2,134 matches
-
șansele unei regiuni de a se dezvolta socio-economic în acest secol au depins mai puțin de înzestrările sale socio-economice și mai mult de cele civice". Corelația actuală dintre civism și economie reflectă în principal efectul civismului asupra economiei, și nu opusul: "tradițiile civice se dovedesc un puternic predictor al actualului nivel al dezvoltării socio-economice, chiar și când ținem constante nivelurile anterioare de dezvoltare (...) economicul nu ne ajută să prevedem nivelul civicului, dar civicul este esențial pentru predicția economicului, într-o măsură
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
afacerilor, în străinătate, la instituțiile județene (prefectură, consiliul județean). Cum subliniam mai sus, acceptarea normelor de reciprocitate indică o dispoziție de a pune interesul comun înaintea celui propriu, adică ea poate fi un indicator de altruism. În analiză vom utiliza opusul acestuia, respectiv un indicator ce măsoară respingerea normelor de reciprocitate. Un alt element al capitalului social difuz poate fi considerat încrederea în instituții executive, de autoritate (guvern, poliție, curți de justiție, armată) și reprezentative (parlament, partide politice, președinție și primărie
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
ca în interiorul unui spațiu consacrat, dacă familiar nu poate fi? - Ce și cum evaluezi? Școala este obligatorie. Tot ceea ce este obligatoriu se înscrie întrun regim care impune, restricționează, constrânge. Cum ar iubi cineva despre care se presupune că e inteligent, opusul libertății, când omul iubește mai presus de orice libertatea? Sau poate siguranța? Școala e dincolo de orice, trebuie să fie, efort, program, mărșăluire spre o țintă. Nu mergi la școală doar ca spre un loc unde ești supravegheat să nu-ți
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
laureat Nobel pentru literatură. Insul trebuie să-și conducă destinul încât cele două pietre de moară să nu-l sfărâme. - Intelectualii sunt responsabili pentru modul în care arată lumea. Este strigătul puternic al lui Karl Popper. Lumea noastră socială este opusul lumii naturale. Este un construct apărut nu de nicăieri ci din mintea celor mai inspirați dintre noi, adică a intelectualilor, a intelighenției. Lumea civilizată, lumea instituțiilor este plăsmuirea unor intelectuali a căror forță, talent, abnegație față de propriile lor idei au
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
mai răspândită trăsătură, vanitatea.” (op. cit., p.149). Este atât de răspândită această tendință umană de a ne impune în fața celuilalt, încât fiecare dintre noi o putem regăsi în propria viață psihică, deși de multe ori în forme deghizate chiar în opusul acesteia, în modestie extremă ori în amabilitate exagerată, ori, și mai interesant, în neputință strigată. Oriunde am regăsi-o, arată Adler, vanitatea intră în conflict cu sentimentul de comuniune socială, scopurile noastre exclud binele comun, îl urmăresc doar pe cel
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cu religiozitatea ta. Ilana îi scrie lui Alex și despre noul ei echilibru construit într-un cămin modest, dar reconfortant. Alex începe să injecteze în acest nou echilibru al Ilanei bani, foarte mulți bani, ceea ce perturbă armonia. Michel (Sommo) este opusul lui Alex Ghideon: așezat, cu idei fixe, pragmatic, insistent, controlat.. Își asumă responsabilitatea de a-l tutela pe Boaz dar Boaz nu e tutelabil. E ferm, însă nici fermitatea nu-l convinge pe Boaz cel care evadează mereu din forme
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
înțelegere și de acceptare, are propriile lui frâne care-l opresc de la acomodările cerute de schimbările sociale. Să treci de la paternalism la liberă inițiativă înseamnă să schimbi universul de valori, să renunți la ceea ce consacraseși ca bun și să adopți opusul. Când își declină identitatea de babă comunistă, personajul își trăiește unica sa viață în condițiile date, el nu este un erou, este un biet om sub vremi. Identitatea, ceea ce ești, se compune din multitudinea eurilor care ajung să eclozeze într-
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
retractilă. Se retrage din fața vieții în surogate. Și astfel povestea lui devine povestea unui ratat, poveste pe care e bine s-o cunoști, nu pentru a intra în substanța ei, ci pentru a i te sustrage. Cartea lui Teodorovici este opusul Cărții adolescentului miop. Dacă Mircea Eliade ar fi încercat să verifice principiul compensației al lui Alfred Adler, cum că un complex de inferioritate poate trezi într-un personaj energii nebănuite care să-l propulseze apoi în ascensiuni de o amplitudine
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
