1,798 matches
-
versuri. Ed. A.-M. Gherman, București: Editura Academiei Române, 2010, 143-449. CS Codex Sturdzanus. Ed. Gh. Chivu, București: Editura Academiei Române, 1993, 237-300. CSIV.1590-602 - Apocalipsul Maicii Domnului CSV.1590-602 - Cugetări în ora morții CSVI.1590-602 - Legenda lui Sisinie CSVII.1590-602 - I. Omilia de Paști(Să neștire buru creștiru) CSXIV.1609-18 - Tâlcul evangheliei de la judecată (Zise Domnul) CT.1560-1 Coresi, Tetraevanghel. Ed.: Tetraevanghelul tipărit de Coresi. Brașov 1560 - 1561, comparat cu Evangheliarul lui Radu de la Mănicești. 1574, ed. F. Dimitrescu, București: Editura Academiei
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ținută necorespunzătoare, comportamentul). Postul creștin ortodox Ca urmare a tămăduirii sufletului, prin post, devenim mai blânzi, măi iubitori, mai înțelepți. Tot ceea ce facem pentru trup se răsfrânge asupra sufletului așa “precum soarele încălzește pe toate câte luminează” (Sf Grigorie Palama, Omilii vol.1). Postul este o înfrânare pe un anumit timp, fie parțial, fie total, de la mâncare, băutură, distracții, vorbire multă și alte desfătări. Scopul postului este de a ne ruga mai mult lui Dumnezeu, de a ne pocăi, a ne
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
aflau acolo", miasmă care nu a putut fi acoperită de nici o cantitate de tămâie. "Astfel, preoții s-au grăbit să termine ritualurile funerare și s-au întors imediat tremurând la casele lor" (107). Pentru Vitalis, moartea regelui a fost o omilie - o alegorie spirituală - despre vanitatea rangului lumesc: "Iată, vă arăt la toți din ce este făcută loialitatea oamenilor... Atunci când domnitorul drept a căzut, au început fărădelegile și s-au arătat în jefuirea celui care fusese răzbunătorul jafurilor" (103). Totuși, în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cuvântului Lui Dumnezeu în formă tipărită laicilor dar și începutul recunoașterii lumii înconjurătoare nemediate de învățătura bisericească care spune că simbolica viață de apoi avea o realitate superioară lumii noastre temporale. O astfel de mediere timpurie poate fi observată în omilia lui Vitalis despre moartea lui William Cuceritorul. Pentru a cita încă un exemplu, cartografii medievali au oglindit o lume care se conforma atât cu învățăturile bisericii, cât și cu crezurile răspândite legate de fantastic. Rezultatul a fost, după cum a observat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literar narativ este relatarea narativă de senzație. Nu ar fi exagerat să spunem că senzaționalul este un predecesor necesar al jurnalismului literar narativ. Senzaționalul nu este nou, bineînțeles. Clar, miasma corpului lui William Cuceritorul este de senzație pentru ilustrarea unei omilii. Mai mult, majoritatea relatărilor senzaționale scrise în secolele al XVI-lea și al XVII-lea aveau o morală. Dar o altă motivație pentru scriitor și tipograf este profitul care însoțea dezvoltarea clasei mijlocii. Senzaționalul s-a vândut bine dintotdeauna. Pamfletele
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Nimeni nu o cunoaște, iar după aceea tânărul "și-a pierdut orice poftă în afară de pasiunea sa". Este bolnav de dragoste. După Steele, morala acestei povești este că "pasiunea tânărului era atât de puternică încât l-a distrus". Steele își conchide omilia: "bietul nostru îndrăgostit are mai multă înțelegere când e beat și e cel mai puțin în simțuri când e treaz" (1-2). În natura lor didactică - și umoristică - aceste metode descriptive și persuasive care încadrează scurta povestire sunt evidente. Addison e
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
