5,154 matches
-
În raport cu succesele și eșecurile acestuia, ca ceva care ne poartă către Împlinirea plenitudinii noastre” (Traité de l’existence moraleă. Un studiu interesant, privitor la destin, ne este oferit de către V. Băncilă (v. Ideea de destină. Pentru acesta, destinul este ceva ontologic, dar nu În absența omului, ci integrat existenței acestuia, ca un dat al realității umane. Destinul este o realitate unică, majoră și substanțială, care se manifestă sub trei aspecte: determinism, fatalism și libertate. Orice destin va reuni cele două planuri
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Negarea presupune suferința, Înfrângerea persoanei În fața destinului. Este un act care sfârșește tragic. Eroul este simbolul forței luminoase, vitale, care Învinge. Persoana tragică este simbolul forțelor tenebroase ale morții care anulează pe cel care se opune. Între cele două situații ontologice, trebuie permanent să vedem omul. Antinomia persoanei ni se revelează Între eroic și tragic, considerate ca două ipostaze egal posibile de a fi ale acesteia. Eroul se glorifică, pe când persoana tragică devine damnată. Primul ne stârnește admirația, cel de-al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
altă poziție decât aceea a exegeților care au descris-o ca pe o pseudoștiință, o pseudoreligie, o pseudoartă, o gândire prelogică. Luând în considerare unele științe pozitive și umaniste, ca fizica, astronomia, biologia și psihologia, care oferă „o bună motivație ontologică și gnoseologică gândirii magice tradiționale”, autorul are de examinat un fenomen vast, deloc ușor de definit și interpretat, ale cărui limite „se pierd între faldurile înșelătoare ale unui cosmos necunoscut și, deopotrivă, în adâncurile întunecoase ale eului”. Cu o impresionantă
AVRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285504_a_286833]
-
doar fâlfâirea pruncilor stelari/în nesfârșit de așternuturi albe./ Asemenea doar alb în neîntors/sau în întoarcerea deplină/și/ca între două semne urma mea”(Zăpezile). Pentru B., „sentimentul de comuniune cu cosmicul” (Eugen Simion) este, simultan, unul al neliniștii ontologice. Poetul are timpuriu viziunea declinului universal, a căderii inevitabile, a trecerii: „Ne-apasă vremea, ne-ncovoaie timpul,/ne dă prin oase iarba încolțind;/precum mistreții bălților pe grind,/ simțim mișcând în sânge anotimpul./ Dă-n toamnă lumea, se zbârcește clipa,/curg
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
stări de dincolo de durere. Deși cu subiecte banale, aparent lipsită de o interpretare a realității, de organizarea epică în scop „literar”, proza lui C. este modernă prin puritatea privirii și a vocii naratoare, prin încercarea de a realiza o autenticitate ontologică. SCRIERI: Întâmplări omenești, Brașov, 1934. Repere bibliografice: Octav Șuluțiu, „Întâmplări omenești”, F, 1934, 2; Teodor Murășanu, Nicolae Cantonieru, PLI, 1935, 10; Ștefan Baciu, Nicolae Cantonieru, „Pământul”, 1935, 114; [Nicolae Cantonieru], „Front literar”, 1936, 7; Teodor Chiru [Mihail Chirnoagă], Niculae Cantonieru
CANTONIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286078_a_287407]
-
evenimente ce marchează ființa spiritual sau fizic) sau doar din perspectiva personală a unei persoane. Frontiera acestor concepte este facil depășită, omul find influențabil și percepând divers portretele exterioare sau interioare ale celor din jur. O altă limită de nivel ontologic a fost stabilită din punct de vedere artistic între noțiunea de “urât” și cea de “comic”. În aparență separate ca și simbolism și categorie semantică, cele două aspecte se pot întrepătrunde în creații prin intenționalitatea autentică a autorului, independent de
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
într-o esență moralizatoare, ludică. S-au dezvoltat, astfel, diferite forme concrete ale grotescului prin care se produce umorul, conservându-se, totodată, spiritul principial. Scrierile fantastice antrenează deseori în acțiunea lor complexă personaje încadrate altor planuri existențiale, determinate de fracturi ontologice în planul firescului: titani, ciclopi, uriași ș.a.m.d. Trăsăturile odioase, hiperbolizate ale acestor entități create de imaginația scriitorului sunt diminuate, vizual, prin efectul comic susținut pe baza unei alternanțe de jocuri verbale și nominale prin care atmosfera si aspectul
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
cu originile. Tiparul uriașului Flămânzilă este marcat și de simbolismul cifrelor magice, esența sa concentrându-se în semnificația numărului 24, produs al cifrei ce surprinde ciclicitatea anuală, continuitatea ființării noastre în intervale prestabilite și modificate doar de rupturile de nivel ontologic apărute în conștientul a ceea ce este viu (12) și cifra întregului, a prolificității uniunii genurilor (2). Așadar, Flămânzilă păstrează în structura sa funcția de perpetuare a ființei sub forma redusă, degenerată și, deci, comică a foametei, a imposibilității de stăpânire