spusese șoferului să se grăbească (întârzierea lui Visarion provoacă despărțirea de Leana, deoarece o face să se uite înapoi: "Adrian, să nu te uiți niciodată înapoi. Că, dacă te mai uiți o dată înapoi, ne pierdem. Ne pierdem pentru totdeauna..." 563). Opusul lui Adrian, pragmatic și rațional, dezvoltând tot arsenalul din "hermeneutica suspiciunii" (avatarurile lui sunt Albini, Dumitrescu) este Orlando. Numele lui ("Aș fi putut jura, îi spuse Adrian, că nu-l cheamă Orlando. Orice alt nume. Căci avea un nume simplu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
altă identitate: Elena Nicolaescu, Veronica Niculescu, Irina Bogdan, și, în interpretarea lui Albini, Sophia ("Tragedia a început când Sophia, adică Înțelepciunea, a fost orbită de dorința de a-și cunoaște Tatăl"716) Niculina este un personaj "proteiform care își conține opusul", simbolizând în aceeași măsură "frumusețea, tinerețea, bătrânețea, golul și moartea", personaj care reface "starea paradisiacă, grație unei imaginații mistuite de mituri și teologii arhaice"717. Existența de camuflaj a cuplului Laurian-Niculina explică eșecul lui Eusebiu Damian în a-l găsi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este un imens trandafir alb, iar iubirea paradisiacă este comparată cu centrul lui; acest simbol evocă rosa mystica din litaniile creștine 818), cumulând multiple semnificații: renaștere mistică, regenerare, inițiere. Culoarea ultimului trandafir epifanizat, movul, situat, pe orizontul cercului vital, la opusul verdelui, semnifică trecerea autumnală de la viață la moarte; este culoarea tainei, fiind asociată nevăzutului mister al reîncarnării sau, cel puțin, al transformării 819. Închiderea buclei temporale prin revenirea profesorului după treizeci de ani, la bătrâna cafenea Select din Piatra Neamț, sub
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Orice concept, fiind o unitate de momente antinomice, funcționează și ca o sinteză, ca un concept sintetic sau concret. La rândul său, fiecare concept se poate regăsi ca moment în structura unui concept sintetic mai larg, care îl cuprinde împreună cu opusul său. Avem, astfel, imaginea unui progres al cunoașterii prin antinomic, punctul final fiind cunoașterea absolută. John Shand, un istoric contemporan al filosofiei, descrie în acest sens situația cunoașterii la Hegel: "Până la nivelul cunoașterii absolute, impulsul de a ajunge la o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
leg de ideea antinomicului. Privită în esența ei ontologică, ondulațiunea este expresia mai plastică a ideii unei legături necesare între doi termeni antinomici care se succed, fie spațial, fie temporal, fără ca actualizarea unui termen să ducă la ruperea legăturii cu opusul său. Ei formează un sistem, cum ar spune Ștefan Lupașcu. Cu alte cuvinte, motivul ondulațiunii presupune o anume legătură a opușilor, o simbioză ontologică a lor. O a doua trăsătură specifică pentru mentalitatea omului acestui spațiu, pe care am putea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
înceapă cu o reformă a logicii. Logica clasică este una a lui "da sau nu", a alegerii între aceste două situații, guvernată de principiul noncontradicției. Este o logică a evitării contradicției, prin actualizarea absolută fie a unui termen, fie a opusului său extrem, suprimând, în felul acesta, termenul complementar. De aceea, este o "logică ideală", care nu se poate realiza în practică. În logica practică, activă, "niciodată unul din termenii contradictorii ai logicului nu poate fi riguros suprimat; poate lua forma
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nivel, în rest acestea fiind despărțite prin dinamismul actualizare-potențializare. Însă, această despărțire nu duce niciodată la desființarea relației lor antagonice. Elementul care se actualizează nu ajunge niciodată să-și fie suficient sieși (adică independent), ci există tocmai prin complicitate cu opusul său aflat în stare latentă. Ele nu pot fi despărțite, ci merg totdeauna împreună. Altfel spus, tensiunea contradictorie nu este în nici un moment stinsă complet. Postulatul fundamental al logicii pe care o propune Lupașcu exprimă tocmai această proprietate a elementelor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fizice și biologice se construiesc din antagonisme sau contradicții, fără însă ca aceste sisteme să fie sinteze. Logica dinamică a contradictoriului susține o dialectică în care nu mai există sinteza hegeliană. Starea T nu este nicidecum o sinteză, ci exact opusul acesteia, deoarece sinteza hegeliană este menită să stingă contradicția, pe când în starea T contradicția este cea mai intensă. Deși se înscrie în tradiția gândirii dialectice moderne, viziunea lui Ștefan Lupașcu este una antinomică, iar nu sintetistă 496. De altfel, acest
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a contradictoriului să fie o tridialectică, în sensul că, prin structura ei de bază, generează și susține trei dialectici, trei dezvoltări diferite ale relațiilor dintre elementele contradictorii 497: o dialectică orientată spre actualizarea elementului pozitiv, una inversă, orientată spre actualizarea opusului acestuia și o dialectică a stării T. Aceste trei dialectici, arată Lupașcu, se coordonează între ele, generând un lanț arborescent nesfârșit 498. Aplicații ale logicii dinamice a contradictoriului. Ipostaze ale "stării T" Logica dinamică a contradictoriului guvernează, în opinia lui
