5,006 matches
-
Groza, publicat în Ediția nr. 2000 din 22 iunie 2016. Căzute parcă sunt în univers Pășind spre îndepărtate zări Și creionate într-un singur vers, Atingând enigmatice chemări. Le simt, le văd atât de paralele, Alergând prin labirint de stele, Oftând agale triste și orbite, Pierdute în timp și obosite. Precum topește focul ceara, Lăsată este pretutindeni seara, Îndepărtate ele suflete ucise, Lăcătuite sunt în albastre vise. Blestemate luptă să existe, Pășind spre orizonturi neștiute Și strigând la cer atât de
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
la cer atât de triste, Ele două, priviri necunoscute. Citește mai mult Căzute parcă sunt în universPășind spre îndepărtate zăriși creionate într-un singur vers, Atingând enigmatice chemări.Le simt, le văd atât de paralele,Alergând prin labirint de stele,Oftând agale triste și orbite, Pierdute în timp și obosite.Precum topește focul ceara,Lăsată este pretutindeni seara,Îndepărtate ele suflete ucise,Lăcătuite sunt în albastre vise.Blestemate luptă să existe,Pășind spre orizonturi neștiuteși strigând la cer atât de triste
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
că au plecat,s-au dus în lume. Viața în cuib ar fi uitată și n-au vre-o vină să-și asume. În inimă-i o greutate, ai vrea să strigi,cin'te aude? Îți spui că este nedreptate, oftând adânc,cu gene ude Dar timpul curge înainte ... Când reveniți,să vă vedem ?! E întrebarea mea fierbinte, iar de răspuns acum mă tem În suflet dorul mult apasă, eu știu că-i joc banal,al firii. Când puișorii vin acasă
PUII de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378436_a_379765]
-
simt că mă înalț Către zarea cristalină, tot mai sus... într-o vâltoare. Otrava iubirii dulci, acum am gustat, se pare... Este dulce dar și-amară... Lacrimi pe obraz s-arată, însă nu știu de ce vin... Navighez acum prin ele. Oftez dor și plâng... suspine! Te-am ascuns adânc în suflet Te respir numai pe tine! Dragostea este o boală care însă nu omoară... Ci doar chinuie încet; când ne-nalță, Când ne-aruncă de la soare-ntr-o... speluncă. Cine-o
UNDE-I SOARE E ȘI-O UMBRĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378438_a_379767]
-
doare. Nu ai leac de-a ta durere și gândești numai... aiurea. Nu mai știi nici cum te cheamă Peste tot vezi, doar, Iubirea! O singură melodie o asculți la nesfârșit Chiar și timpul care trece te privește zâmbitor Tu oftezi fără să vrei și gândești că ești iubit. Mi-ai aprins lumina-n suflet Iar atunci când îmi zâmbești, Universuri neștiute în adâncul meu creezi... Pașii tăi, ușori, i-aud! Pe sub ei cresc numai flori! Mă săruți cu-n dor nebun
UNDE-I SOARE E ȘI-O UMBRĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378438_a_379767]
-
e greu, Dar de atâta dor mă cerți, Și nu mai știi ca să mă ierți, Odată, fericită erai, Plecată-ai fost, visai la rai, La raiul ăsta pământesc, Delirul lumii osândesc, O! tu, culoare-naripată, Eu te-am cerut, ești supărată? Oftez, mă duc să te găsesc, Plutind am fost să te iubesc, De dor, mi-e dor himera mea, Am fost cu tine, cu o stea, Te-am pipăit prin visul tău, Fugeai spre mine, ți-era greu, M-ai părăsit
MI-E DOR de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378446_a_379775]
-
negura s-a ridicat îndeajuns descoperindu-se vederii tinerilor și gărzilor ce-i însoțeau, strălucirile înghețate ale peisajului , sinuozitățile râului și coastele împădurite cu arbori imenși acoperiți de albul imaculat al iernii. Zâmbind, doica care cunoștea multe taine, le spuse oftând ușurată: - Iată! O mare minune care nu s-a mai întâmplat în ultima sută de ani, se săvârșește azi pentru voi și dragostea voastră mare! Întunericul s-a tras deoparte și a făcut loc luminii în această vale! Acesta-i
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
totul altfel. — Nu am să înțeleg cine și ce urmărește folosindu-se de ceva frumos, să mă înspăimânte. Poate că nu are intenții rele, Delia! Poate a dorit altceva fără să creadă că se ajunge la evenimente grave. Tristă, Delia, ofta și încercând să-și abată gândul, o întreba pe Dana despre viața ei. — Mihai este soțul perfect, Delia, nu am ce să reproșez, dar pe tine te invidiez, tu ai totul! Un soț pe care-l iubești cu pasiune, care
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378567_a_379896]
-
