18,249 matches
-
În care dispăreau definitiv. Mereu marea; nu avea să-și amintească nici măcar o singură zi din viață În care să n-o știe prin preajmă, și chiar Încercase uneori să se obișnuiască, fără succes Însă, cu gândul că existau ființe omenești care nu o văzuseră niciodată și care trăiau atît de departe de țărm, Încît nu aveau nici măcar o idee clară despre existența ei. „Mie, spunea Pierre, bucătarul de pe ultimul vapor, mi-au trebuit peste treizeci de ani pînă să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cît pe-aci să piară, văzînd și cum se Înecau ceilalți tovarăși de drum, reușiră În sfîrșit să deschidă ochii, descoperiră Îngroziți că fuseseră legați strașnic de mîini și se aflau În puterea celei mai abominabile și mai respingătoare ființe omenești. Unul dintre ei, majordom pe vas, nu a avut nici măcar prilejul să priceapă ce anume i se Întîmplase, pentru că și-a dat duhul chiar acolo, din pricina pierderii de sînge, dar ceilalți doi rămași În viață fură conduși cu forța la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Oberlus se simțea În stare să se așeze pe stînca lui favorită, pentru a citi pe litere și cu voce tare primele capitole din Don Quijote, mirîndu-se, pe măsură ce Înțelegea ce citea, de nenumăratele aventuri care i se puteau Întîmpla unei ființe omenești pe pămînt; aventuri pe care niciodată nu le-ar fi presupus realizabile, căci Oberlus nutrea ferma convingere că tot ceea ce nu era direct legat de mare nu avea nici măcar motiv să existe. O săptămînă mai tîrziu, a Început să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fără ca barca să se Îndepărteze de lîngă María Alejandra, iar farurile ei timide Începură să strălucească la bord, reflectîndu-și sclipirile tremurătoare În apele liniștite. Din liniștea serii ajunseră pînă la el glasuri, rîsete și zăngănit de farfurii și tacîmuri, umbrele omenești se micșorară pe pereții despărțitori de pe vas, iar un mus urină cu zgomot de pe punte. Timpul trecu, cina luă sfîrșit, cineva cîntă la prova, prost acompaniat de o lăută veche, și, după puțină vreme, atmosfera fu cît se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să-l sechestreze pe Mendoza sau pe norvegianul Knut și să dea foc vaporului María Alejandra, făcuseră loc, cu trecerea timpului, unei profunde convingeri potrivit căreia, În realitate, acela era destinul pentru care se născuse. Era diferit de celelalte ființe omenești, iar diferența nu consta numai Într-un chip diform și un trup strîmb. Era diferit și prin modul de a fi și de a gîndi, precum și prin inteligență, dorințe și sentimente. Pentru toate acestea, concepția lui asupra moralei, binelui sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la camera ei. Cine era „chestia” aia și unde se dusese, nu-și putea imagina, dar era limpede că, din cîte-și amintea despre el, se asemăna mai degrabă cu o fiară sălbatică sau cu un diavol decît cu o ființă omenească, În pofida faptului că purtarea lui, judecînd după obiectele care-l Înconjurau, era, fără putință de tăgadă, aceea a unui om. Mai multe cărți fuseseră Îngrămădite Într-un colț al mesei butucănoase, În mijlocul căreia se odihnea, deschis, ceea ce ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o vreme necrezut de lungă În vagin și ieșind apoi prin penisul imens care o pătrundea de mii de ori, neobosit, un penis care i se părea mai degrabă un mare fier Înroșit decît un mădular viu al unei ființe omenești. Gamboa, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, fostul pilot prim de pe Río Branco, socoti că venise momentul să se miște. Aparent fără nici un motiv, din ziua În care se trezise legat, cu căluș la gură În fundul unei peșteri, alarmat repetatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și să petreacă apoi ceasuri nesfîrșite, preocupat de posibilitatea ca unul dintre intruși să descopere că În anumite zone ale insulei existau culturi, pomi fructiferi, depozite de apă și urme clare că acea stîncă aparent solitară era populată de ființe omenești. Cum cerul era senin spre linia orizontului, Îi urmări cu atenție pe supușii săi, care aveau obligația de a lucra din zorii zilei, și observă pe loc dispariția pilotului portughez. Se uită prin lunetă, În lungul și În latul zonei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sec. Vreau să știu cine era pentru tine... Erați căsătoriți? - Nu. Nu