decât incidental, în confruntarea cu viața de toate zilele, în predici ocazionale, în confruntarea cu unele situații particulare sau comentând unele texte biblice cu implicații sau tangențe sociale. A făcut-o aceasta mai ales în numeroasele sale scrisori și în omiliile pe teme biblice, ambele dându-i ocazia să dialogheze cu ascultătorii și cu partenerii epistolari contemporani lui și să se refere la aspecte ale vieții lor curente fie moralizând de pe amvon, fie încercând să dea soluții sau să intervină pentru
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
dacă nu chiar ca un blestemat ucigaș de oameni? Căci, oricine poate face bine și din lăcomie nu ajută și pe cel ajuns în primejdia să moară de foame, cu tot dreptul, trebuie pus în rândul ucigașilor" (Vasile cel Mare, Omilia cu prilejul secetei urmată de foamete, 1927, p. 5). Cu privire la această perioadă foarte importantă a Bisericii ne-am oprit nu întâmplător la Vasile cel Mare tocmai pentru că el reprezintă motorul de pornire a formelor oarecum mai organizate de asistență socială
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
și globalizarea, Editura Ziua, București, 2007. Schimmelfenning, F.; Sedelmeier, U. (coord.), The Politics of European Union Enlargement Theoretiocal approaches, Londra/New York. Scott, A., The limits of globalization/. Cases and arguments, Routledge, Londra și New York, 1997. Sf. Ioan Gură de Aur, "Omilii la Facere", în Rose, S., Cartea Facerii, crearea lumii și omul începuturilor, Editura Sofia, București, 2001. Arhimandrit Sofronie, Arhimandrit, Rugăciunea experiența vieții veșnice, Editura Deisis, Sibiu, 1998. Arhimandritul Sofronie, Arhimandrit, Viața și învățăturile starețului Siluan Athonitul, Editura Deisis, Sibiu, 1999
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
revărsarea puterii dumnezeiești în făptură, lucru în care cărțile sfinte, printr-un acord unanim, văd însăși frumusețea cosmică și o socotesc ca reflex al frumuseții transcendente, necreate. Tot astfel gândește sfântul Vasile cel Mare care, în Hexaimeron, (mai ales în omiliile I și II), glorifică pe Dumnezeu ca „artist sublim” care prin înțelepciune a creat frumusețea cosmică. Operele lui Dumnezeu, zice acest doctor al ortodoxiei, sunt „plăsmuite artistic și înțelept și din frumusețea lucrurilor văzute, cunoaștem Sublimul mai presus de orice
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
II), glorifică pe Dumnezeu ca „artist sublim” care prin înțelepciune a creat frumusețea cosmică. Operele lui Dumnezeu, zice acest doctor al ortodoxiei, sunt „plăsmuite artistic și înțelept și din frumusețea lucrurilor văzute, cunoaștem Sublimul mai presus de orice frumusețe”(Hexaimeron,Omilia, I,11 ). Am putea să rezumăm această idee cu următoarele cuvinte ale lui Pavel Florenski: „Din punct de vedere al ipostazei Tatălui, Sophia e substanța ideală, fundamentul creaturii, puterea sau forța ființei sale; din punct de vedere al ipostazei Logosului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
poate alcătui o adevărată teologie dogmatică și pastorală. Printr-o predică care se revendică de la Cărțile Sfinte, credincioșii își vor putea lămuri rostul sfintelor slujbe, ajungând să fie, în același timp, ascultători și făcători ai Cuvântului Dumnezeiesc 3. Recursul la omilia patristică, la predica clasică a Ecclesiei, reprezintă un reviriment al discursului teologic. În cărțile de slujbă regăsim adevărata interpretare scripturistică, interpretarea Bisericii însăși, ceea ce semnifică anularea oricăror posibilități de abatere (rătăcire) de la ortodoxie (dreapta credință). Reîmprospătarea predicii ortodoxe nu se
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