Sunt mulțumit de câte-am strâns în mine și-abia aștept să le ofer în dar, ca vraja lor o clipă să aline orice durere, orișice amar. Din suflet am șters ultima rugină de când ființa mea a încetat să mai ofteze și să mai suspine. Trăiesc în fericire și în clar și nu mai las tristețea să-mi domine zilele-n care altu-ncerc să par. Anatol Covali Referință Bibliografică: Mai sunt și trist Câte-mpliniri ! / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
MAI SUNT ŞI TRIST CÂTE-MPLINIRI ! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378628_a_379957]
-
apar înrăutățiri în starea lui Ionuț. Acesta adormi, iar bunica Ioana, îi veghe somnul, încă neliniștită. Se gândea la Laura, care plecase la drum bolnavă, la cum o fi făcând față primei înfățișări de divorț, la inevitabila întâlnire cu Nicolae. Oftă adânc, continuând să tricoteze cu sârg, darul ei pentru Ionuț, un pulover frumos și călduros, bleu, numai bun pentru vremea friguroasă ce începuse deja să se facă simțită. Laura, se simțea mai liniștită și mai sigură pe ea ca oricând
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378856_a_380185]
-
iubire-ascunsă Ți-o fi sufletul atins Și freamă-ți a neputință Că n-ai brațe s-o cuprinzi? Sau poate gura-ți uscată Ți-alungă iubirile Și-ale tale crengi uscate Îți opresc pornirile? Care-ți este suferința Când cu șuierat oftezi De-ți gonești frunzele-n cer Cu-ale tale vânturi seci? Ori așa ești blestemată Să cari tu tristețile Sufletelor neiubite De prin toate viețile?" Poate n-o să-ți știu eu chinul Pentru care ne-ntristezi, Dar n-aș vrea
SUB LACRIMI VERZI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378891_a_380220]
-
n-are habar unde este, lumea îi e necunoscută, se mai uită pe fereastră, ziua în amiaza mare ca să vadă de poștașul, nu îi lasă vreo scrisoare, pe o poliță în odaie, șade o poză ruptă toată o privește și oftează, viața ei e blestemată, își așteaptă în tăcere, moartea ca să-i vină odată lângă ea e o lumânare, iarăși ușa-i descuiată, nu mai vrea ca să trăiască, sufletu-i secătuit mai bine să moară odată, fata oricum n-a venit
O MĂICUŢĂ BĂTRÂNĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379154_a_380483]
-
tăcere, moartea ca să-i vină odată lângă ea e o lumânare, iarăși ușa-i descuiată, nu mai vrea ca să trăiască, sufletu-i secătuit mai bine să moară odată, fata oricum n-a venit, nu mai poate nici să plângă, doar oftează neîncetat și se roagă ea într-una, ca să-i dea domnul vreun sfat, în odaia întunecoasă, fără foc, fără lumină a închis ochii într-o noapte, o măicuță bătrână, iar la groapa ei săracă, întreg satul s-a întâlnit însă
O MĂICUŢĂ BĂTRÂNĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379154_a_380483]
-
Eu m-am făcut mare după atâția ani trăiți?.. I-am cerut, oare, vreodată, iertare mamei, atunci când am supărat-o?.. Când am supărat-o? Că nu mi-a spus niciodată. Nici atunci când spunea că mă omoară cu mâinile ei. Doar ofta și ținea supărările în ea. Și atunci se ducea la focărie, aprindea focul pe vatră și rămânea cu privirile agățate de rotocoalele de fum care se ridicau spre horn. Așa am surprins-o odată și am întrebat-o: la ce
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
am mai cârpit, pentru că știam că mama m-a iubit întotdeauna. Nimeni nu știe cât își iubesc mamele, băieții!.. Când am terminat facultatea, am trecut pe-acasă și le-am spus că plec cu serviciul la Galați. -Așa departe? a oftat mama. Și noi... când te mai vedem? -Fii fără grijă, i-am spus nepăsător, o să vin și pe-acasă. Din când în când. A oftat din nou, privind în gol: din când în când...din când în când...Am liniștit
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
pe-acasă și le-am spus că plec cu serviciul la Galați. -Așa departe? a oftat mama. Și noi... când te mai vedem? -Fii fără grijă, i-am spus nepăsător, o să vin și pe-acasă. Din când în când. A oftat din nou, privind în gol: din când în când...din când în când...Am liniștit-o, spunându-i că am găsit o fată frumoasă „din părțile alea”, căreia i-am promis că mă-nsor cu ea. Așa, da! s-a
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
dor, dar nu știu cum și cât, Că am uitat de tot de mine, Îmbătrânesc, mă fac urât, Dar tot îmi este dor de tine... Îmi tremură țigara-n mână, Te văd prin fumul străveziu, Ascult cum pașii tăi răsună Și tot oftez că-i prea târziu... Mai trag un fum până-n plăsele Și iar mă amăgesc perfid, Că e parfum de viorele Și sar spre ușă să-ți deschid... Citește mai mult Mi-e dor, dar nu știu cum și cât,Că am uitat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
