație și, cum haina soldatului nu îmbracă numai oameni, sătenii
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ceea ce-l privește, Oliver avea de Îndeplinit pe lumea asta o altă misiune. ...„Ba, nu!” se răzgândi inginerul. „În același timp e a unuia și a celuilalt. De aici și toată nebunia. Vom Împărți femeia Între noi ca pe-o ofrandă...” Discuția aceasta fără rost continuă mult și bine. Satanovski se Învârtea În jurul femeii, sorbind-o din ochi. Lily Fundyfer ba făcea pe mironosița, ba râdea fără rost. De altfel, femeia era atât de beată, Încât nici nu putea deschide gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Brandon. Și apoi va aștepta. Și ea îl va rosti: Brandon. După care, desigur, se fut. Ea, răbdătoare și delicată. Madonă și târfă. Cu picioarele ei lungi, antrenate la yoga, desfăcute în fața acestei aschimodii despuiate și ridate. Ea, altarul și ofranda. N-a arătat niciodată la fel de frumoasă ca atunci, lângă pielea lui îmbătrânită, pătată, brăzdată de vene. La fel de puternică nu s-a simțit niciodată ca atunci, în timp ce el saliva și tremura deasupra ei. Și să fie a naibii dacă, pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Și-au construit din piatră, aur sau alte materiale „chipuri cioplite” pe care să le venereze. Diferența fundamentală între religiile păgâne și religia creștină este că indiferent dacă erau mono sau politeiste întregul mecanism funcționa pe principiul fricii. Sacrificiile umane, ofrandele depuse la temple se întreceau în măreție și culminau cu jertfa umană, cea mai satisfăcătoare în cazul zeilor sângeroși din mitologia greacă. Abia în momentul apariției creștinismului oamenii au găsit Dumnezeul adevărat în ipostaza Tatălui ceresc. Întruparea divinității și sacrificiul
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
din fructul nebuniei mele am să mușc, dar deocamdată mi-e bine... Răsfoiesc calendarele, dau o copcă, două În versete, mă preacuminec de la jumătatea acestui poem. Mai este vreme să Întreb, să deslușesc ce am făcut cu timpul dăruit ca ofrandă, să spun nu cînd ar trebui să spun da. Toți prietenii mei trec pe lîngă mine, așa cum stau gătit În cămașa de forță, dar nimeni nu o ia În seamă, nimeni nu știe că de la jumătatea acestui poem am
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Nepom. — Isaac Newton, bobocel de micșunea, preciză Fermín cu solicitudine. Merceditas Îi aruncă o privire ucigătoare. — Ia te uită, istețul. Să-mi mulțumești că ți-am adus și dumitale unul, și nu un grepfrut, cum meriți. — Dar, femeie, pentru mine ofranda mîinilor dumitale feciorelnice, ăst fruct al păcatului originar, mă-mboldește năvalnic a... — Fermín, te rugăm, i-o reteză tata. Da, domnule Sempere, se supuse Fermín, bătînd În retragere. Merceditas tocmai se pregătea să-i răspundă, cînd se iscă o zarvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
îi mulțumesc eu pentru bucate. Să fie primit, fiule! - răspunde bătrânul apropiindu-se de masă. Cu mare grijă ia în mână primul volum din cele opt ce stau în bătaia razelor de soare și mi-l întinde ca pe o ofrandă: Să cauți aici și în celelalte tomuri documentele în care se vorbește despre casele cele vechi din Iași, pentru că are să-ți prindă bine. Până atunci, însă, hai să facem o plimbare prin pădure, ca să nu ne uite de tot. Mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în armuri, ci în haine de cerșetori, visau probabil să vină o zi când n-ar fi nevoie decât de o nuia și de o cobră ca nimeni să nu mai crâcnească. Până atunci aduceau pe altarele lor de noroi ofrande de fluturi morți și cerșeau prin orașe, cum îi văzusem. Pe la răspântiile străzilor cântecul lor trist și amenințător le stârnea poate nostalgia mlaștinilor... Dar de ce ne lăsau în pace în gară? Poate că nu aflaseră despre sosirea noastră. Sau poate
