2,453 matches
-
și de aspectul general al acestor așezări. Pentru a exemplifica, vom reda mai jos un pasaj dintr-o descriere a orașului Iași, realizată în anul 1793 de unul dintre numeroșii călători străini: „(...) ulițe neregulate, fără alinieri, case joase, tupilate în fundul ogrăzilor, clădite din lemn și amenințând târgul cu un pârjol neîncetat, dugheni aflate la marginea străzilor, (...) ulițe podite cu scânduri masive, sprijinite la margine pe căpătâie, cu torente întunecate de noroi, ascuns sub podeală, și aruncat în sus, prin crăpăturile grinzilor
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de curățenie în curțile particulare. Până la intrarea în vigoare a acestui regulament, după cum precizează același Costache Radu, Bacăul „în privința curățeniei și a sănătății orășenilor, era lăsat în voia lui Dumnezeu. Cea mai mare parte a orașului era o statornică murdărie. Ogrăzile caselor nu erau curățate niciodată, gunoiul se punea pături peste pături și acolo putrezea, (...) mulți având dughenițele lor la uliță, gunoiul ce-l scoteau din dugheană și din casă îl puneau în stradă dinaintea ușii, căci peste o zi sau
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
27 infanterie . Multe din maladiile contagioase ce au bântuit orașul au fost provocate de depozitarea primitivă a gunoaielor din gospodăriile locuitorilor. Un raport întocmit de medicul comunal la sfârșitul lui februarie 1905 conține următoarele precizări: „(...) toate murdăriile și necurățeniile din ogrăzile locuitorilor orașului se aruncă prin șanțurile drumurilor, locuri virane și pâraiele ce trec prin comună, dând naștere la diferite boli contagioase”. Serviciul sanitar al orașului Bacău a colaborat eficient și cu spitalul israelit din localitate. Uneori, când epidemiile se manifestau
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
și în luna mai. Probabil, un țăran odată prins cu unele obiecte ce nu le putea justifica, îi băga în cofă și pe alții sau, altfel spus, începuse vechea dorință a oamenilor noștri de a vedea capra moartă și în ograda vecinului, pentru că altfel nu se poate justifica găsirea de către „geandarmi” a unor bunuri furate ce fuseseră ascunse chiar sub omăt sau cine știe în ce alte cotloane ale unei gospodării. La data de 5 mai 1907, Ion Gh. Melian din
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
din teritoriile aflate sub ocupație. Soldații și ofițerii abuzau de alcool. Fiind în stare de ebrietate, ei furau bani și alte lucruri de preț, îi amenințau pe țărani cu lichidarea fizică, le luau animalele, obiectele de preț din casă și ogradă, grâul, bovinele de pe islazuri etc. Au fost documentate cazuri în care soldatul sovietic manifesta violență față de localnici, maltratând și violând fete: <<cu ochii mei de copil am văzut cum soldații furau și violau fetele mari în fața noastră, a acelor mai
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
curs de înființare și care la data mai sus arătată, urmează să fie complect terminate”. Cum polițiștii nu aveau nicio putere, pasaseră pisica moartă, pur și simplu, în curtea celor de la CRPACA. Biata pisică n-a stat prea mult în ograda sus-numitei instituții, deoarece și ea era la fel de nevolnică, așa că a aterizat la Comisia Aliată de Control (controlată 100% de către tartorii roșii) care, cu certitudine, a rezolvat repede problema prin, de-acum, celebrele „rechiziții pentru cazuri de necesitate”! Cu numai jumătate
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
umblau din poartă în poartă cu pistoale la brâu, puse în așa fel ca să se vadă și să inspire teamă și groază. Lumea a intrat în panică, știind că la colhoz trebuie să dai, pe lângă pământ, și ce aveai prin ogradă așa că oamenii au început să-și vândă boii și caii, vacile și oile, să-și taie porcii și păsările, ceea ce au făcut și ai mei, tata (mai ales) știind ce înseamnă colhozul încă din timpul campaniei militare românești din Rusia
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
sau mai neagră dacă nu cumva intermediară sau chiar deloc, dacă nu se grăbeau s-o cumpere la timp! d. Problemele Centralei de Termoficare Urbană (CTU) Vaslui Actualmente, această unitate se numește SC „Termica” SA Vaslui și se află în ograda Consiliului Local (CL) Vaslui. În pofida (falselor) nostalgii de care se mai lasă cuprinși unii, documentele descoperite la DJAN Vaslui ne relevă faptul că, încă de la începutul activității sale, acest mamut energofag prost proiectat și cu surse de aprovizionare cu combustibili