e dor, dar nu știu cum și cât,Că am uitat de tot de mine,Îmbătrânesc, mă fac urât,Dar tot îmi este dor de tine... Îmi tremură țigara-n mână,Te văd prin fumul străveziu,Ascult cum pașii tăi răsunăși tot oftez că-i prea târziu...Mai trag un fum până-n plăseleși iar mă amăgesc perfid,Că e parfum de vioreleși sar spre ușă să-ți deschid...... XXVIII. CU OIȘTEA-N GARD, de George Safir , publicat în Ediția nr. 1491 din 30
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
trezit. - Poate au spart hoții vreo mașină..., că de mașină este, a răspuns el, și a dat să se întoarcă pe partea cealaltă. - Și cine vrei să ți-i prindă, bărbate, țăranii de rând sau țiganii? Viorel a înjurat, a oftat și coborât din pat. A luat o șubă pe umeri din cuierul de pe hol și a ieșit afară, în curte. A ascultat atent câteva secunde. „Pe dracu’, că nu are nimeni mașină în partea aia...! Cine să fie la ora
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
atât de... altfel. Înaintea stației la care ar fi trebuit să coboare, în autobuz urcă cu greu, ținându-se de bară, o femeie, căreia Smaranda îi putea da cu ușurință o vârstă situată lejer, undeva la peste șaptezeci de ani. Oftând adânc, ca și cum s-ar fi simțit despovărată de ceva, aruncă o privire scurtă în jur și rămase în picioare ținându-se de bara de lângă ușă. Smaranda se ridică grăbită de pe scaun și-i oferi locul său, dar, spre marea sa
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
grijulie. -Nu, nu. Nu e nimic... -Tată, stai jos... îi spune Tina speriată. -Nu-i nimic. Iată ce voiam să vă spun. Voi sunteți familia mea și mă bucur că suntem împreună. Eu și voi, copiii mei... Așezat pe scaun, Felix oftează cu mâna pe piept. -Tată, ce s-a întâmplat? îl mângîie Tina pe frunte. -Știți, că am păcătuit cu femeia aceea, cu Marta... -Tată, de ce să ne mai amintim după atâta timp? încearcă Elia să îl faca să nu mai
JOCUL DE-A VIAŢA 5 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381928_a_383257]
-
geam... Sunt un cântec ce se-nalță Către stele-n nopți târzii... Eu sunt dorul care bate La poarta din veșnicii... Sunt o floare-nmiresmată Ce privește către soare Așteptând sărutul cald Ce aduce-nviorare... Uneori sunt eu, suspinul Inimii care oftează... Sunt în noapte o lumină Ce pribeagul o urmează... Sunt ascunsă într-o rimă Ce mângâie duhul tău... Da...prin harul ce-am primit Sunt copil de Dumnezeu! Uneori ți se pare că cerul... Uneori ți se pare că cerul
OMAGIU DIVIN 19 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381970_a_383299]
-
negre, basma la fel, iar bărbații poartă cămăși albe, clopul, ilicul fiind negre, precizase Miluța. În astă vreme, Bunu părea să mângâie cu luciul ochilor căprii o dublă himeră, un om și o soție de cândva, făloși, frumos înveșmântați. Apoi, oftând prelung, îi povesti băiatului de cei care-i trecuseră prin minte, deși nu-i cunoscuse - bunicii lui, Culai și Agripina, pieriți năpraznic laolaltă. Îi era greu nepotului să iscodească despre motivul morții lor deodată, dar Buna, ștergând pe furiș o
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
se pare mie? Numai gerul e de vină. Cât e de zgribulit săracul... Cred ca a venit mai repede și a trebuit să aștepte trenul întârziat. Ca de obicei, în sala de așteptare cu siguranță e ma frig decât afară”, oftează ea. -Bine te-am găsit, iubitule! îl îmbrățișează Mona. „Ceva tot îl frământă pe Vlad, pentru că nici îmbrățișarea lui nu e ca altădată. Și e tare tăcut” gândește ea. S-au urcat în mașină, dar până au ajuns acasă Vlad
JOCUL DE-A VIAŢA 1 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381964_a_383293]
-
gurii până acum, dacă vroiai! - Nu cred că mai este nevoie să te ostenești să pui ceva pe masă, Ortansa, am spus eu. Tocmai a coborât din mașină băiatul cu pizza. L-am zărit pe geam. - Foarte bine, dragă, a oftat Henrieta, că doar nu era să mâncăm florile din buchetul meu! Știți cu toții ce important este acest buchet. Cineva trebuie să îl prindă!, a încheiat ea, uitându-se cu subînțeles, la mine. Căutătura ei m-a făcut să mă decid
LOGODNICUL MEU, FRED (VI) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382057_a_383386]