eram. Iar aceea trebuia să fie prima noastră noapte Împreună. - Îl iubeai? - Da. - Îl mai iubești? - E mort. - Se spune că și morții pot fi iubiți. - Numai ființele omenești Îi pot iubi pe morți, iar asta e pricipala greșeală a speciei noastre, răspunse ea cu calm. Eu mi-am petrecut viața iubind bărbați morți, dar am descoperit că mă Înșelasem. Mă Înșelasem cu totul. Iguana Oberlus nu o Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dintr-un sentiment spontan, Într-o obligație impusă. Acum, vederea acelei rochii Îi producea aceeași senzație. Nebuna fantezie sexuală, orgiasticul coșmar-realitate care avusese darul de a-i da peste cap cu totul concepția despre existență și despre sine ca ființă omenească, arătîndu-i realitatea adevăratei sale personalități, părea să ia sfîrșit. Fără să Înțeleagă exact de ce, intuia că a se Îmbrăca Însemna a se transforma din nou În Niña Carmen, cea mai frumoasă membră a unei ilustre și vechi familii scăpătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai mult decît prin sluțenie, atragi atenția prin aceea că În tine există ceva inuman... Oricît de mult aș fi vrut să văd dincolo de chipul tău, Încercînd să mă conving de faptul că În spatele lui se ascunde totuși o ființă omenească, mi-a fost cu neputință. Strînse cu mai multă putere arma cînd băgă de seamă că el voia să se miște. Nu Încerca! Îi atrase ea atenția. Rodrigo m-a Învățat să trag cu arma... Abia astăzi am descoperit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
neputință. Strînse cu mai multă putere arma cînd băgă de seamă că el voia să se miște. Nu Încerca! Îi atrase ea atenția. Rodrigo m-a Învățat să trag cu arma... Abia astăzi am descoperit pe fața ta o expresie omenească, adăugă, Întorcîndu-se la firul monologului ei. În timp ce mă Îmbrăcam, mi-ai adus aminte de vărul meu Roberto, care, cînd Îl lăsam În pat, Începea să mă aranjeze ca să mă Întorc acasă - plescăi din limbă, Într-un gest de oboseală. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
caută-l, pe toți dracii! urlă Lazemby. N-am să permit ca cineva să comită o crimă În prezența mea și să rămînă nepedepsit. Făcu o pauză. Și, după cît se pare, nu e singura lui crimă... Două cadavre, rămășițe omenești, resturi ale unui naufragiu - se ridică În picioare, mînios. Vreau să știu ce naiba s-a petrecut pe insula asta blestemată. Mișcați-vă! Căutați! Cu excepția bucătarilor, toți oamenii de pe Adventurer fură obligați să debarce și să ia parte la căutări. Bărcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
față ca a mea... Ar fi de-a dreptul glorios! Carmen de Ibarra Îl privi scîrbită, așa cum te-ai uita la o broască rîioasă sau la un șarpe care dintr-odată ar Începe să vorbească. - Nu există nimic, divin sau omenesc, pe care să-l respecți? voi ea să știe. Nici măcar propriul tău copil? - Nici măcar asta, admise Oberlus. CÎnd am declarat război, am făcut-o Împotriva a orice și a tuturor. Chiar și Împotriva lui Dumnezeu și a fiului meu - arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-i pășească pe urme, nu drept prinț moștenitor al unei insule, ci drept cea mai odioasă dintre ființele vii. Își aminti de copilăria lui și pricepu că el, mai puțin decît oricine altcineva, avea dreptul de a face o ființă omenească să treacă prin ce trecuse el În acei ani. Viața nu era ceva atît de prețios Încît să trebuiască să plătească un preț atît de mare pentru ea, mai ales atunci cînd nu cunoștea și nu simțea, ca el, mînia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Încă o dată În grota de lîngă faleză. Vreme de cinci zile, oamenii lui Arístides Rivero străbătură insula pas cu pas, constatînd că o parte din depozitele de apă fuseseră reparate, iar ici-colo se distingeau urme proaspete care trădau o prezență omenească, ceea ce i-a dus la convingerea că, de fapt, nu numai un om, ci mai mulți - poate chiar și o femeie - se ascundeau pe undeva. Trei voluntari se lăsară să alunece În corzi pe peretele de stîncă, iar Oberlus le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pregătit să facă noi victime, fu surprins să constate că vaporul lipsea și, mai grijuliu ca niciodată, străbătu insula, temîndu-se de o nouă momeală pe care ar fi putut-o lăsa țintașii ascunși, dar nu descoperi nici urmă de viață omenească. La răsăritul soarelui, cercetă cu ajutorul ocheanului fiecare cotlon, fiecare sîncă, pădurice sau vîlcea și se asigură din nou că nu se vedea nici un fel de pînză la orizont. Plecaseră. Descumpănit, se așeză pe stînca lui, să mediteze la surprinzătorul fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
