2,025 matches
-
visătorului în concret. Impactul epocii, caracterul ei apăsător, se resimte într-o formă sau alta în întreaga poezie a acestei generații și, de cele mai multe, reacția e aceeași, de factură albatrosistă cum intuiau redactorii revistei, un refugiu într-un univers virtual, oniric uneori, un spațiu al imaginarului care reflectă temerile și ideile ce bântuie eul liric, sau o aspirare a realului în lumea imaginară, o banalizare a imaginarului ori o ficționalizare a banalului. Percepția despre sine și despre artă e demitizantă, există
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de estetică nu sunt atât de pregnante încât să justifice o altă părere. Opoziția reflexivitate vs. tranzitivitate 42, care ar corespunde opoziției Cerc literar/albatrosiști este și ea parțială, în cazul ambelor grupări regăsim o permanentă oscilare între un univers oniric, spiritual, redat prin structuri simbolice sau metaforice și invazia cotidianului, a concretului în spațiul poetic. Generația amintită nu se cristalizează doar în jurul celor două grupări, se discută în cadrul ei și despre un nou suprarealism, dar și despre creatori care nu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ieșită din pleoapele mediului străbate/ o stradă cu totul acoperită de umbra unei statui/ colorate de părul sexual al masochiștilor/ (...) Revenirea aceasta matinală magnetizează definitiv o bobină desfășurată de o ma-/ șină electrică foare complicată, ca suvenirul unui/ viol.", Delirul oniric alunecă pe o pleoapă albastră. Sunt însă și poeme de o sensibilitate deosebită, dar care se îndepărtează de deliricizarea avangardismului. De o sensibilitate și de o inventivitate aparte este și Virgil Teodorescu. Volumul de debut, Poem în leopardă (1940), este
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
În noi destinul sună - grav metal/ cu tot ecoul înăuntru: cancer. Parcă/ suntem o gară neagră und' se-ncarcă/ vagoane cu porumb oriental", "picherul negru gâfâie - amanet/ la linia ferată cu hipnoză". Sunt desigur viziuni ale morții și accentuarea caracterului oniric, coșmaresc se realizează frecvent, dar se subliniază întotdeauna pierderea contactului cu exteriorul, încarcerarea în cele mai adânci coșmaruri: "prin păcură răzbat/ semnalele", "atât: într-o celulă din inimă pe care n-o cunoașteți", visul devine realitate, singura realitate la care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
otravă murdară, țipătul spân"). Acumulările de astfel de sintagme contribuie la potențarea atmosferei de final de lume. Coșmarescul invadează universul cotidian și pe cel literar, poezia devenind expresie a spaimelor proiectate asupra exteriorului. Sunt aici prelungiri ale suprarealismului, dar deformarea onirică a lumii este exclusiv nevrotică, lipsită de nuanța de ușor amuzament, ironică sau autoironică de la Geo Dumitrescu sau Constant Tonegaru. Poemul se constituie "la marginea vorbei", în afara tradiției poetice, din notații fulgurante într-o continuă subliniere a dualității (noi și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
are și el scopul de a recrea imaginea unui loc al misterelor, unul "care absoarbe tainele ca un burete". Comparația banală se înscrie și ea în încercarea de a aduce un univers al misterelor în spațiul cotidian, în derizoriu. Fantasticul, oniricul se camuflează în realul care-și dizolvă și el limitele. Un astfel de text este și Laudatur temporis acti, expresie preluată din Horațiu, Arta poetică, ar trebui să fie un elogiu al trecutului. Să fie într-adevăr o reluare a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
atât de obsedant la Tonegaru: "- Oh, arlechinii veneau în clanuri migratori din constelații/ spre valuri de sânge purtate în plesnet de bice/ de Austrul tulburător parfumat a smochin și a moarte/ scuturând din costume de carnaval kilograme de arșice". Descriptivul oniric poartă și în Luna hieratică pecetea lirismului tonegarian. E aceeași structură simetrică menită să închidă textul într-un fel de balon al viselor. Reveria înlocuiește treptat realitatea și granițele dintre cele două se reduc, într-un tablou ce abia păstrează
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
impresia de text care se face pe parcurs, niciodată cu început bine delimitat sau cu un final categoric este creată și în Habanera. Incipitul impune ideea de continuitate, "un alt necunoscut scobora de pe înălțime", prin adjectivul "alt". Mortuarul invadează cotidianul, oniricul se suprapune peste imaginile stării de veghe, dar totul se realizează cu naturalețe. Motivul oaselor se impune și aici, e o reducere la esență, la minimum, o despovărare de carnal și totodată de tot ce înseamnă viață, existență: "era un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