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gândurile, nu și sufletul. Despre care Fecioară îmi vorbești? Privește, în iconostas se mai zăresc urme de cretă, tramvaiul aleargă între stații, aici, sub catapeteasmă face țăndări lumina, o calcă cu roțile lui de fier, o înghite ca pe o ofrandă de Duminica Mare, o scuipă în cer. De la chilie până în fața Ușilor Împărătești cale ferată. Pe iconostas este Genia, șotronul meu are suflet, părinte. Despre ce chip, contur, culoare îmi vorbești? Șotronul meu drag nu mă alungă, când pășesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deși unii dintre vizitatori se bucurau de venirea maimuțelor, văzând efectul lui Sampath asupra acestora, domnul Chawla își zise că intuiția mamei sale fusese corectă de la bun început și plânse după trucul lui inteligent, acela de a vinde și revinde ofrandele vizitatorilor. Maimuțele acelea lacome mâncau tot ce putea apuca și cu care puteau apoi fugi. Kulfi deveni îngrijorată în privința bucătăriei sale și începu să-și depoziteze lucrurile cu mai mare atenție. Iar Pinky, la rândul ei, fără să fie entuziasmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Oare Hungry Hop era așa de deprimat și de tulburat că își petrecea ore în șir aruncând lucrurile în toaletă și trăgând apa după ele? Dar canalul de scurgere nu ar fi putut să faca față unui asemenea aflux de ofrande și oare unde era tricoul lui cu imprimeul cu jungla, cel pe care nu-l găsea nimeni? Când adevărul ieși la iveală, după ce una dintre surori îl zărise pe Hungry Hop aruncând pe fereastră fostei sale agresoare fustele mamei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cu mama ei se datora numai unui concurs de împrejurări care mă abătuse pe căi contrare dorinței mele, dorință îndreptată fără echivoc spre ea, Makiko. Dorință agravată acum de haina de mătase desfăcută sau așteptând să fie desfăcută, ca o ofrandă explicită; așa încât, apariția lui Makiko în fața mea și atingerea doamnei Miyagi pe piele m-au făcut să fiu aproape copleșit de voluptate. Doamna Miyagi trebuie că-și dăduse seama, căci agățându-se de umerii mei m-a târât cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cunoașterii tainei dinapoia tuturor tainelor", în puternic contrast, în Cântecul harpistului, de un profund pesimism, moartea este tot o întoarcerea acasă dar înțeleasă ca neant dintr-un lung exil într-o lume străină, unde zeii, deși implorați cu rugi și ofrande, nu i-a adus omului decât întristare și suferință. Luciditatea umană valorizantă rămânea superioară în univers, punând sub semnul întrebării valoarea etică a zeilor. În Ghilgameș, scrisă în spiritul celui mai pesimist popor, sumerienii, încercarea de a depăși moartea eșuează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un ierbar și licuricii i-așez în calea astrelor. Ciocârlia a părăsit câmpia. Doar greierii vioi mai cântă sub fereastră imnul verii. Se cheamă: „aleluia” și-n spatele decorului, rămân sihastră. Deși-mi zvâcnesc clipele cu doruri, iubitule, mă dăruiesc ofrandă, toamnei. Pe ea să o rogi de câteva zboruri în doi. Frunzărind speranțele de pe alei. Retrospecțiune Ruinele îmi dau senzația de rece; miroase a carne moartă ca după un război. liniștea sinistră coboară peste noapte, prin pâcle de ceață dansează
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
și grăbesc să-i poarte. Nevoia de consum a devenit ceva normal în societatea noastră. Se creează colecții de modă ca să ne stârnească lăcomia, și noi mușcăm imediat momeala și găsim pretextul perfect să mergem la cumpărături și să aducem ofrande și osanale la altarul Selfridges sau Harvey Nichols. Pentru câteva secunde, simt o profundă simpatie pentru forța supremă, de dincolo de lume, care m-ar putea ajuta să scap de obsesia cumpărăturilor. Doamne, amândouă zumzăiți ca niște albine azi! zice Davey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care-i spunea atât de multe încât și amanții își puneau ochelari de soare pentru a nu-i mai asculta privirile. Ea se logodea întâi, apoi, după lungi dispute asupra dotei, a conturilor bancare ale trântorului ce trebuiau aduse ca ofrandă reginei lui, urma cununia propriu-zisă cu tot fastul, textile macabre, verighetele-cătușe de aur, cununa, sărutul fugar, rece, șters, fără gust, fără sentimentul care ar fi trebuit să-i incumbe. Dansul de rigoare și intimitatea ca răsplată a întregului ritual regizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
oprindu-se, după o vreme, hăt, tot la Dunăre, în epoca uitării totale de existența a altcuiva pe lume decât a liceului, fie-i țărâna ușoară, în care Gustav, colegul și prietenul meu, îndrăgostit de Any Palade, a adus drept ofrandă iubirii veșnice pentru tot ceea ce simboliza femeia un maldăr de hârtie însângerată cu sufletul lui. Și cu aceasta am spus totul, ziceam eu, nopțile, iubitei imaginare. În fiecare noapte, implantam alți sâni și șolduri și umeri și pulpe și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