iar În zorii zilei următoare avură În sfîrșit conștiința Înspăimîntătoarei lor singurătăți. Nici un val, nici un croncănit, nici măcar zgomotul apei care aluneca sub chilă; o liniște sfîșiată doar de monotona lovire a vîslelor, Într-un ritm unic, obsesiv, ca și cum, În loc de ființe omenești, prizonierii s-ar fi transformat În roboți, În mașini fără viață, condamnate să vîslească așa pînă la sfîrșitul veacurilor. Apa era raționalizată, mîncarea puțină și efortul controlat la maximum de către Oberlus, hotărît să-i țină În viață pe acei oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și fusese martora și victima atîtor cruzimi din partea lui și a desăvîrșitei absențe a oricărui sentiment, Încă i se păreau de neconceput anumite reacții ale unei ființe care, Într-adevăr, nu părea să aibă nimic În comun cu restul ființelor omenești. - Dar e Încă viu! protestă ea În cele din urmă. - Respiră, asta-i tot. Dar e limpede că trage să moară. Cu cît se isprăvește mai repede, cu atît mai bine pentru el și pentru noi toți... Se duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trebuie să fim aproape de mal... Nu mai e cum era În larg, unde apa era adîncă. Aici În apă, pe undeva, trebuie să fie pești. O să-l folosesc drept momeală. - Ai fi În stare să folosești drept momeală o ființă omenească? se minună ea. Chiar nu ai pic de respect față de morți? O privi de parcă ar fi fost cea mai stupidă dintre toate ființele de pe pămînt. - Am mult mai puțin respect decît față de cei vii, admise el. În orice caz, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cîtuși de puțin lipsă. Dormi Întreaga noapte fără să mai simtă nevoia de a o lega, pentru că părea convins de faptul că Niña Carmen n-ar fi Îndrăznit să atenteze la viața lui, conștientă fiind că Oberlus era singura ființă omenească din această lume capabilă s-o scoată din acea mare liniștită și s-o conducă, vie și nevătămată, pe mal. Ceas după ceas, de la căderea nopții și pînă În zori, se auzi, monoton, sunetul vîslelor intrînd și ieșind din apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
viclenie de care dădea În mod constant dovadă. Poate că acea fascinație se datora răutății lui, unei cruzimi care se afla deasupra răului În sine, ca și cum, În anumite Împrejurări, Iguana Oberlus n-ar fi fost - așa cum o asigura - o ființă omenească asemănătoare altora. Ars de soare, plin de răni și acoperit acum de bube, chipul lui, chiar așa, adormit cum era În acele clipe, părea și mai Înspăimîntător decît de obicei, dar În felul de a privi al Niñei Carmen, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Era un ticălos. Un parșiv, un nenorocit. I-a venit în minte să se răsucească pe călcîie și să-l lase acolo, să plece și să-l lase definitiv. Așa-i trebuia dacă a dat dovadă de slăbiciune. O slăbiciune omenească și de aceea de neexplicat. "Nu ești în stare, dom'le? Ești prea mic? Sau nu ești deloc? Atuncea îți spun ce am de spus aici. În stradă, ca la oamenii năcăjiți!" Lică Făinaru își aranja în continuare hainele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Radul Popianu era omul ordinii și nu credea în nici un fel de alianță. Dar spusese că acceptă alianța numai și numai pentru că domnișoara K. F. îl uluise, nu prea mult, dar îl uluise, iar pe deasupra îl rodea și o curiozitate omenească, mai ceva decît aceea profesională ce naiba voia cu adevărat domnișoara K. F.? "Accept, și de aceea vă întreb direct, acum puteți să-mi spuneți, doar sîntem aliați, ce așteptați de la mine? Înțeleg propunerea, dar vreau să știu ce anume vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de politică putea face prințul asemenea felului său de a fi năzuroasă, fantezistă, la marginea lucrurilor permise. Un aviator nu poate trăi decît "în margine", este mereu tentat de a împinge cît mai mult această margine a îngăduinței naturale ori omenești. Iar el, Radul Popianu, cu toate că îl simpatiza nu-și putea permite să transforme Vladia într-o "tranșee în lupta cu necunoscutul", cum chiar Pangratty spusese într-un moment de exaltare. Momente din astea erau destule, Hariton nu se zgîrcea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]