2,438 matches
-
noastră a fost scurtă, stângace și violentă. Paroxismul m-a golit parcă nu doar de conținutul canalelor seminale, ci de toate viscerele corpului meu, dizolvate într-o gelatină cenușie și omogenă. M-am întors pe spate cuprins de o deprimare oribilă. 84 De sentimentul că sânt terminat, că sânt într-o capcană, că l-am trădat pe el, cel de acum șaptesprezece ani, că am trădat mansarda, ruinele, poezia. Maturitatea mă chinuie și mă scârbește. Sigur, eram pe atunci un puștan
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
caiete, îmi inventam motive de nefericire și de damnare, împingeam izolarea până la schizofrenie, dar aveam în minte imaginea orbitoare a ceea ce aveam să fiu odată, omul complet și perfect, scriitorul total... Deși petreceam, singur în patul îngălbenit de transpirație, ore oribile, când frica și excitația, frica excitată, îmi ajungeau la zenit, știam cine sânt știam ce am de făcut, și perspectiva unei vieți moarte, osificate nu mă întrista: aveam să-mi dărui viața ca să mi-o câștig. Slăbiciunea și diformitatea corpului
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe drumul asfaltat, mărginit de cariere de piatră și meri prăfuiți. Câte o vacă duhnind a balegă rupea mușețelul de pe marginea șanțului. Eram tulburat, și tulburarea mea din acele momente se suprapunea tulburării mai vaste și mai adânci a jegoasei, oribilei vârste a adolescenței. Care nu era, la rândul ei, mai mult decât o vânătaie pe pielea 102 acoperită cu lepră a vieții. Unde se afla Ieșirea? Pe unde se putea străpunge? Ce se află, nu simbolic, nu simplu joc culturalist
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
către un fluture minuscul, o molie albă, catifelată, care-și lipise o aripioară de vălătucul de pânză de păianjen din jurul crăpăturii, pe când cu cealaltă flutura ca un evantai, aruncând puf sidefiu în aer. Nu-mi puteam lua ochii de la lupta oribilă. Păianjenul nu se grăbea. Cu câteva fire și-a priponit bine victima de plasă, a anihilat zbaterea aripii libere, iar apoi, lucrând gheboșat, tîrîndu-și burta moale pe deasupra și pe dedesubtul fluturelui, a început să-l înfășoare cu grijă în propriile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în transă, cu gâtul ud de transpirație, cu botul porcin roșu ca o petală de mac, cu buclele înfiorate de briză. își ridica în sus, pe pulpele groase, în ciorapi sidefii, fustița, până când deasupra jartelelor apăreau chiloții de dantelă, cu oribilul sex străvăzîndu-se, negricios ca un păianjen-maimuță, prin ochiurile fine. Apăru un tip care, înclinîndu-se, îl invită la dans. Lulu își puse capul pe pieptul lui, îi încolăci gâtul cu mâinile, clipind din genele năclăite de rimei, și se rotiră așa
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
adevăratul miros al peștelui ce începea să se împută, de la cap se împuțea, și eu dirijam opere, și aveam credința că în acele ore când oamenii veneau la operă, noi, artiștii, reușeam să-i facem să se înalțe deasupra mirosului oribil, când de fapt nu poți aerisi o cameră închisă de zeci de ani decât ținând ușile și ferestrele larg deschise și nu dând cu parfumuri plăcut mirositoare, și dintr-o dată un decembrie ’89, orchestrat sau nu, a dat de pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sărute, și ea cred că mișcată de gestul său s-a aplecat spre el să-l ridice, atunci a cuprins-o în brațe și a culcat-o la pământ, și primul meu impuls de a curma cât mai repede această oribilă scenă s-a spulberat instantaneu când mi-am dat seama că nu auzeam nici un țipăt, că nu vedeam nici o zvârcolire, că totul se petrecea atât de firesc încât, și probabil intensitatea privirii mele era atât de puternică încât, simțindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nici rugămințile mamei, nici uimirea amenințătoare a tatei, Corina m-a întrebat doar, Ce ți-a venit? Trebuie să-l văd pe părintele Ioan! i-am răspuns, Plin de praf, în nări, pe haine, pe lentilele ochelarilor, cobor din autobusul oribil în care am stat aproape într-un picior pe tot parcursul călătoriei, lume multă spre mănăstire, sunt câțiva ani de când n-am mai fost și totul mi se pare neschimbat în sat, oamenii cu aceeași curiozitate ieșind la porți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a scăpat de necunoscuta asta a