491,506 matches
-
cel mai minunat vers". Așadar, închipuirea Inei cheamă firesc imaginea poetului prins în chingile inspirației care-l izolează de lumea înconjurătoare: "geamul scund cu sticla murdară", dar și faptul că: "o căruță trece sărind pe pietre prin dreptul geamului, dar omul nu o aude și nici nu simte mirosul de grăsime arsă de pe grătarul din curtea vecină. - Regina Nopții a murit. - A văzut-o trecând printre nouri, fără de viață. Luna în astă seară trecea în convoiul nunții prin volbura unor nouri
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
într-un final în care ea recunoaște forța versului care "oprește" mersul timpului: "Ce muzică să compună cineva! Strigă în ea spaima: e pericol, e pericol de moarte... Nourii se vor fugări nesfârșit, iar tu vei fi albă... moartă... Numai omul de la geamul camerii scunde, căruia pervazul îi ajungea numai la genunchi, numai acela va dăinui. E al tău, e al oricui, e al tuturor și va fi... Acolo nu e o uliță bucureșteană, pavată cu lespezi strâmbe, acolo e un
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
și Cătălina din "Luceafărul". Magia lunii revine, după aproape douăzeci și doi de ani (Lui Don Juan în eternitate apăruse în 1920), dar într-o tonalitate aproape sumbră în care este inclusă însăși ființa poetului, imaginat de scriitoare și numit "omul de la fereastră": " Totul trece prin ochiul, și el mort, al omului... În acel ceas el n-avea inimă - îi fusese smulsă, fusese prădat de ea, și, iată, tocmai atunci trece printre nouri convoiul patetic al Reginei albe,... moartă. Lentila privirii
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
doi de ani (Lui Don Juan în eternitate apăruse în 1920), dar într-o tonalitate aproape sumbră în care este inclusă însăși ființa poetului, imaginat de scriitoare și numit "omul de la fereastră": " Totul trece prin ochiul, și el mort, al omului... În acel ceas el n-avea inimă - îi fusese smulsă, fusese prădat de ea, și, iată, tocmai atunci trece printre nouri convoiul patetic al Reginei albe,... moartă. Lentila privirii primește acest spectacol... Dar nu e omul de acolo, și el
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
și el mort, al omului... În acel ceas el n-avea inimă - îi fusese smulsă, fusese prădat de ea, și, iată, tocmai atunci trece printre nouri convoiul patetic al Reginei albe,... moartă. Lentila privirii primește acest spectacol... Dar nu e omul de acolo, și el, în acea secundă, mort?... Nu trecea prin sufletul secat al Poetului un convoi mortuar care ducea cu el, în lumi îndepărtate refuzul vieții, dublul ei refuz: cel de a trăi, cel de a fi sclavul oamenilor
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
omul de acolo, și el, în acea secundă, mort?... Nu trecea prin sufletul secat al Poetului un convoi mortuar care ducea cu el, în lumi îndepărtate refuzul vieții, dublul ei refuz: cel de a trăi, cel de a fi sclavul oamenilor așa cum sunt?" O interpretare deosebită a poeziei "Melancolie", radiind nu numai o înțelegere a destinului tragic al poetului, dar având ecou și într-o existență destul de tristă a scriitoarei sexagenare, înțeleasă și receptată, ca și astăzi, doar de o elită
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
a unui soi de imobilism estetic prezent în diferite spectacole. Ceea ce am văzut și am regăsit acum, într-o seară de duminică, m-a bucurat însă cu adevărat. Deși am ajuns cu minute bune înainte de începerea reprezentației, esplanada era plină. Oameni eleganți, parfumați și surîzători intrau în foaier. Alții stăteau încă la coadă pentru a mai prinde un bilet, atenție, prețul unuia fiind de o sută șaptezeci de mii de lei. Mulți dintre spectatori fac parte din publicul fidel Operei obișnuit
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
antreu pe toți cei mai departe încrezători în victoria aceea. Pe bonomia unchiului Joe (Djugajvili, în cataloagele seminarului georgian!) contase fermecătorul Franklin Delano Roosevelt, cu precizarea, ca multe altele inutilă, că intrase la bănuieli în ultimele zile ale vieții. Un om cu variata experiență politică a dlui Iliescu a crezut că în Piața Universității îl huleau legionarii. Dl. Cornel Vadim Tudor crezuse că dnii Ilie Neacșu, Sever Meșca și un număr încă nedefinit de parlamentari momentan în rândurile partidului său sunt
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
și atotputernic, Dumnezeu, va "monitoriza" faptele "alesului" și dacă acesta înlocuiește cuvîntul lui Dumnezeu cu propria voință își va pierde favoare divină. Căci "puterea corupe" și Neagoe știe asta foarte bine: "cum mănîncă rugina pe hier așa mănîncă și pre om slava cea omenească deaca i se va lipi inima de dînsa". Aproape nu există pagină din carte în care teama de Judecata de apoi, cînd "nu să va cunoaște nici domn, nici împărat, nici boiariu, nici bogat, nici sărac, ci
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
meritele, titlurile și averile pămîntești nu vor avea nici o importanță în ziua Marii judecăți. Fiindcă este vorba de o lume activă, dar făptuirea trebuie să fie întru slujirea Domnului; o lume "perfecționistă", fiindcă modelul este unul ceresc și nu pămîntesc. Omul trebuie să trudească pentru salvarea sufletului său și al semenilor și în nici un caz pentru glorie lumească - sfatul este direct: să luăm exemplu de la tătarii care stau în corturi și să nu ridicăm construcții mărețe de zid (cu excepția desigur, a