descompunere, pe care culorile, formele se preling: "Soarele curgea pe crăci ca lumânările de ceară,/ în miezul lui se dizolva un drumeț/ absent murmurând: - E ultima seară". Tehnica este a amalgamării detaliilor, astfel încât textul se apropie de cel suprarealist sau oniric, fără să lipsească însă contrapunctul ironic. Transformarea sunetelor în mingi, baloane de săpun ("atâta de grase că plesneau sus") implică transformarea lumii în spațiu al ludicului. În realitate, e o altă modalitate de a reda indecizia, vagul pe care-l
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ei. În consecință poezia își va restrânge sfera la lumea cotidiană, cea perceptibilă prin simțuri fără ca acestea din urmă să fie vreun moment creditate cu putere maximă de cunoaștere. Se va realizează deci o poezie a prozaicului, cu alunecări spre oniric (pentru că a dispărut încrederea în simțuri), în care limbajul conversației cotidiene e mult mai potrivit pentru refacerea din fragmente a realității decât unul solemn, propriu-zis poetic, o poezie lucidă care nu-și mai acordă dreptul la visare fără însă a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
confuz al mașinii de măcinat cafea. Mă îmbiam/ într-o mireasmă vie (de mulatră ieșind din mare-n văzduh)". Odată elementele lumii comune introduse în imaginarul poetic, s-a trecut, în poezia recentă, la reproiectarea lor într-o atmosferă tulbure, onirică. Insignifiantul e proiectat dintr-o dată într-o altă lumină. În Dans! (Geo Dumitrescu), de exemplu, pe fundalul unui magazin devastat se distinge un pahar cu un "picior lung, frumos/ tot ca un picior de dansatoare", paharul acesta se metamorfozează într-
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a trecut prin cap! - și/ am ieșit până la debit să/ cumpăr nu mai știu ce." (o întâmplare neobișnuită), pentru ca apoi discursul să-și piardă din ce în ce mai mult aparența de text coerent pe măsură ce universul prezentat se situează la granița dintre real și oniric, fabulos sau chiar absurd. În ambele cazuri se remarcă dublarea prezentării existenței cotidiene, aparent lipsite de orice importanță sau de vreo semnificație simbolică (dar care este resemantizată prin reconstituirea ei după alte legi decât cele comune, după legile textului literar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lui Ion Caraion: "Orașele reci/ au intrat pe ferestre în biblioteci/ și până în ziuă au ars într-o ladă." (Oxidare). Poezia pe cale de a se constitui devine temă și în poemele lui Constant Tonegaru. Se prezintă inițial un univers halucinant, oniric asupra căruia perspectiva e, în mare parte livrescă ("în patul acesta s-a odihnit un fluviu/ ce purta mirese despletite pe ape"), pentru ca finalul să opereze o ieșire din universul ficțional în cel al fabricantului de iluzii: "Nici mâna mea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
îngroșate, de o violență ce-l face mai real decât realul: "La podul din Pădurile Nevroză/ delirul crește straniu din portret/ picherul negru gâfâie - amanet/ la linia ferată cu hipnoză." (Carnet lapidar). Universul astfel destructurat anticipează poezia celor din grupul oniric, continuând și preluând câteva modalități suprarealiste. Când se refuză metafora, rolul ei de a crea imagini sugestive este preluat de alte elemente ale limbajului artistic. Enunțurile repetitive revin, de aceea, cu o insistență pe care nu o mai descoperim, în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de cea a suprarealismului (privită ca o sfidare a conștientului și ca o alunecare spre zonele tulburi ale inconștientului): "în opoziție cu suprarealismul, onirismul (estetic) respinge dicteul automat, robia subconștientului și a incoerenței, cultivând totuși ambiguitatea, însă riguros calculată", "literatura onirică nu e o literatură a delirului nici a semnului, ci a deplinei lucidități"260. Leonid Dimov merge chiar mai departe în încercarea de a defini conceptul precizând că "oniricul, așa cum îl înțeleg eu, nu e un mod de a fugi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
subconștientului și a incoerenței, cultivând totuși ambiguitatea, însă riguros calculată", "literatura onirică nu e o literatură a delirului nici a semnului, ci a deplinei lucidități"260. Leonid Dimov merge chiar mai departe în încercarea de a defini conceptul precizând că "oniricul, așa cum îl înțeleg eu, nu e un mod de a fugi de realitate, ci dimpotrivă, unul de a o invada, de a pătrunde până în scheletul ei"261. De fapt, aici se marchează ruptura dintre suprarealism (recunoscut, de altfel, în calitate de strămoș
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
înțelegere a producției literare care îi va apropia pe acești poeți de postmodernii anilor '80 și '90. Onirismul împrumută câte ceva din repertoriul suprarealist, din tehnicile sale, fără însă a pierde din vedere controlul lucid asupra actului creator: " Spre deosebire de suprarealism, literatura onirică nu reordonează și nici nu aglomerează la întâmplare elementele lumii reale. Ea creează o nouă legislație în care amintitele elemente alcătuiesc o nouă lume, întotdeauna mai pregnantă (la modul literar vorbind), mai vie, mai puternică decât lumea reală"262. Poeții