dispărut și ecuația, firește epoca modernă a mai prelungit puțin relația matematică, substituindu-i lui Dumnezeu o altă variabilă, eul la puterea a doua, a treia, a n-a, unde n tinde spre infinit, oribilă ecuație, eu = eu la puterea n, îl ascult cu atenție, încercând să ghicesc unde vrea să ajungă, Odată cu Dumnezeu s-a prăbușit și geniul, nu mai era nevoie de el, pierzându-și ținta divină, geniul s-a pierdut pe sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ea m-a sărutat pe mine, părintele Dumitru a zâmbit și m-a iertat pentru ceea ce nu făcusem, când primăvara m-am întors la mănăstire și, cuminecându-mă de Florii, m-a spovedit părintele Ioan, i-am mărturisit fapta mea oribilă, o sărutasem pe Diana, luând atunci teribilul păcat asupră-mi crezusem că fac o faptă, Drumul spre sat, făcut de-atâtea ori în viață, după poziția soarelui îmi dau seama că ar trebui să fie trecut de două, poșta vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și eu n-am făcut nimic ca să împiedic, în orgoliul meu nemărginit am crezut că, mă port ca un dobitoc cu ea, Oare demonul tău are nevoie într-atât de aceste ieșiri iraționale? se hrănește pictura ta din neputința asta oribilă de a te stăpâni?! se-ngrașă desenul tău din sucul amar al îndoielilor tale, al izbucnirilor turbate de gelozie, tot noroiul ăsta uman din tine să fie oare teren fertil și gras pentru sămânța strălucitoare a geniului tău?! e necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
scăpa cel puțin de poziția incomodă, cu gâtul înțepenit și spatele încovoiat, părintele Ioan a văzut Ungerea din Betania și a remarcat compoziția perfectă a tabloului, 11 septembrie, abia acum mi-e îngăduit să-mi deschid ochii după o inflamare oribilă, mi-a intrat din abundență varul în ochii, n-am dat atenție iritației până când, trezindu-mă dimineața, n-am mai reușit să-i deschid, orbisem, Daniel a venit cu mine la doctor, m-a purtat ca pe un neputincios, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-l voi avea pe stareț toată ziua în spatele meu, și el supunându-se pe moment capriciilor mele, aerul evlavios cu care se-ndepărtează mă avertizează că nu-l cunosc încă deloc pe omul acesta! 3 iulie, întrerup lucrul din cauza unei oribile dureri de cap, ochii mă dor ca și cum mii de cuie mi-ar împunge pe dinlăuntru globii oculari, nu suport lumina și Daniel trage toate perdelele în încăpere făcând întuneric, 5 iulie, abia astăzi mă mai lasă durerea de ochi, Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de a fi dreaptă de sus până jos. Lipsa taliei nu este cel mai rău lucru care i se poate întâmpla cuiva, o încuraja Ted de pe margine. Într-adevăr, nu este, aprobă Ashling cu o falsă jovialitate. Poți avea picioare oribile. Și, după cum mi-e norocul, fix așa le am. Nu e adevărat. —Ba da. Le-am moștenit de la mama... dar atâta timp cât astea sunt singurele lucruri pe care le-am moștenit de la ea, adăugă Ashling veselă, mă gândesc că se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o chicinetă? Un gând oribil o făcu să se cutremure: — Dar... unde este departamentul de modă? —Acolo. Trix făcu un gest din cap pentru a indica un cuier bătut în perete, undeva în colț, pe care atârna un hanorac portocaliu oribil, care evident avea ceva de-a face cu Gaelic Knitting, o rochie de domnișoară de onoare și câteva articole vestimentare pentru bărbați. Iisuse Hristoase! Departamentul de modă de la Femme ocupa o cameră întreagă. Era plină cu mostre de la cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
s-a pregătit pentru sărutul lui. Ea ar fi preferat ca el să nici nu se deranjeze. Nu era ca și cum însemna ceva, era doar un obicei enervant. A deschis gura pentru a se lansa într-o povestire despre ziua ei oribilă, dar el i-a luat-o înainte. —Iisuse, ce zi am avut! Unde sunt? În pat. —Amândoi? — Da. — Ar trebui să sunăm la Vatican să spunem că s-a întâmplat un miracol? Mă duc să îi văd, apoi cobor imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Dar e minunat! Dacă nici măcar nu o să le mai testeze pe ale voastre! 10tc "10" Lisa încerca să doarmă în patul rece și gol din camera ei dezolantă de pe strada Harcourt, simțindu-se deja în lumea viselor. În mijlocul unui coșmar oribil. După prima ei zi, cu adevărat șocantă, în biroul diletanților, era încredințată că lucrurile nu puteau decurge mai rău. Asta înainte să plece în căutarea unei case de închiriat. Credea că va putea apela la o agenție imobiliară, dar taxa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