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
jumătate în Pașcani cam prea mult!... Dar ce pitoresc! Ce glodăraie și colbăraie...Ce abdomene de copii malarici! [...] Ce jigăraie de cîni costelivi cu ochii rătăciți și coada'ncîrligată înspre pîntece...") și apoi eșuat în Iașul devenit Veneție moldavă: "Piețele, ogrăzile, locurile virane sunt mări și lacuri; ulițele, fluviuri și niagare... caii înoată...". P. Constantinescu sesizează și un mahalagism etic și intelectual, iar pentru Ibrăileanu, mahalaua satirizată de Caragiale nu e categorie socială ci categorie psihologică, mahala intelectuală ilustrată cu personaje
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ochii noștri. Peste modul ei de viață se așterne Încet uitarea. Datini, eresuri, vechi obiceiuri și credințe, muncile de peste an pe ogoarele aride, industria casnică În care Își dovedeau hărnicia și priceperea, mai ales femeile, dragostea pentru frumos, Începând cu ograda, continuând cu acel rafinament În Împodobirea odăilor și, nu În ultimul rând, În ținuta vestimentară, toate Încet Încet rămân doar aduceri-aminte. De unde venim și Încotro ne ducem? Iată Întrebarea pe care ne-o punem cei care ne-am risipit prin
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
-i bărbat? spuneau acestea. Nuțu Mic, deși mai mic de statură, era harnic, bărbat vrednic de laudă și gospodar de frunte În sat. Fratele lui, Gavril Lupu, gospodar de frunte și el, adunase o avere frumușică. Avea pământuri multe și ograda plină de animale. Dar nu a avut noroc de o nevastă care să-i facă cinste. Maria Lupului, născută Suciu, venise aici din Călnaci. Era fata lui Neculai de la Poartă și nu era deloc cheie de biserică. Rea de muscă
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
un semn al sergentului Nechita, căprarul Îi trase un glonț În cap căpitanului. Băieți, zise apoi sergentul, acum eu sunt comandant. Ne dezbrăcăm până la izmene și dăm foc uniformei militare. O luăm apoi spre satul din apropiere și intrăm În ogrăzile oamenilor. Ne vor primi ei, că Dumnezeu e mare. Fiecare pe cont propriu. Cum ne va fi norocul. Altă scăpare nu avem. Câteva cuvinte rusești ați Învățat voi și le vom cere Îndurare. Facem orice munci pentru ei, numai să
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
să se așeze la casa lui și să o ia cu gospodăria de la lingură și blid. Și apoi veneau din urmă celelalte fete și flăcăi, frați și surori ai mirelui. Casa se făcea repede. Iarna aduceai bârnele și căpriorii În ogradă, iar primăvara le ciopleai și tocmeai niște lucrători, de obicei unguri de la Remetea, și Într-o lună era ridicată. Lucrătorii Îi puneau În vârful căpriorilor și un buchet de flori de câmp, ori niște crengi de brad. Asta de bucurie
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
până la prânz trebuiau umplute gălețile. De abia acolo era domeniul urșilor pe care, când Îi vedeam, momentul constituia pentru noi un eveniment. Acum, după șaptezeci de ani, munții au fost populați cu urși pentru desfătarea vânătorilor și ei vin până În ograda caselor de lângă calea ferată, aproape de apa Mureșului. Când oamenii, de prin aceste cătune răsfirate pe văi și pe dealuri, plecau de acasă pentru o zi Întreagă, nu s-a auzit niciodată ca vreun gospodar să Încuie ușa la casă, după cum
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
o policromie ce va lua ochii feciorilor, când va ieși la clăci după sărbători. Vara ei, Valonia, tocmai Își Încheia clinii cămășii ale cărei ornamentații erau alese În stative cu ajutorul vergelei, după moda mai nouă. Ursul, care era slobod prin ogradă, le Întâmpină vesel Încă de la deschiderea portiței, gudurându-se pe lângă Anuța. Sărea cu picioarele din față până la brâu, gata să-i dea jos traista În care erau așezate găluștele toarse de mama și cămașa la care lucra cu migală. Stai
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de drum. După ce Îi adăpă cu câte un ciubăraș de apă adusă de cu seară, Îi Înjugă la sanceu, deschise poarta cea mare, puse un braț bun de fân Într-o virincă pe care o așeza pe nisâieu, ieși din ogradă având de grijă să Închidă poarta. Tu să ai grijă de ogradă! Îi zise lui Ursu, mângâindu-l pe frunte. Se urcă apoi pe sanceu și, după un Doamne ajută, Îndemnă boii: noa hai mă! Din urmă Îl ajunse fratele