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a-l obliga pe cititor să participe la această reconstrucție. Poeziile lor nu sunt proiecții în fabulos și nici în lumea visului, ci o lectură a realului folosind un alt cod decât cel al limbajului comun, rațional, și anume unul oniric. Deformarea realului sub impactul unei viziuni proprii, halucinante, pare desprinsă, la Constant Tonegaru, din tehnicile suprarealismului, anticipând totodată construcțiile deliberat onirice de mai târziu: "Sunetele trompetelor se turtiseră de ziduri/ din chioșc plecând rotunde ca niște mingi", " Sunetele trompetelor se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
visului, ci o lectură a realului folosind un alt cod decât cel al limbajului comun, rațional, și anume unul oniric. Deformarea realului sub impactul unei viziuni proprii, halucinante, pare desprinsă, la Constant Tonegaru, din tehnicile suprarealismului, anticipând totodată construcțiile deliberat onirice de mai târziu: "Sunetele trompetelor se turtiseră de ziduri/ din chioșc plecând rotunde ca niște mingi", " Sunetele trompetelor se lipiseră de ziduri/ și altele se-nălțau ca baloanele de săpun/ în obraji cu ferestre, turle și case/ atâta de grase
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
spațiul liric pentru a fi percepu ca atare, dimpotrivă, jocul poetic este, prin contrast, cel mai potrivit pentru a-și asuma un asemenea rol. Tot teme grave abordate în registru ludic și ironic prin transpunerea lor într-un univers fabulos, oniric, regăsim și la Constant Tonegaru: "Dânsul ținea sub braț un motan/ negru-violet, smuls din noapte;/ trebuia să-i plombeze un dinte molar,/ acum era nemișcat, mort precis." (Habanera). Prezentarea spânzuratului trecând cu un motan mort reprezintă, până la urmă, o imagine
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
putem afirma că impactul epocii, caracterul ei apăsător, se resimte într-o formă sau alta în întreaga poezie a acestei generații și, de cele mai multe, reacția e aceeași, de factură albatrosistă cum intuiau redactorii revistei, un refugiu într-un univers virtual, oniric uneori, un spațiu al imaginarului care reflectă temerile și ideile ce bântuie eul liric, sau o aspirare a realului în lumea imaginară, o banalizare a imaginarului ori o ficționalizare a banalului. E o poezie care oscilează între afirmarea unor certitudini
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
oscilează între afirmarea unor certitudini (banale, scandaloase, provocatoare sau, chiar, absurde) și ezitarea în conturarea unui univers care, deși pare arhicunoscut, se fluidizează și devine tot mai greu de delimitat, undeva la granița dintre real și imaginar, dintre cotidian și oniric. O permanentă trecere de la tranzitivitate spre reflexivitate în cazul acestor texte, așa cum, de alftel, s-a mai remarcat. Tocmai oscilarea aceasta constituie și punctul de convergență dintre poeții albastrosiști și cei ai Cercului literar de la Sibiu, dar reprezintă și o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
80 în texte teoretice, ediția a II-a, Editura Paralela 45, Pitești, 1999. Crișan, Constantin, Ieșirea din metaforă, Editura Cartea Românească, București, 1972. Diaconu, Mircea A., Fețele poeziei. Fragmente critice, Editura Junimea, Iași, 1999. Dimov, Leonid și Țepeneag, Dumitru, Momentul oniric, antologie îngrijită de Corin Braga, Cartea Românească, București, 1997. Evseev, Ivan, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timișoara, 1994. Friedrich, Hugo, Structura liricii moderne. De la mijlocul secolului al XIX-lea până la mijlocul secolului al XX-lea, Editura pentru
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Origine, 77 neoromantism, 37, 38 neosimbolism, 38 Nicolau, Edmond, 89 Nișcov, Viorica, 56 Niță, Dumitru, 68, 98 noapte, 48, 130, 131, 132, 141, 142, 168, 170, 175, 179, 184, 187, 217, 223 noul val poetic, 19, 30, 33 O onirism, oniric, 20, 36, 140, 168, 191, 201, 210, 218, 222, 225, 226, 227, 236, 240 oraș (spațiul citadin), 11, 22, 45, 47, 133, 137, 143, 144, 149, 150, 158, 159, 176 Orizont, 99 os, 124, 157, 164, 184, 239 Ovidiu, 61
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
64, 90, 100, 103, 104, 113, 132, 147, 243 parodie, parodic, 18, 37, 97, 166, 173, 178, 180, 184, 185, 186, 197, 200, 202, 203, 209, 217, 218, 220 Pasternak, Boris, 193 Păun, Paul, 43, 44, 50 Păun. Paul Delirul oniric alunecă pe o pleoapă albastră, 44 Pelin, Mihai, 108 Perpessicius, 55, 60, 82, 84, 92, 243 Petică, Ștefan, 112 Petraș, Irina, 37 Petrescu, Camil, 55 Petrescu, Cezar, 50 Petrescu, Dumitru V., 78 Petrescu, Iulian, 64, 90, 100 Petrescu. Dumitru V.
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]