camerei. —Ashling. Numele lui care era? Unul stupid, oricum. Cupidon sau ceva de genul ăsta. —...Valentine, spuse el. Marcus Valentine. Te sun eu. ăsta era un caz, se gândea Ashling nervoasă, când „Te sun eu“ chiar asta însemna. De ce cei oribili sună întotdeauna și cei arătoși nu sună niciodată? Prin mulțime a văzut-o pe Joy conversând aprins cu Jumătate-om-jumătate-bursuc. Bun, acum putea pleca acasă. Vorbim, îi spuse ea lui Marcus. Era prea bătrână pentru rahaturile astea studențești. La ieșire, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
În octombrie și în decembrie. Să o întrebe ce să îi cumpere lui Clodagh de ziua ei și de Crăciun. L-a sunat înapoi. —Bună, Ashling. Ai timp de un pahar rapid mâine, după muncă? — Nu pot. Am un articol oribil de scris - poate mai spre sfârșitul săptămânii. E bine? De ce? Ce s-a întâmplat? —Nimic. Poate. Eu o să fiu plecat la o conferință. Te caut când mă întorc. 15tc "15" —Ești gata, Lisa? întrebă Jack, apărând la biroul ei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
roșie a unui meșteșugar. După o singură privire, Lisa deja o ura. Ei îi plăceau construcțiile moderne și noi, aerisite și spațioase. Casa aceasta părea înghesuită, cu camere întunecate, cu țevi vechi și o bucătărie murdară cu o chiuvetă Belfast oribilă. A ieșit neîncrezătoare din mașină. Jack s-a apropiat de casă, a băgat cheia în broască, a împins ușa și s-a dat la o parte pentru a o lăsa pe Lisa să intre. El trebuia să își aplece capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lire pe săptămână. Dacă faci socoteala pentru vreo două vieți, înseamnă ceva. În timp ce Jack încerca să păstreze o expresie politicoasă, Lisa a spart gheața. Râzând, i-a povestit despre experiența sa cu Joanne. Apoi i-a povestit despre celelalte locuri oribile pe care le văzuse. Despre bărbatul din Lansdown Park care îi cedase sufrageria șarpelui său, despre casa din Ballsbridge care era atât de neîngrijită încât arăta de parcă tocmai fusese jefuită. —Păi, te poți muta aici imediat, oferi Jack soluția. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nouă formație de băieți. Veți fi mai buni decât au fost vreodată Take That. —Mersi, înghiți el în sec cu un entuziasm cu care nu știa ce să facă. Poate că până la urmă a meritat să iasă în hainele astea oribile. În timp ce se îndepărtau, Lisa șopti: —Vezi? Ține minte doar, ei sunt mai înfricoșați de tine decât ești tu de ei. Ashling dădu din cap gânditoare și Lisa se felicită pentru pontul generos pe care i-l dăduse. Ajutată, probabil, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să facem sufrageria, zâmbi Clodagh. Vin luni să se apuce de treabă și abia aștept. —Deja? Abia în urmă cu câteva săptămâni ai început să te gândești la asta. M-am decis să o fac pur și simplu. Teracota aceea oribilă mă enerva de moarte, așa că le-am spus că era o urgență. —Mie mi se părea frumoasă teracota, își dădu Ashling cu părerea. La fel i se păruse și lui Clodagh cu puțină vreme în urmă. —Ei bine, nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vaco. Gerry Adams, Tony Blair sau prințul Charles? Joy strâmbă din buze. —Ooooh! Păi, evident nu Tony Blair. Și nici prințul Charles. Va trebui să fie numărul unu. Ashling se întoarse către Clodagh. —Rândul tău. —Ce fac? —Alegi trei bărbați oribili și noi trebuie să alegem cu care dintre ei ne culcăm. Clodagh ezită. —De ce? Ashling și Joy se uitară una la alta. Da, chiar, de ce? Pentru că esteă ofă distractiv. —Eu trebuie să plec, salvă Joy situația. Mi-e teamă c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de tot acel pin. Și, în plus, trebuia să se mențină tot timpul ocupată, pentru a nu se mai gândi la toate celelalte. Deși, ca orice altceva din țara asta deplorabilă, magazinele pentru decorațiuni interioare erau dureros și deprimant de oribile. Nimeni nu auzise de jaluzele japoneze din hârtie de orez, de draperii pentru duș laminate sau de mânere pentru dulapuri în formă de flori de sticlă. Reușise să dea de lenjerie de pat ecru, dar nu găsise dimensiunea de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]