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
diplomație, războaie etc. este reculegerea rugăciunii (evident, după cum se știe, cartea este impregnată de spirit isihast). Și aici ajungem la una din multele probleme interesante ale Învățăturilor... E vorba oare de un domn cavaler războinic? În primul rînd uciderea de om, indiferent de rasă și religie, este un păcat capital: "că sîngele omului nu iaste ca sîngele vitelor sau ca altor fieri sau ca al păsărilor, ci iaste într-alt chip, sînge ales și curățit de sfîntul sînge al Domnului nostru
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
impregnată de spirit isihast). Și aici ajungem la una din multele probleme interesante ale Învățăturilor... E vorba oare de un domn cavaler războinic? În primul rînd uciderea de om, indiferent de rasă și religie, este un păcat capital: "că sîngele omului nu iaste ca sîngele vitelor sau ca altor fieri sau ca al păsărilor, ci iaste într-alt chip, sînge ales și curățit de sfîntul sînge al Domnului nostru Isus Hristos". Singura justificare a unui război ar fi ca acesta să se
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
unui "canon occidental" - este exclus să o găsim într-un text medieval ortodox. Sigur, asta nu înseamnă că nu ne aflăm de fapt într-o epocă militar-războinică, că nu s-au dat lupte notabile în care au murit sumedenie de oameni (în numele Domnului), ci doar faptul că eroismul și gloria individuală nu se aflau pe scara de valori care situa în vîrf pe călugăr și pustnic. Mult mai prețuită este evitarea vărsării de sînge, "cuvîntul bun", diplomația, cumpărarea bunăvoinței, compromisul. Dar
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
în echipă". În virtutea aceluiași egalitarism creștin - toți sînt robii lui Hristos, deci vorbele Domnului pot veni din orice gură - domnul trebuie să asculte cu atenție orice sfat. Acțiunea practică pune mereu accentul pe "manipularea" cu răbdare, abilitate și descreție a oamenilor - importantă este mai ales deținerea controlului psihologic al celor din jur: el să cunoască gîndurile slugilor, ale căror acțiuni vor fi astfel previzibile, pe când supușii să nu afle intențiile domnului. Deși cerînd autoritate, nicăieri nu vom găsi în Învățături... îndemnul
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
nu vom găsi în Învățături... îndemnul la folosirea terorii ca mijloc de stăpînire: din contră, Neagoe preferă seducția, vorbele frumoase, cadourile, lauda, pedeapsa educativă, ferindu-se să rănească, pentru că "se întristează inima și se vatămă ca o rană, că inima omului iaste ca sticla, decii sticla, deaca să sparge, cu ce o vei mai cîrpi?". Societatea - deși strict și piramidal ierarhizată -, în virtutea egalității tuturor în fața lui Dumnezeu, rămâne mereu permeabilă, un transfer se face necontenit între cele două poluri opuse: "Iată
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
nu se mai tem de nimic. Pe lângă faptul că averea este privită ca o formă de spoliere, deci are un sâmbure imoral, ea este condamnată și ca o "ispititoare", o "plăsmuire" prin care "lumea înșelătoare", unealta diavolului, pune stăpânire pe oameni: Că într-această vreme [...] nu foarte ascultă oamenii cuvintele cele bune și dulci, ce totodeauna pohtescu hicleana avuție". O atitudine cât de cât obiectivă pentru un istoric ne obligă să nu dăm note universurilor culturale (mai ales să nu amestecăm
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
că averea este privită ca o formă de spoliere, deci are un sâmbure imoral, ea este condamnată și ca o "ispititoare", o "plăsmuire" prin care "lumea înșelătoare", unealta diavolului, pune stăpânire pe oameni: Că într-această vreme [...] nu foarte ascultă oamenii cuvintele cele bune și dulci, ce totodeauna pohtescu hicleana avuție". O atitudine cât de cât obiectivă pentru un istoric ne obligă să nu dăm note universurilor culturale (mai ales să nu amestecăm criteriile), ci să le înțelegem și să le
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
temelor" mari ale timpului, ea este și o lecție concentrată a felului în care acestea trebuie abordate - și elementul fundamental care nu poate fi scăpat nici un moment din vedere faptul că universul medieval era unul teocratic - Dumnezeu este creatorul și omul este creatura. Aceleiași ierarhii valorice i se supune, desigur, și esteticul. El nu poate fi "autonom", ci strict subordonat religiosului. Creația "secundă", este rezultatul ascezei, reculegerii și rugăciunii, fiind la rîndul ei o manifestare a puterii divine. Evident că în
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
spaima ultimei judecăți, să fie teoreticianul politic, să fie cel dăruit cu har scriitoricesc, să fie tatăl și fiul îndurerat, să fie creștinul care-și caută mântuirea sufletului? Sau toate acestea la un loc? Voievodul din Învățături... este de fapt omul total, omul perfect, omul arhetipal, "modelul" ascuns pe care acum, când trecem într-o altă vârstă a culturii noastre, trebuie să ne străduim să nu-l mai ucidem încă o dată.