insuportabilă! În jurul meu era un du-te-vino, o foială ca Într-o sală de așteptare! Fiecare mai apărea cu câte ceva În mână și foarte repede camera mea de la hotel a Început să semene cu altarul unui idol pe care se Îngrămădeau ofrandele. Când am Început să le cântăresc din ochi, m-am Îngrijorat de cât aveau să-mi Îngreuneze valiza toate acele obiecte de lemn, metal, piele și mai știu eu ce! Nu mai vorbesc de cărțile pe cât de groase, pe atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
unei uși pentru a mă liniști. După puțin timp am realizat că era chiar ușa unde avea biroul dl Cassian Maria Spiridon, deschisă larg pentru a lăsa lumina să pătrundă În Încăpere, lumină care ascundea surse invizibile de inspirație, depuse ofrandă pe biroul la care se afla poetul. „Bună ziua!” m-am auzit zicând cu voce scăzută și cu privirile Împrăștiate temător, pe tablourile aflate pe pereți: Creangă, Caragiale, Eminescu, L. Blaga, M. Sorescu, Titu Maiorescu, Bacovia, Sadoveanu etc. „Doamne! Ce caut
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la rugăciunea de seară. De ce această poveste!? Găsesc că are ceva din falsa realitate În care trăim, ceva din otrăvurile pe care ni le inoculează - zi de zi - o adunătură de parveniți care au nevoie de suflete nevinovate, oferite drept ofrandă pentru Împlinirea scopului lor machiavelic. Dar câte Înterpretări nu pot avea metaforele folosite de către autor În aceste povestiri. O infinitate! ... Ceva mai târziu, maica A. a venit să continuie de strâns petalele de trandafir, ofilite și căzute pe jos. Mereu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
am realizat că din botul ei atârnau, înfoiate într-o parte și în alta, nu mustățile ei, ci aripile unei păsări. Priveliștea mi-a tăiat dintr-odată pofta de mâncare; mama s-a arătat mult mai înțelegătoare decât mine la ofrandele de pisică-vânătoare ale lui F., doar că a închis-o pe terasă să-și desăvârșească festinul.) Mama nu-l mai avea de-acum nici pe avocatul Arghiropol, care a mai vizitat-o o vreme după proces. La început venea numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să mă adopte pentru mai bine de un an. Încă mai aveam mărunt prin buzunare ca să-mi ajungă de un suc și o prăjitură așa că abia așteptam să scap de gratiile prin care vedeam străzile. Copacii își așterneau resemați frunza ofrandă pe trotuare și vântul părea că aleargă desculț pe acel covor țesut din melancolii și frunze uscate. Un fior rece și totuși plăcut mă trecu pe șira spinării, poate și de la vânt, dar mai mult de la gândul că poate o să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
misterul sufletului său ca o jertfă pe un altar. Artistul - pictor, poet sau muzician - prin ornamentația sa sublimă ori frumoasă satisface simțul estetic, dar acesta este înrudit cu instinctul sexual și împărtășește ceva din barbaria acestuia. Artistul însă își jertfește ofranda superioară a propriei lui ființe. Urmărirea acestei taine are ceva din fascinația unui roman polițist. Este o enigmă care împarte cu universul meritul de a nu avea nici un răspuns: Până și cele mai puțin semnificative dintre operele lui Strickland sugerează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
după Christos, când Efesul era unul dintre orașele importante ale Imperiului roman, cu o vechime de peste un mileniu, rivalizând în prestigiu cu Alexandria. Trecuseră pe aici Brutus și Cicero. Trecuse, dacă nu mă înșel, și un împărat. Tiberiu. Efesienii duceau ofrande la templul zeiței Artemis (sălbateca, însingurată Artemis, care umbla prin păduri cu o haită de câini, dăruiți de Pan, și vâna animale cu săgețile făurite de Hefaistos), dar povesteau în șoaptă cum părinții lor îl ascultaseră pe apostolul Ioan, care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
unor zeițe decapitate și fugeau, speriate, auzind pași. Fluturi mari, enormi, colorați mirific și putrezi parcă, și ei, sau bolnavi de tainele locului zburau peste ierburi. Păsări țâșneau din iarbă, multe, ca pe vremea când se hrăneau cu resturile de la ofrandele depuse în sanctuare. Acum, totul e corect. Iarba a fost smulsă ori poate a pierit din pricina temperaturilor joase din noiembrie. Păsări nu există. Nici fluturi. Totul e "igienizat", ordonat, ca într-o vitrină de muzeu. Dacă nu-ți imaginezi cum
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]