2,372 matches
-
prima tinerețe, prin toate cotloanele sufletului, amăgitoare minute, căci ciorile cerului îți înnegresc orizontul. Și știu! Și știi și tu! Simt că și-n sufletul tău, acum, cocorii s-au grăbit spre alte lumi și au lăsat răni deschise pe ogoare, pământul văduvit de roade, obrazul brazdei crăpat de durerea lamei sapei. Acum, când vânturile dezvăluie fața zbârcită a câmpului, retina mea visează pasul solemn al berzei așteptând la margine de orizont întoarcerea lor. Abia acum, când ciocanele toamnei bat arama
ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
glas, Va vedea întreaga lume Prin ochii săi de cărbune! Primăvara În sfârșit s-a arătat Soarele mult așteptat! Și din cer acum coboară Domnișoara Primăvara, Prin văzduh venind din țări, Zburând zile peste mări, Apar păsări călătoare Ciripind peste ogoare, Totul este plin de viață... Peste tot numai verdeață. Și privind peste câmpii, Vezi la joacă doar copii. Vara S-a sfârșit anul școlar! Vara ne oferă-n dar O vacanță foarte lungă, De jucat să ne ajungă. Soarele, de
Anotimpurile by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83642_a_84967]
-
de la cârma țării - hoții!” Structurată pe aceste tematici, conținutul pledoariei poetice nu putea fi despărțit de o natură pedagogică. Terenul predilect al investigațiilor tematice rămâne istoria, istoria cu adevărurile și nedreptățile ei milenare: „De două milenii și mai bine/ Ardealu-i ogorul bunicului dac...”. Obsedant în poezia dlui Târziu este sentimentul național, de mulți fiind considerat desuet, mai ales după ce fusese compromis prin exces de stereotipie în presa comunistă. Acum, în prag de europenizare și mondializare, autorul resuscită coardele patriotismului. Emigrația fortuită
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
ca vulturul, căci ei se duc în robie departe de tine! $2 1. Vai de cei ce cugetă nelegiuirea și făuresc rele în așternutul lor; cînd se crapă de ziua o înfăptuiesc, dacă le stă în putere. 2. Dacă poftesc ogoare, pun mîna pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om și casa lui, pe om și moștenirea lui. 3. De aceea, așa vorbește Domnul: "Iată, Eu am de gînd să aduc o nenorocire împotriva acestui leat de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
căci vremurile vor fi rele. 4. În ziua aceea, veți ajunge de pomină, veți boci, și veți zice: S-a isprăvit! Suntem pustiiți cu desăvîrșire! Partea de moștenire a poporului meu trece în mîna altuia! Vai! cum mi-o ia! Ogoarele noastre le împarte vrăjmașul...!" 5. De aceea, nu vei avea pe nimeni care să întindă frînghia de măsurat pentru sorțul tău, în adunarea Domnului. 6. "Nu proorociți!" zic ei. "Să nu se proorocească asemenea lucruri. Căci altminteri ocările nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
și proorocii lui proorocesc pe bani; și mai îndrăznesc apoi să se bizuie pe Domnul și zic: "Oare nu este Domnul în mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nici o nenorocire!" 12. De aceea, din pricina voastră, Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre și muntele Templului o înălțime acoperită de păduri. $4 1. În vremurile de pe urmă, muntele Casei Domnului va fi întemeiat tare ca cel mai înalt munte, se va înălța deasupra dealurilor, și popoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
Și un băț din orice lemn, Nu-ți mai trebuie alt semn. Oina Jocul ăsta-i sport sadea, Are-o faimă uriașă: Cincisprezece jucători, Atacanți, apărători, Și o minge buclucașă Care sare cum vrea ea, Pe-un teren cât un ogor Fac deliciul tuturor. Când blestemă, când înjură, Are-o gură cât o șură. Ea, de credincioasă ce-i, Bate toaca-n cuibul ei. Găgăie și-ntr-una saltă Când se-apropie de baltă. Calcă scurt și legănat, Măcăind neîncetat. Este albă și
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
că zic, dar vreau să spun: Care-i fructul de alun? Cred că știți într-adevăr Care-i fructul cel de păr. Greutatea lui e mare (Nu chiar ca și cea de plumb), Se cultivă și la noi Pe întinsele ogoare; Oamenii îi zic porumb, Alții spun că-i... Deși nu-i prea bun de gură, Are haine elegante Și se poartă ca un fante, Unii sunt de legătură; Când o face pe poștașul Îți aduce și răvașul. De atâta săpătură
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