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
invers proporționale: "A cunoaște înseamnă a evolua către noncontradicție; a cunoaște cunoașterea înseamnă a evolua către contradicție și viceversa"512. În actul de cunoaștere, câmpul conștiinței se populează cu o realitate și trece oarecum în ireal ceea ce este în afara acesteia, opusul ei, inclusiv subiectul care cunoaște. Cunoașterea cunoașterii, însă, este cunoașterea contradicției ce susține procesul cunoașterii și a faptului că noncontradicția spre care tinde cunoașterea este totdeauna relativă 513. Se poate spune că ea este cunoașterea cunoașterii, dar și a necunoașterii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
totdeauna relativă 513. Se poate spune că ea este cunoașterea cunoașterii, dar și a necunoașterii, a faptului că, în actul de cunoaștere, cunosc și ignor în același timp, că actualizarea unei valori nu poate fi totală, ci este însoțită de opusul ei, pe care atunci nu îl conștientizez sau nu îl cunosc. Cunoașterea cunoașterii este un fenomen care nu ar fi posibil dacă logicul nu ar avea o structură dinamică contradictorie, crede Ștefan Lupașcu 514. Ea va fi considerată ulterior drept
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
are un alt statut, deoarece fenomenele din lumea imaginarului sunt "non-separabile". De asemenea, principiul terțului exclus își pierde valabilitatea, deoarece există aici "o conivență a contrariilor, o complicitate care face ca un element să existe prin celălalt", să împartă cu opusul său o calitate comună (adică să fie "ambiguu" sau "amfibolic") și care duce la "ruptura logicii bivalente unde A nu poate include non-A"569. Funcția principală a simbolului este de a unifica: "Un simbol revelează întotdeauna, oricare ar fi
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
1977, pp. 109-128. 33 Antinomiile kantiene pot fi așezate în scheme de acest tip, dacă se iau în considerație și demonstrațiile pe care filosoful german le indică pentru fiecare în parte. Rezultă, în felul acesta, că asumarea unei teze implică opusul acesteia și invers, într-o circularitate de același tip cu cea din paradoxul antic al mincinosului (Cf. Marcel Chelba, "Antinomia rațiunii pure și paradoxele logice", în vol. Logică și ontologie, Editura TREI, 1999, pp. 205-210). 34 Dicționarul românesc de filozofie
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
egal de justificate" (Petre Botezatu, Valoarea deducției, Editura Științifică, București, 1971, pp. 168-169). 39 Acest sens pare să fie susținut și de etimologia termenului "contradicție", care își are originea în latinescul contradictio, al cărui verb, contradicere, înseamnă literal "a spune opusul". În limba greacă, același lucru este exprimat prin termenul antiphasis (Cf. Catarina Dutilh Novaes, "Contradicția: autentica provocare filosofică pentru logica paraconsistentă", în Revista de filosofie, Tom LII, nr. 3-4, București, 2005, p. 492). 40 Antony Flew, op. cit., p. 78. 41
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
rămâne gol, dat neantului sterp, ci crește pe măsura ieșirii, se face după chipul și asemănarea luminii. Vine de dincolo, în golul plin, în forma ființei. Golul transparent (Friedrich Michael) Dispariția - cum am remarcat și în alte cazuri - nu e opusul apariției, căci ceea ce iese din vedere arată o nouă configurație a posibilului, pierde puterea vizibilă a cuvântului și totuși mai are ceva de spus. Poemul Adiere de vânt de Friedrich Michael 83 pune în scenă o astfel de posibilitate a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
manipularea aparențelor de sine, în vreme ce partenerii lor contau pe manipularea aparențelor lumii prin investirea ei cu așteptări insistente și răbdătoare, exprimate indirect prin formulele de adresare respectuoase. Totul depindea de câștigarea încrederii celuilalt, fără de care locuirea amenință să devina tocmai opusul ei, adică un frământ neliniștit perpetuat de ostilitatea mediului, o cantonare în neospitaliere suspiciuni devoratoare de tihnă. Numai că la neliniște cele două tabere rămâneau foarte inegal adaptate, ceea ce explică de ce ispitirile ataraxiei erau departe de a dobândi recunoașterea unanimă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
vecini, prilej ca să verifice o ipoteză de lucru la care meditează de mult: cum și de ce s-a schimbat satul românesc atât de profund? teoria sa este că ierarhiile naturale ale satului s-au inversat, că satul este acum exact opusul celui de odinioară. Cândva, Într-o anumită etapă, la Începuturile comunismului, familiile cu statut Înalt În sat (deținătorii de pământ cu gospodării Închegate, oamenii care aveau prestigiu și cuvânt În comunitate) au optat pentru transmiterea pozițiilor către copiii lor, după
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]