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
sau nu să fie trăită este și drama cunoașterii pe care o experimentează Filip-Carol, nu atât un cuplu de personaje pus să dialogheze metafizic, cât o conștiință duală nemulțumită de evidențele viețuirii, mereu ambiționată să identifice determinații secrete ale originalului ontologic. între "darul lui Dumnezeu" (traducerea numelor reale ale lui Filip-Teodor, Matei și Bogdan în trei limbi diferite) și reflexivitatea pernicioasă a omului, creatură nedemnă de Creatorul său, se întinde abisul tuturor interpretărilor asupra actului Creației și a responsabilităților Ființei. Este
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o incertitudine esențială pentru construcția epică: astfel nu vom mai avea siguranță dacă am urmărit efectiv o dispută între două persoane sau numai frământările aceleiași conștiințe dedublate, un binom reductibil la unu. Ni se propune deopotrivă o rezolvare în plan ontologic: nimeni nu cunoaște răspunsul la întrebare, totuși important Cutia cu bătrâni 253 este să fim angajați în căutarea lui, să dăm sens existenței noastre. Comisionarul îmi pare, pe ansamblu, o bucată mai bine "legată", mai persuasivă structural decât Arhivarul, care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să revină asupra lor. Probabil ar trebui văzut de fiecare dată în ce fel acceptăm noi frontiera dintre sens și nonsens. Acești termeni au făcut deja o carieră impresionantă în diferite cercetări ale timpului, logice și lingvistice, psihanalitice, culturale și ontologice. Însă nu încerc să mă alătur, prin ce voi spune, acestei vaste ofensive în stăpânirea problematicii sensului. Dimpotrivă, caut să înaintez în marginea ei, la o distanță convenabilă pentru o privire mai curând indirectă, speculativă. Acest din urmă cuvânt, ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
este greu“)<ref id="113">Ibidem, pp. 216-217.</ref>. În acest caz, ea este ceea ce este „prin simplaprivire și pentru ea“. Am putea spune așadar că ființării simplu prezente îi corespunde simplaprivire. Semnul distinctiv pare să fie o anume indeterminare ontologică: a lua ceva ca deja dat și de la sine înțeles. Este vorba de o anume indiferență din punct de vedere ontic și mai ales ontologic. Termenul „indiferență“ nu are acum conotații etice, ci indică simpla ignorare a diferenței cu privire la modul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
că ființării simplu prezente îi corespunde simplaprivire. Semnul distinctiv pare să fie o anume indeterminare ontologică: a lua ceva ca deja dat și de la sine înțeles. Este vorba de o anume indiferență din punct de vedere ontic și mai ales ontologic. Termenul „indiferență“ nu are acum conotații etice, ci indică simpla ignorare a diferenței cu privire la modul de a fi al unui lucru. Fapt destul de ciudat, orice poate ajunge să fie privit ca simplăprezență. Chiar și logosul însuși, când e interpretat doar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sine înțeles. Nu comportă diferențe esențiale față de altele, nu are un relief distinct. Se situează sub semnul contingenței, întrucât cu el „se poate «întâmpla» una sau alta“. Aduce în față indeterminarea sa din punct de vedere ontic și mai ales ontologic. Iar ființării simpluprezente îi corespunde simplaprivire a ceea ce omul întâlnește. Este o privire ea însăși indiferentă, ce constată doar că ceva este de față, în simplitatea sa neutră, elementară. Nu cumva contează mai mult decât orice tocmai această indiferență a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ar fi evidentă, pentru Heidegger, în cazul naturii, care nu înseamnă doar viață elementară și peisaj, ci deopotrivă putere capabilă să ia cu asalt lumea omului (§ 15). Aș crede că exact aceste abateri ale ființării simpluprezente, pe fondul indiferenței ei ontologice, au condus, în paginile lui Heidegger, la considerarea ei ca lipsită de sens și în cele din urmă absurdă. Dar să revenim puțin la ceea ce s-a numit „natură“ și să vedem în ce ar consta indiferența ei aparte, cea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
n. 123), 127, 130 204 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE contingență 62, 63 (n. 51), 123, 124, 143, 162, 196 contradicție acceptarea aletică a ~ 56 ~ ca absurditate 51, 55-60, 76-84, 101 (n. 92), 137, 177 ~ logică 55-61, 76-84, 137, 141 ~ ontologică 50-51, 61-63, 178, „statutul civil“ al ~ 62 (n. 49) excederea logicii non~ (vezi „ex cedere“) principiul non~ (vezi „princi piu“) cunoaștere ~ analogică 84, 169 ~ apofatică 19, 84, 167 (n. 168) ~ hiperbolică 84 ~ logică 63, 76-80, 167 ~ speculativă (sau metafizică) 16
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