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
judecăți, să fie teoreticianul politic, să fie cel dăruit cu har scriitoricesc, să fie tatăl și fiul îndurerat, să fie creștinul care-și caută mântuirea sufletului? Sau toate acestea la un loc? Voievodul din Învățături... este de fapt omul total, omul perfect, omul arhetipal, "modelul" ascuns pe care acum, când trecem într-o altă vârstă a culturii noastre, trebuie să ne străduim să nu-l mai ucidem încă o dată.
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
fie teoreticianul politic, să fie cel dăruit cu har scriitoricesc, să fie tatăl și fiul îndurerat, să fie creștinul care-și caută mântuirea sufletului? Sau toate acestea la un loc? Voievodul din Învățături... este de fapt omul total, omul perfect, omul arhetipal, "modelul" ascuns pe care acum, când trecem într-o altă vârstă a culturii noastre, trebuie să ne străduim să nu-l mai ucidem încă o dată.
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
și puțini bărbații care să nu fi visat să Întâlnească iubirea Întruchipată Într-o femeie asemenea ei. Iubirea dintre acest „Înger blond”, Veronica și Eminescu a fost mare, adâncă, a Învins totul și a reușit să existe dincolo de răutățile unor oameni care Îi voiau despărțiți. Iubirea tuturor a fost eclipsată de acea mare iubire a unui „chip de Înger drăgălaș”. Eminescu, poetul-om, a fost fascinat de frumusețea feminină a Veronicăi. Au fost și câteva „focuri de paie” stârnite de Cleopatra
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
la tulburătoarea, fascinantă și scurta ei viață! A fost o soție bună și o mamă iubitoare. Pe soțul ei nu l-a iubit, dar nici nu l-a urât sau detestat, ci l-a respectat și l-a prețuit ca om și ca intelectual. Fiicelor ei, Valeria și Virginia, le-a dat o educație aleasă și le-a crescut cu dragoste, așa cum fusese crescută și ea de mama ei. Valeria a fost solistă de operă și i se spunea „Privighetoarea Iașului
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
continuă frumoasa lor iubire În alte zări, Într-o altă dimensiune, dincolo de coloană infinitului, dincolo de răutățile celor care le-au stat Împotrivă. Virginia, fiica Veronicăi, scria despre mama ei: „l-a iubit pe Eminescu cu o iubire nemărginită. Împrejurările și oamenii au făcut ca ei să nu fie uniți niciodată. Veronica a refuzat cererea În căsătorie a mai multor pretendenți, preferând să rămână „muza unui geniu, decât soția unui prinț”, așa cum a afirmat ea. Pe Veronica a atras-o, nu gloria
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
ea frumoase și delicate versuri adunate În volumul „Poezii” În 1887. Eminescu era Încântat de acest volum. „Cartea ei e veșnic nouă pentru mine. Ce frumoase versuri Întâlnești În cărticica asta”. Chiar dacă aceste poezii Îi erau dedicate, Eminescu nu era omul care să facă concesii pe această linie, el era sincer În aceste aprecieri. Cele mai valoroase poezii oglindesc dragostea ei, ca un adevărat jurnal poetic de dragoste, cuprinzând toată gama de sentimente: bucurii, supărări, momente pasionale, revolte, temeri, mărturisiri, Împăcări
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]