primăvara vin, Pleacă toamna-n loc străin Și duc doruri mari cu ele Printre nouri, printre stele? Spice coapte i-s sprâncene, Ochii ei ard de lumină, Părul i-i de sânziene, Pare toată o stupină. Prin livezi șl pe ogoare E atotstăpânitoare. Mi-a bătut în zori la ușă, În rochița de brândușă; Mi-a vorbit cu glas scăzut, De mieluț abia născut. Zveltă ca o domnișoară Și sfioasă ca o zână, Pe-aripi de cocor coboară Cu albi ghiocei
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
17. Otniel, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb, a pus mîna pe ea și Caleb i-a dat de nevastă pe fiică-sa Acsa. 18. După ce a intrat ea la Otniel, l-a sfătuit să ceară de la tatăl ei un ogor. Ea s-a coborît de pe măgarul ei, și Caleb i-a zis: "Ce vrei?" 19. Ea a răspuns: "Fă-mi un dar, căci mi-ai dat un pămînt secetos; dă-mi și izvoare de apă." Și el i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
Doamne tot așa, că acușica-i calea jumătate” - gândeam eu călcând omătul voinicește. Coboram deja valea spre gârla Pascăriilor. Din spate, zăpada viscolită mi se ridica nefiresc deasupra capului... Înaintam din ce în ce mai greu... Știam pe undeva un drum care ieșea dintre ogoare și intra pe un făgaș destul de adânc în drumul pe care mergeam. Apoi tot pe acolo se găsea și o fântână...Nu se vedea nimic din toate acestea însă. „Dacă nimeresc tocmai în fântână” - mi-a trăsnit așa din senin
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
obosit al cerului de jos și-al fumului căzut din vatră. [1925] * PARADIS ÎN DESTRĂMARE Portarul înaripat mai ține întins un cotor de spadă fără de flăcări. Nu se luptă cu nimeni, dar se simte învins. Pretutindeni pe pajiști și pe ogor serafimi cu părul nins însetează după adevăr, dar apele din fântâni refuză gălețile lor. Arând fără îndemn cu pluguri de lemn, arhangheli se plâng de greutatea aripelor. Trece printre sori vecini porumbelul sfântului duh, cu pliscul stinge cele din urmă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
iarba cerului zborul ți-1 pierzi. Din văzduhul boltitelor tale amiezi ghicești în adâncuri toate misterele. Înalță-te fără sfârșit, dar să nu ne descoperi niciodată ce vezi. [1926] * ECHINOCTIU Semne verzi subt șovăiri solare ieși, soră, să vezi pe ogor. Popi negri vestind sub pământuri soarele cu fluiere greierii umblă până-n pragul sicrielor și-acolo mor. Pe-aici, afară de oraș, și ieri am fost să iscodim învierile în fața porților. Îndrăznește, soră, ah, soră, să nu suspini. Într-o singură zi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
vânătul cer. Visează-n amiazi despre rodii de aur, care se coc, senine, în ger. [1937] * TREZIRE Mocnește copacul. Martie sună Albinele-n faguri adună și-amestecă învierea, ceara și mierea. Nehotărât între două hotare, cu vine trimise subt șapte ogoare, în văzduhuri zmeu, doarme alesul, copacul meu. Copacul meu. Vântul îl scutură, Martie sună. Câte puteri sunt, se leagă-mpreună, din greul ființei să mi-l urnească, din somn, din starea dumneyeiască. Cine vântură de pe muncel atâta lumină peste el
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Și în lumina lunii îmi număra ea oare firele cărunte? LUMINA RAIULUI Spre soare rîd! Eu nu-mi am inima în cap, nici creieri n-am în inimă. Sunt beat de lume și-s păgîn! Dar oare ar rodi-n ogorul meu atâta râs făr-de căldura răului? Și-ar înflori pe buza ta atâta vrajă, de n-ai fi frământată, Sfînto, de voluptatea-ascunsă a păcatului? Ca un eretic stau pe gânduri și mă-ntreb: De unde-și are raiul - lumina? - Știu: Îl
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
somnului. TĂGĂDUIRI Arbori cu crengi tămăduitor aplecate fac scoarță în jurul unui lăuntric suspin. Pe toate potecile zilei cu surâs tomnatic se răstignesc singuri Cristoși înalți pe cruci de arin. Grele din înălțimi cad ciocârlii ca lacrimi sunătoare ale dumnezeirei peste ogor. Pe drumuri pornit iscodesc semnele întregului rotund depărtat: pretutindeni e o tristețe. E o negare. E un sfârșit. Pe urmele mele coapte moartea își pune sărutul galben și nici un cântec nu mă îndeamnă să fiu încă o dată. Fac un pas
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
milă, ca florile în fereastră, prietene care niciodată încă n-ai văzut câmp și soare jucând supt peri înfloriți, vreau să te iau de mână, vino, să-ți arăt brăzdarele veacului. Pe dealuri, unde te întorci, cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos sunt pluguri, nenumărate pluguri: mari păsări negre ce-au coborât din cer pe pământ. Ca să nu le sperii - trebuie să te apropii de ele cântând. Vino - încet. NOI CÎNTĂREȚII LEPROȘI Mistuiți de răni lăuntrice ne trecem prin veac. Din