205 155, 158, 168-172, 177, 193-196 ~ a logicii noncontradicției 62-63, 65-66, 146 (n. 145), 161-162, 177 ~ a sferei sensului 11 (n. 1), 15, 23, 34 (n. 18), 51-54, 66, 96-97, 129, 136, 145, 150, 163, 190, 194-196 existență (în sens ontologic) 33, 58, 65, 103, 136 (n. 133), 174 mod omenesc de ~ 32 (n. 17), 106, 112, 120-131, 140- 141, 166-171, 174, 176- 180, 184 experiență 15, 42, 45, 79, 81- 83, 89, 114-115, 160, 162, 176, 189 ~ a celor străine
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
19, 32, 150, 157, 163, 191 ~ sau străin sensului (vezi „absurd“) incongruens 49 incongruență (ce suspendă sensul) 48-49, 138-139, 194-195, 196 indiferență ~ a privirii (sau a gândirii) 123-124, 168 (n. 169) ~ de alegere 123 (n. 115), 140 ~ de ființă sau ontologică 122-125, 127, 129 ~ în privința sensului (vezi „sens“) ineptum 146-148, 154, 156- 157, 173 ineptus 71 206 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE inexprimabil 9, 19, 113 (vezi și „limite ale limbajului“) infinit (ideea de ~ ) 45, 48 (n. 35), 50, 51, 52
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
84, 97, 165, 167, 184, 190, 192, 193 mysterium magnum 38 (n. 22) N narațiune 18-19, 29, 30, 35, 43, 140 (n. 139), 188 (n. 195) natură ~ în sens cosmologic 72, 73, 74, 89, 121, 125- 131, 176 ~ în sens ontologic 9, 15 (n. 5), 22, 34, 72, 73, 78, 151 neant 13 (n. 2), 87, 101 nebunie ~ ca act irațional 16, 30-32, 40-44, 53, 58, 78, 85, 93, 153, 158-159 ~ ca inepție 146, 154, 156- 157, 173 ~ ca sminteală 43
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
înțelepciune 92, 147, 151, 153-155, 156-157, 159, 172 INDEX RERUM 209 nihil 18 (n. 8), 68 (n. 55), 75, 104 nihil negativum 81, 81 (n. 69) nihil privativum 81 (n. 69) nimic ~ în sens nietzscheean 104- 105, 189 ~ în sens ontologic 9, 54, 81, 101-103, 105, 177 (n. 183), 189 ~ în sens teologic 40, 152, 158 (n. 155) nonexistență (în sens ontologic) 65, 103, 136 (n. 133) nonsens 11, 18-20, 21, 28-29, 34 (n. 19), 38, 45, 58-59, 96-97, 99-100, 135
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
negativum 81, 81 (n. 69) nihil privativum 81 (n. 69) nimic ~ în sens nietzscheean 104- 105, 189 ~ în sens ontologic 9, 54, 81, 101-103, 105, 177 (n. 183), 189 ~ în sens teologic 40, 152, 158 (n. 155) nonexistență (în sens ontologic) 65, 103, 136 (n. 133) nonsens 11, 18-20, 21, 28-29, 34 (n. 19), 38, 45, 58-59, 96-97, 99-100, 135 apariții variate ale ~ 115-120, 135, 142-143, 182 frontiera dintre sens și ~ (vezi „sens“) ~ comun sau vulgar 29, 71, 74-75, 109, 143
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
să revină asupra lor. Probabil ar trebui văzut de fiecare dată în ce fel acceptăm noi frontiera dintre sens și nonsens. Acești termeni au făcut deja o carieră impresionantă în diferite cercetări ale timpului, logice și lingvistice, psihanalitice, culturale și ontologice. Însă nu încerc să mă alătur, prin ce voi spune, acestei vaste ofensive în stăpânirea problematicii sensului. Dimpotrivă, caut să înaintez în marginea ei, la o distanță convenabilă pentru o privire mai curând indirectă, speculativă. Acest din urmă cuvânt, ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
este greu“)<ref id="113">Ibidem, pp. 216-217.</ref>. În acest caz, ea este ceea ce este „prin simplaprivire și pentru ea“. Am putea spune așadar că ființării simplu prezente îi corespunde simplaprivire. Semnul distinctiv pare să fie o anume indeterminare ontologică: a lua ceva ca deja dat și de la sine înțeles. Este vorba de o anume indiferență din punct de vedere ontic și mai ales ontologic. Termenul „indiferență“ nu are acum conotații etice, ci indică simpla ignorare a diferenței cu privire la modul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
că ființării simplu prezente îi corespunde simplaprivire. Semnul distinctiv pare să fie o anume indeterminare ontologică: a lua ceva ca deja dat și de la sine înțeles. Este vorba de o anume indiferență din punct de vedere ontic și mai ales ontologic. Termenul „indiferență“ nu are acum conotații etice, ci indică simpla ignorare a diferenței cu privire la modul de a fi al unui lucru. Fapt destul de ciudat, orice poate ajunge să fie privit ca simplăprezență. Chiar și logosul însuși, când e interpretat doar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sine înțeles. Nu comportă diferențe esențiale față de altele, nu are un relief distinct. Se situează sub semnul contingenței, întrucât cu el „se poate «întâmpla» una sau alta“. Aduce în față indeterminarea sa din punct de vedere ontic și mai ales ontologic. Iar ființării simpluprezente îi corespunde simplaprivire a ceea ce omul întâlnește. Este o privire ea însăși indiferentă, ce constată doar că ceva este de față, în simplitatea sa neutră, elementară. Nu cumva contează mai mult decât orice tocmai această indiferență a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]