diac. Ioan Ică jr., Sibiu, Deisis, 2001, p. 27. 3 Ibidem, p. 28: "Să nu uităm că Sfintele Cărți de Slujbă au predicat, veacuri de-a rândul, din amvonul smerit, care a fost strana. Avem îndestulătoare dovezi că din amvon omilia a coborât în strană, adică în cântările cărților de slujbă. De aceea, pe vremuri, preotul nu predica, ci slujea. El nu râvnea să ajungă un mare predicator, ci un bun slujitor. Iar poporul cel românesc era, pe atunci, un sobor
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
porțile morții și prin care ni s-au deschis bolțile cerului, ci să ne apropiem de el cu Înfricoșare și cu toată curăția, deoarece, datorită acestui Trup, eu nu mai sunt pământ și cenușă, nu mai sunt rob, ci liber...” ( Omilia 24, la I Corinteni). Tocmai de aceea, pregătirea temeinică Începe și cu rugăciune specială Înainte de Împărtășirea cu Preacuratele Taine. Astfel, pe lângă cele 12 rugăciuni care se citesc Înainte de primirea Sfintei Împărtășanii, precum și a canonului ce le precede, Acatistul Mântuitorului constituie
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Maria Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92299]
-
erau bisericile din Siria, Palestina și Galileea din secolul ll care aveau deasupra ușii sculptat crucea cu brațele egale în-scrisă în cerc cînd iudeo-creștinismul era numai un cult privat fără drept de a se manifesta public? Ne mai spune în Omilia despre iudeo-creștinii din vremea sa: ,, Într-adevăr, dacă judecăm lucrurile după realitate și nu după număr, după stări și nu după mulțimile adunate, vom vedea acum că noi nu sîntem credincioși”. Mare adevăr i-a scăpat din gură, dacă se
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
despărțit de frăția iudeilor și neamurilor revenind în Asia Mică. Încă o dovadă că gnosticismul s-a fundamentat ca teologie înaintea iudeo-creștinismului și nu avea cum să fie erezia acestuia, făcătură ce aparține liftelor sataniste în frunte cu Irineu. Lucrarea Omiliile clementine, după afirmațiile lui Tertulian, a fost scrisă de Clement, episcopul Romei investit cu această funcție chiar de către apostolul Petru. Dar studiile contemporane situează aceste scrieri în jurul anilor 160 sau mai tîrziu. Textul sugerează că este o confruntare de idei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
în tot în teologia mozaică, mințind că acolo unde scrie ,,să ucizi” trebuie citit ,,să mîngîi” iar acolo unde scrie ,,să furi” trebuie citit ,,să dăruiești”. Ideile rabinului Filon sînt ori concepte mozaice dar scrise în greacă, foarte apropiate de omiliile rabinice numite midrașim, sau, de cele mai multe ori idei ale terapeuților egipteni sau esenilor ca să se știe bine de pe unde a izvorît iudeo-creștinismul. Istoricii de astăzi se scarpină pe oriunde se poate să ,,afle adevărul” dar nu sînt în stare să
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Aceste adunături de lepre criminale strînse sub umbra blestematei numită Militia Cristi nu au suferit niciodată de rușine, cinste, bună cuviință sau adevăr! În secolul ll al erei noastre, sau poate chiar de la sfîrșitul celui precedent a circu- lat scrierea Omiliile clementine, care prezenta teologia orfică sau getică după legea adevărului și nu după făcătura grecilor, unde înțeleptul Orfeu lasă spre luminare o cosmogonie. ce ne prezintă facerea lumii astfel: ,,Astfel, primul Ou care a fost vreodată făcut, fiind încălzit treptat
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
monezile de aramă ale împăratului get Constantin cel Mare apare legenda ,,Soarelui Invincibil, Însoțitorul meu” care infirmă minciuna ce zice că acest conducător al imperiului l-ar fi apucat dragostea drăcească de Iahwe cel întunecat. Adică așa cum apare în scrierea Omiliile caldeene, și cum boscorodea îndrăcitul ivrit Hipolit pe la anul 175 despre ,,pruncul misterelor inefabile”, în memoria colectivă a mioriticilor de la începutul secolului XX, religia strămoșească încă nu dispăruse. Într-o altă variantă a înălțării lui Sarmis/Mitra la cer, se