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de pietre ori de câni adormiți. În curând rănile purtate prin văile noastre s-or vindeca închizîndu-se ca florile la întuneric. În curând picioare albe vor umbla peste ape. ECHINOCȚIU Semne verzi subt șovăiri solare ieși soră să vezi pe ogor. Popi negri vestind sub pământuri soarele cu fluiere greerii umblă până-n pragul sicrielor și-acolo mor. Pe-aici, afară din oraș, și ieri am fost să iscodim învierile în fața porților. Îndrăznește soră, oh soră să nu suspini. Într-o singură
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău. 17. Să nu ucizi. 18. Să nu preacurvești. 19. Să nu furi. 20. Să nu mărturisești strîmb împotriva aproapelui tău. 21. Să nu poftești nevasta aproapelui tău, să nu poftești casa aproapelui tău, nici ogorul lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici un alt lucru care este al aproapelui tău." 22. Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul focului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
părinților voștri că le-o va da, lor și seminței lor, țară în care curge lapte și miere. 10. Căci țara în stăpînirea căreia vei intra, nu este ca țara Egiptului, din care ați ieșit, unde îți aruncai sămînța în ogoare și le udai cu piciorul ca pe o grădină de zarzavat. 11. Țara pe care o veți stăpîni este o țară cu munți și văi, care se adapă din ploaia cerului; 12. este o țară de care îngrijește Domnul Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
sau s-o vinzi unui străin, căci tu ești un popor sfînt pentru Domnul, Dumnezeul tău. Să nu fierbi iedul în laptele mamei lui. 22. Să iei zeciuiala din tot ce-ți va aduce sămînța, din ce-ți va aduce ogorul în fiecare an; 23. Și să mănînci înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege ca să-Și așeze Numele acolo, zeciuiala din grîul tău, din mustul tău și din untdelemnul tău, și întîii născuți din cireada și turma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
nu iei zălog haina văduvei. 18. Să-ți aduci aminte că ai fost rob în Egipt, și că Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat de acolo; de aceea îți dau aceste porunci ca să le împlinești. 19. Cînd îți vei secera ogorul, și vei uita un snop pe cîmp, să nu te întorci să-l iei: să fie al străinului, al orfanului și al văduvei, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvinteze în tot lucrul mîinilor tale. 20. Cînd îți vei scutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
școala normală. Felicitări, doamnă! La orice reuniune de acest fel, o problemă de maximă importanță o constituie temele ce vor fi luate în discuție. Asupra acestora doresc să mă opresc pe scurt în cele ce urmează. Să vorbim despre învățământ, ogorul pe care l-am arat și semănat toată viața? Nu! Și iată de ce. Pentru că am fi tentați să spunem: pe vremea noastră școala era școală, profesorii - profesori, elevii - elevi, și, lucrul cel mai important, se făcea carte, nu ca acumă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
merindele să prânzească. Am rugat norul să le dea puțină umbră de care să se bucure cât timp își potoleau foamea. Călătorind mai departe, pe o miriște întinsă mi s-au înfățișat ochilor mai mulți tractoriști care zoreau să pregătească ogorul pentru recolta viitoare. Priveau deznădăjduiți spre cer implorându-l să le dea o bură de ploaie. La îndemnul meu, norul a slobozit multașteptatele picături de apă care au umezit pământul încins și i-au răcorit pe truditori. Când soarele a
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
să valorificăm cunoașterea, experiența, potențialitățile noastre spre a ne cunoaște mai bine pe noi înșine. La pedagogie, ceva nu-mi ieșea în relația dintre factorii educației. Îl aud încă: „Dacă ți-ai pus întrebarea, e bine, e foarte bine!” Pe ogorul deja pregătit semăna semințe vii, care angajau, personalizau. Pentru domnu’ Fetescu întrebările noastre nu erau strict evaluate, dihotomic, ca bune ori rele. Important era să întrebăm, să ne întrebăm. De fiece dată ochii lui, mari, arătau uimire, lărgime de cer
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]