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de cu seară, Îi Înjugă la sanceu, deschise poarta cea mare, puse un braț bun de fân Într-o virincă pe care o așeza pe nisâieu, ieși din ogradă având de grijă să Închidă poarta. Tu să ai grijă de ogradă! Îi zise lui Ursu, mângâindu-l pe frunte. Se urcă apoi pe sanceu și, după un Doamne ajută, Îndemnă boii: noa hai mă! Din urmă Îl ajunse fratele său, Constantin, iar În dealul de alături se văzu deja lămpașul celuilalt
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
mama sa Își cerea dezlegare de la afurisenie și Își primea nora. Nu avea Încotro. Ce să fac, dragă, cu ăsta nu mă pot pune, că-i nebun după aia. Era acesta semn că feciorul a biruit. Iugărele de pământ, casa, ograda plină de orătănii și grajdul cu animale, acestea erau valuta forte cu care se mândrea flăcăul. Mai era și câte un Ion al lui Rebreanu care-i sucea capul la vreo Anuță din familii de mari gazde. Nu aveau până la
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Pentru multe neveste tinere căsătoria era doar o convenție. Întâlnirea lor la ceasuri de taină cu fostul drăguț, era un prilej de dăruire totală. Uneori din aceste amoruri idilice veneau pe lume și prunci. Dar dacă ei veneau acolo În ograda omului, lui Îi ziceau tată. Alteori erau văduve care nășteau copii din flori și apoi se măritau, pruncii continuând să le poarte numele lor, al mamelor. Așadar, iată că amorul aici, În satul de munte nu era chiar atât de
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
a bucuriei. Paștele venea ca Întotdeauna primăvara când muncile câmpului erau deja Începute. După un post de șapte săptămâni, care atunci se ținea cu sfințenie, pe mesele gospodarilor se revărsa acum cornul abundenței. Ca și de Crăciun, În cuptoarele din ogrăzile gospodarilor În ziua de Ajun ardea focul În tot satul. Sacrificiul mielului de Paști și ouăle roșii adăugau acel plus imaginației gospodinelor. Până după miezul nopții, când bărbații și femeile se Întorceau de la Slujba de Înviere cu coșul plin cu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
coborârea sicriului În groapă se aruncau monede aflate În circulație. Se spune că mortul trebuie să aibă cu ce-și plăti vămile văzduhului. Groparilor trebuia să li se dea peste groapă câte o găină fiecăruia. Mai recent, cum găinile din ogrăzile oamenilor s-au Împuținat, groparilor li se dă câte o găleată smălțuită. Trebuie de remarcat solidaritatea vecinilor În astfel de momentele. Ca și În cazul clăcilor și a nunților, la Înmormântări comunitatea era solidară. Începând cu spălarea mortului și continuându
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
pe pielea goală -, iarăși semnificație agrariană și simbolică; c). alaiul-colindă. Acesta aleargă prin țarina arsă de secetă, cîntă, joacă, apoi intră în sat și trece ritualic pe la fiecare casă: „Paparuda paparudele joacă, saltă, sar, dansează, fac mișcări în curte, ocol, ogradă, bătătură”. Sau: „Paparuda joacă și cîntă, cîntă și joacă, joacă cîntînd, cîntă jucînd, vine jucînd și cîntînd/în joc și cîntec”. Cu alte cuvinte: „Jocul/săltarea, dublate de cîntare sau de rostirea ritmică a unor formule cu finalitate magică, constituie
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
bucuriile lor. Cele ale lumii „de aici” i se orînduiau după tipic, parcă, ușor de înțeles: „La Borca a căzut într-o cumătrie. Le-au ieșit în cale oameni, au apucat de căpestre caii și i-au abătut într-o ogradă. Erau aprinși la obraz și aveau plăcere să cinstească pe drumeți și să-i ospăteze. Vitoria a trebuit să se supuie, să descalece, să intre la lehuză și să-i puie rodin sub pernă un coștei de bucățele de zahăr
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Mai jucam „opinca”. Aici trebuia dexteritate și iuțeală de mână. Jocul era cu cinci pietricele rotunde, din care una era mai mare, numită „babaroază”. „De-a v-ați ascunselea” era, deasemenea, un alt joc minunat. Deoarece aveam la dispoziție o ogradă mare, iar în fundul ei se aflau stogurile cu fân, cu multe locuri de ascuns, stăteai mult și bine la „amijat”. Ce să mai spun, erau jocuri multe și minunate și, bineînțeles, cât era ziua de lungă, nu ne mai săturam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nebăgare de seamă, l-a făcut scăpat în fântână. Atunci l-am luat de piept, ne-am tăvălit și ne-am cărăbănit la pumni pe unde nimeream. Auzind tărăboiul, a venit mama care ne-a despărțit. Ne-a luat în ogradă, tata nu era acasă, ne-a dat să mâncăm broș cu fasole cu lobodă roșie și urzici și ne-a împăcat. Tata n-a știut mult timp de lipsa cuțitului, nu prea avea el bani să cumpere sticle înfundate de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]