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Rumânească” și un lexicon slavonoromân (1778), cuprinzând douăzeci de mii de articole, scrie versuri și elaborează o succintă poetică. Ca traducător, oferă versiuni românești ale unor texte teologice, între care cele mai importante sunt „Viețile Sfinților” din slavonă, 1780, și „Omiliile Sfântului Macarie Egipteanul”, din greacă, 1775. Traduce și importante lucrări laice: manuale de fizică sau de pictură bisericească bizantină. Se desparte de Paisie în 1773, la porunca Mitropolitului Grigorie al II-lea care îl cheamă de la Dragomirna la București, spre
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
aducea mulțumiri „eruditului scriitor bucovinean C.S. Preotul Const. Morariu pentru următoarele volume donate bibliotecii „Răsăritul” din Burdujeni: Istoria Școalei Greco - orientale Cernăuți; Istoria lumii - în 3 volume; Părți din istoria Românilor din Bucovina; Herman și Dorotheea; Poezii germane; Virtutea creștină; Omiliile părintelui nostru Ion Gură de Aur; August Herman Frencke, toate operele sale.” V. Teodor Ștefanelli (18491920) a contribuit la întemeierea societății „Arboroasa” a studenților români din Cernăuți, scriind textul unui imn compus de Ciprian Porumbescu. A fost unul din întemeietorii
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
aflăm că „evreii Își sacrifică copiii Satanei, sunt mai răi decât animalele sălbatice, sinagoga este un bordel, o bandă de ticăloși, un templu demonic dedat unui cult idolatric, un loc de Întâlnire pentru asasinii lui Cristos, un loc de pierzanie !” (Omilii Împotriva evreilor ; <endnote id="cf. 516"/>). Un alt text neotestamentar, Apocalipsa Sfântului Ioan, Îi prezintă pe „cei ce-și zic iudei” ca fiind „părtași la sinagoga Satanei” (Apocalipsa 2, 9 și 3, 9 ; <endnote id="cf. 240, p. 84"/>). Această
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
atâtea obstacole, în sfârșit a sosit la obiectivul mult dorit: preoția. Pe 11 august 1901, cardinalul Bacilieri și-a impus mâinile și a consacrat 21 de diaconi ai Bisericii veroneze; printre ei, al cincilea în rând, e Giovanni Calabria. În omilia sa, cardinalul Bacilieri îndeamna tinerii consacrați să strălucească de «înțelepciune cerească», să se împodobească cu «moravuri nepătate» și de «virtute parfumată». Iar noul nostru preot, în toți anii săi de așteptare, a demonstrat cu eroism că posedă înțelepciunea divină și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
rit bizantin i-a recunoscut lui Constantin I o calitate cvasi-apostolică, dată fiind funcția pseudo-sacerdoțiului său, preluată oricum din teoria puterii romane și fără de care nu ar fi fost un "ales" al divinității. Într-o miniatură de secol XII la Omilia Sfântului Ioan Chrisostomos, împăratul Nicephoros III Botanides (1078-81) este înfățișat șezând pe un tron alegoric (există o asemănare cu schema iconografică a ipostazei lui Iisus Pantocrator), însă nu e înconjurat de îngeri, ci de figurile antropomorfizate ale principiilor Adevărului și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Doctorul Taifun e o dezvinovățire a femeii "plurivire", a Magdalenelor. În fine, La răspântie de veacuri, varietate de Dichtung und Wahrheit, e o autobiografie voalată suferind de dilatație verbală. Logosul îmbracă aici toate varietățile: monologul, dialogul, dizertația, conferința, discursul, predica, omilia, catehisirea. ALICE CĂLUGĂRU Puțin cunoscuta Alice Călugăru, autoare a unui volum de versuri românești Viorele (1905) și a unui roman francez La tunique verte (publicat sub numele Alice Orient), a risipit prin reviste (Semănătorul, Viața literară, Luceafărul, Viața romînească) poezii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]